In asteptarea...

                Bineinteles nu in asteptarea lui Vasea si nici a lui Bronson, ci a zapezii care a venit a doua zi ne-am incins la joc in urmatoarea formula:

Echipa E: Ely, Gabitza, Stelica, Bete, Gaby, Robert, Popica

Echipa C: Catalin, Mitica, Motanu, Tudor, Paul, Bebe, Luci si Bogdan

                Printr-o conventie facuta cu ceva timp in urma am stabilit ca cel care alege al 2-lea (fiind impari la numar) sa aleaga ultimii doi oameni. Spre ghinionul meu m-am ales cu Bogdanel care a fost intr-o forma de zile mari, capat de linie la majoritatea actinilor. Chiar daca echipele par dezechilibrate la prima vedere (Gabitza+Ely), trebuie sa precizam ca din motive tehnice avand probleme cu bujiile (asa am inteles de la Mtiica), Gabitza a evoluat pe postul de portar, deci echipele au fost foarte echilibrate. Meciul incepe intr-o nota de tatonare a ambelor echipe, cca 20 min fara gol, dar dupa o faza frumos lucrata de Cata, Tudor si Mitica reusim prima bobitza a partidei, autor Miticaaa. Pasele curg destul de bine in echipa C si la un moment de neatentie in fata careului advers apare si a doua bobitza, autor Cataaa. De la 0- 2 filmul a inceput sa se cam rupa, echipa E incepe sa combine mai mult, Ely ca niciodata joaca foarte mult cu colegii de echipa si bineinteles apare si prima bobitza, autor Roberttt. Dupa cateva minute la o actiune ce nu anunta nimic important Stelea egaleaza. Ma cam pierd cu firea si incerc sa fac o mutare castigatoare, il scot pe Paulica din poarta (omu venise la miscare) si il bag … pe Bogdan. Bineinteles ca mutarea a fost …  si pe principiul cand vezi o minge ca vine spre tine cu o viteza mai mica de 20 km/h iar tu esti intre buturi, boxeazo prietene, nu ca Pascal ci ca Bute, adica prost. La o centrare spre poarta noastra Bogdanel da o directa de dreapta mingiei si aceasta ajunge la …. vulpoiul (la figurat) Popica care face 3-2. La acest scor schimbam portarul, intra Lucica. Robert care pe mine m-a impresionat placut in ultimele meciuri reuseste desprinderea de 4-2 dar are o ciocnire mai dura cu Lucica la o minge centrata de Ely in careu, vina nefiind a nimanui amandoi incercau sa joace mingea, aici intervine Mitica care era pe langa subiect si care trebuia sa isi faca simtita prezenta, reprosandu-i lui Robert jocul dur (daca tacea filozof ramanea). Trecem peste acest mic incident si marcam si noi golul sperantei, autor Mitica (sut Cata de la 10m, Mitica sare peste minge, Gabitza plonjeaza, mingea atinge bara il loveste in spate pe Gabitza si intra in poarta), nu pot sa ma trec ca autor, deoarece timp de 15 secunde dupa marcarea golului Mitica mi-a explicat cat de bine a sarit el peste minge;)). Dupa cum precizam si mai sus Ely isi serveste colegii cu pase de vis iar pe rand Robert (vreo 3-4 clare), Popica, Stelica cat si juniorul ne iarta de un scor la handicap. Pe la si 25 apar si juniorii asa ca suntem nevoiti sa incheiem distractia si in asteptarea zapezii fugim la ping-pong.

Ping- Pong: Aici ne prezentam in formatie de 8 voinici, unul mai oboist decat altul dar cu atitudine. Nu ne incadram noi in decor, majoritatea meselor fiind pline de ping-ponogisti :)), dar atmosfera de la masa noastra ….e de zile mari. Aproape toate meciurile au fost la dublu, combinatiile facandu-se intre urmatorii combatanti : Bebe, Luci, Gabitza, Mitica, Popica, Cata, Ely si Stelica. Au fost si 2 meciuri la simplu Popica-Mitica si Luica-Popica, primul meci aducandu-mi aminte de o poveste de-a lui Gabitza: ,,Cata a jucat Mitica tenis de picior cu Popescu si parca ma uitam la un joc intre tata si fiu cand tata (Mitica) incerca sa-si invete copilul (Popica) sa puna macar mingea in teren ;)), la ping- pong rolurile s-au inversat si Popica a aratat ca are si calitati, este un tata extraordinar. Daca la capitolul tehnica, tinerii au impresionat la celelalte capitole (distractie, atmosfera, voie buna…etc) ceilalti colegi au fost net superiori. In asteptarea urmatoarei partide de ping-pong, va las sanatosi si bucurosi.