Craci, craci, craci...

Vineri, paișpe, a doua zi după cea cu ghinionul clasic, n-a fost una prea fericită pentru pelicani. După rușinea de săptămâna trecută, campionii și-au reconsiderat tactica de joc, au trecut la reconstrucția echipei și s-au ocupat (evident, în timpul liber) și de adversarii țugulani. De Silică Culo Canoniere și Șorțulini momentan am scăpat, Cătălin a câștigat două bilete la teatru și a avut de ales între două reprezentații, pe Marinuș l-am adus special din Bulgaria, mai rămânea să le infiltrăm un agent sub acoperire și totul era ca și rezolvat. Și cum pinguinii nu livrează decât marfă de calitate, l-au îmbăiat, tuns (bine, aici n-a fost prea greu...), frezat și ambalat cu fundă rozi pe căpitanul Mitică, dornic de altfel de afirmare sub noile și vechile culori maro atât de dragi.
Nu mai e cazul să spunem cât s-au bucurat giumbușlucii: Paulică l-a pupat pe fruntea-i largă, văru Dan s-a emoționat și i-a cerut un autograf, pe Stelică, și el exilat temporar la cotcodaci, l-au podidit lacrimile, singurul care și-a văzut autoritatea în pericol fiind celălalt etern căpitan, Marinuș. Pentru că aici constă genialitatea mișcării de trupe, două bricege nu vor intra niciodată amândouă în aceeași brânză, iar echipa de tineret a campionilor (Somnorini, Bebbini, Motanini, Caprini, Eli) a zburdat pur și simplu în fața mult mai rutinaților lor adversari, scor final 25-15, cât un set de volei. Oricum, combatanții merită o recompensă că au ținut minte scorul, care putea fi chiar mai drastic, dacă la 8-2 la pelicani n-ar fi intrat și Cristi-gaze. Acu, că tabla adunării e o noutate pentru împăiați nu miră pe nimeni, dacă ar fi să ne luăm după numărul golurilor declarate ar ieși de vreo 30, adică maimuțicile chiar au biruit și noi nu ne-am dat seama.
De la superînvingători nu putem evidenția decât toată echipa, dar în special pe Caprini, pentru jocul său altruist. În ceea ce-l privește, mai circulă un zvon, cum că ar dori să-l înfieze și pe Eli, căci după doi copii mari (Robert și Mitică), mai buni consumatori și cu mai mult succes la dame și unul mai mic, dar mult mai inteligent (Matei) ar mai fi loc și de unul mai talentat la fotbal. La capitolul "deziluzia etapei" învingătorul este tot un mare campion, Motanu, zero în apărare, minus unu în atac, chiar dacă a marcat câteva bucăți, dar autorul unor faze de un mare rafinament estetic, trei perechi de șorțulețe, toate mai frumoase decât orice gol banal. Din nefericire însă, deocamdată n-a găsit măsura potrivită pentru balauru Paulică, dar pentru aceasta mai există și săptămâna viitoare.

PS: În legătură cu titlul și, vorba lui Sudoru, pentru cultura voastră generală, luați de aici: http://youtu.be/eiuHdUkuRi0