Cu confirmare de venire

Iarna 2013 s-a încheiat cu o premieră, absolut toţi combatanţii de vinerea trecută au confirmat prin telefon că vor fi prezenţi la teren. Astfel, pe o vreme plângăcioasă, ne-am adunat 10 oameni, un număr apropiat de efectivul ideal de 6 la 6 pentru terenul mic. S-au făcut alegeri, iar pentru o imagine mai fidelă a ceea ce s-a întâmplat, echipele de mai jos sunt prezentate astfel: cei care au făcut alegeri sunt primii, apoi cei aleşi în ordine (reprezentatul echipei A alegând primul):

Echipa A: Ely, Motanu, Mitică, Stelică, Bebe
Echipa B: Găbiţă, Cristi, Gabi, Paul, Popică.

Scorul final a fost 10-15, meciul fiind extrem de disputat până la 10-10, cu avantaj când de o parte, când de alta. Echipa A a început în forţă, 2-0, 3-1, poate chiar diferenţă de 3 goluri la un moment dat, apoi echipa B a trecut într-un avantaj de 2 goluri, care a basculat iarăşi în favoarea Echipei A, aceasta trăindu-şi ultima perioadă de glorie la 10-8. În acest timp, portarul Popică a fost ciuruit din toate poziţiile, dar în special cu şuturi pe jos, cu şpiţul, cam jumătate din goluri fiind luate pe lângă picior, unele chiar atingându-l, plus un autogol când şi-a băgat mingea în poartă la un corner. Apoi, cu Paul în poartă, tabela s-a înţepenit la goluri primite, iar Popică a dat şi el două bucăţi din poziţia favorită. Această perioadă, în care s-a ajuns la 10-15, a fost destul de scurtă, marcată de reproşuri între cei de la Echipa A şi de epuizarea fizică a lui Ely (!), care nu a mai avut resurse să-şi încheie sprinturile cu goluri. Marcatori de la A au fost Ely (4, unul superb cu un voleu violent sub bară), Mitică (4, unul prin surprindere la colţul scurt, mingea susurând printre bară şi piciorul lui Popică) şi Motanu (1 gol, şut tare la semiînălţime de pe dreapta). La Echipa B, marcatorii au făcut cu schimbul, primele 7 goluri Găbiţă (unul după un slalom finalizat din unghi, cu călcâiul), apoi a urmat o serie de 6 ale lui Cristi, între care s-au interpus şi cele ale lui Popică. Două goluri care au cântărit greu, când echipa B era condusă, le-a dat Cristi pe acelaşi tipic: după respingeri din apărare, cu fundaş în faţă, a găsit din mişcare şi cracii adversarului, şi colţul porţii.
Nu vreau să închei până nu atrag atenţia asupra unui lucru: chestia cu "m-am supărat, îmi iau jucăriile şi plec" ar trebui evitată. La câţi am rămas, ieşirea unui om înseamnă the end of the game, e păcat de efortul de a ne strânge.