“Articol nehotărât”

Postura de cronicar al etapei de vineri 27.04.2012 este una inedita, deoarece scriu aceste rânduri despre un meci în care trebuia să joc, dar nu am făcut-o, deşi lipsă pe de-a-ntregul nu pot să spun că am fost, iar atunci când am dorit să joc, nu a mai fost nevoie, căci meciul se terminase. În atare situaţie singurul lucru cert a fost rezultatul final, adică  victoria pelicanilor, dar nu şi rezultatul. Posibil să fi fost 13-11, sau poate 12-10, sau… .  

Din motive intempestive, am sosit în Agronomoe pe la 16-25 şi am găsit în plină activitate, dar într-un aranjament aparte, următoarele echipe :

Pinguinii: Ely în poartă, Bebe la locul lui, la fel Stelică, Mitică pe postul motanului (reţinut de procesul de selectie si testare ştiinţifică a semintelor in fază optimă de însămânţare şi apoi germinaţie - am zis bine Motănele?), Ionuţ (debutant) - Vasea(!)- Luci Messi (?), toţi trei fie în faţa apărării, fie la construcţie şi atac, şi în fine, doi grei adevăraţi în atac, Gică şi Lucică (ce frumos sună) .

Pelicanii: Balaurul în poartă, ghepardul Traian (revenit după mai bine de 4 luni) lider autoritar al apărării (!?), felina Cătă cam peste tot unde era nevoie, vărul Dănuţ, Tudor, Claudiu, Cristi-gaz şi vârful de lance Popicu, într-un tricou brazilian dar cu izmene de iarnă, mult prea largi (probabil îşi scosese de pe dedesupt cele 2-3 randuri de alte izmene izolatoare, purtate în timpul iernii) şi care au influenţat mult rezultatul final, megastarul nereuşind să dea decât vreo două bobiţe, încurcându-se deseori între “propriile-i fuste”.  

Absenţe măreţe: Găbiţă la Sibiu, Motănelul cum spuneam, Gabi (probabil în alta excursie din programul Seniorii europei ), Cristi-radio, Mihai tenismanul (asteptat in zadar-multi spun ca a preferat să bea cu Gabită a treia sticlă de vin în Dumbrava Sibiului ) şi poate subsemnatul.

Aşadar, la ora 16-25 scorul era 5-2 pentru pelicani după ce, nimeni altul decât celebrul pelican universal, aţi ghicit, e vorba de unicul si inegalabilul Sile, deschisese scorul pentru pinguini cu o execuţie de mare rafinament. M-am aşezat în colţul terenului, cam pe lângă poarta de intrare şi ce credeţi că se întâmplă în următoarele 10 minute. Pinguinii prind viaţă şi struniţi de Căpitanul Mitică cel Viteaz egalează, ba chiar iau şi conducerea (5-6). De necrezut ce stimulant a putut fi venirea lui mandel pentru veveriţele alb-negre. Am retinut un şut de gol  al căpitanului , direct în vinclu, apoi golul lui Luci Messi cu capul, în acelaşi vinclu, la o centrare perfectă, în cros, a lui Sile, precum şi transversala ghinionistă a lui Gică, după o deviere fină la o centrare sutată a lui Mitică. Urmează 6-6, apoi 6-7 pentru veveriţe. Meciul se juca pe muchie de cuţit, contrele alternau, iar cine avea nervii mai tari urma să câştige.  Cătă începe să-şi mobilizeze colegii uşor descumpăniţi şi trage pur şi simplu echipa după el. Marchează de vreo câteva ori şi pelicanii iau un avans de unu-două goluri, diferenţă care se menţine în varianta doi pănă la finalul meciului.   

La un moment dat , când lupta era în toi si nu era prea clar cine va castiga,  Tudor pleaca , iar eu m-am dus repede la maşină să iau echipamentul pentru a-i lua locul. La întoarcere, cănd fugeam disperat pe potecă pentru a-mi ajuta colegii de echipă să nu care cumva să piardă partida, mă întâlnesc rand pe rand cu toţi amicii venind către vestiare. Meciul se terminase! Unii mă întrebau dacă mă duc să joc cu cei care urmau să bată mingea după noi. Mă uitam la mine ca la un caraghios. Dar una e să fi aşa ceva şi alta, mult mai rea, dacă pelicanii o şi încasau. Aşa , una cu alta s-au compensat şi pe ansamblu pot spune că a ieşit bine , deşi … nu foarte hotărât.