De ziua bărbaţilor !

Vineri 09.03.2012, s-a scris încă o pagină de glorie nepieritoare în cartea de aur a izbânzilor pelicane. Ceata naivilor pinguini spera să repete succesul de săptămâna trecută, dar talentul individual, valoarea colectivă şi eficacitatea jocului adevăraţilor supercampioni au dus la un deznodământ normal, capabil să înlăture orice îndoială în privinţa grupului care face legea pe terenul sintetic din Agronomie. Acesta a fost, este şi aşa va rămâne, în vecii vecilor, cel al bravilor pelicani. Cel puţin aşa ni se pare în aceste momente de supremă satisfacţie.

Aşadar victorie cu 4-2 a zmeilor cu guşă şi penaj în culori solare (purtau tricouri). Şi asta după ce au condus cu 4-0, au avut alte numeroase ocazii şi au jucat circa 25minute, de la 3-0, cu un zmeu mai puţin, după plecarea lui Tudor.

Pe o vreme splendidă, la +7-8gradeC şi un teren superb, s-au confruntat următoarele echipe:

Zmeii Pelicani – Lucian (15 min, trecut la pinguini după venirea Balaurului), Tavi, Cristi-Radio, Tudor, Cătălin, vărul-Dănuţ, Popicu şi Vasea

Victimele lor (pinguinii)– Găbiţă (încă convalescent), Bebe, Motanu, Gaby, Stelică, Mitică şi Ely

Încă de la primele schimburi de mingi s-au putut observa limpede manierele de joc ale celor două echipe. Practic, aceleaşi din meciul precedent . Atacuri combinative în valuri succesive ale pelicanilor, respectiv o apărare ermetică, dublată de şarje pe contraatac de partea pinguinilor. Faţă de vinerea trecută, vărulDănuţ a luat locul lui Ely, iar acesta a trecut la pinguini în locul stranierului Edy (ce apropiere de nume la doi tineri atât de diferiţi!), care a renunţat să mai compară în echipa alb-negrilor, se pare, intimidat de metodele super rafinate folosite de vânătorul de gazele pentru a-l oprii din cursele sale spre poarta pelicană. Totul părea să urmeze scenariul de rândul trecut. Căt a stat în poartă, şuturile expediate de Cătă, Dănuţ, Cristi sau Tudor îl găseau pe traiectorie, fără excepţie, pe Găbiţă, fie datorită plasamentului bun, fie din pură întâmplare. Pe contraatac, Ely, Mitică şi Stelică au avut şi ei vreo două, trei ocazii dar Lucii şi apoi Balaurul au intervenit excelent, scorul rămânând alb minute bune de joc.

Aşa cum spuneam într-un comentariu la cronica precedintă, la un moment dat s-a petrecut ceva care a schimbat „filozofia meciului” şi care, a descătuşat firesc şi ireversibil tabela de marcaj în favoarea celor mai buni. La o fază viguroasă, plăcută ochiului, cum fuseseră de altfel atâtea altele, Dănuţ a şutat puternic din stânga, mingea a atins un apărător şi s-a strecurat scurt şi nemilos în poarta pinguinilor. Aşadar 1-0. A urmat imediat 2-0, gol Don Balon, lovitură frumoasă cu latul, la o centrare măiastră a lui Sile, după ce acesta îi dăruise de Ziua bărbatului un şorţuleţ de colecţie, cui credeţi? , nimeni altul decât amicului său de pronosticuri, renumitul patron al Casei de Modă –Motanul. Descumpănire totală în rândul slăbănogilor albi-negrii (albi la faţă şi negri-n cerul gurii). Apoi a venit şi 3-0, gol magnific lucrat 100% de Cătă. Acesta a recuperat o minge pe la mijlocul terenului, a sprintat în forţă pe direcţia porţii, l-a făcut din corp pe pinguinul ieşit în întâmpinare, după care a "înţepat" mingea cu şpiţul, aceasta ducându-se fără speranţă în dreapta porţii pinguine.

La acest scor Tudor pleacă. Probabil datorită inerţiei, aspectul întâlnirii nu se modifică minute bune, chiar dacă pelicanii au rămas cu un om mai puţin pe teren. Astfel, la un atac prelungit, supercampionii obţin un penalti (posibil la un henţ al ultimului apărător), pe care Cătălin il transformă magistral, cu fentă şi şut puternic în partea opusă portarului. 4-0.

Ultimele minute ale partidei îi găsesc pe pinguini masaţi în jumătatea pelicană încercând să dea măcar golul de onoare. Reuşesc acest lucru nu printr-o fază lucrată, ci printr-un şut formidabil, al formidabilului Mitică cel Frumos, aşa cum a fost el botezat în cronica de epopee de vinerea trecută. Acest erou al neamului pinguin, a prins, de la vreo 15m, o torpilă la rasul ierbii care a trecut fulgerător printre fusele lui Tavi şi beţele lui Popi cel Fraier, aflat în postura de ultim apărător. 4-1. Peste alte câteva minute tabela a consemnat scorul final de 4-2 , după ce Stelică a lăsat 4 pelicani să se invite între ei pentru a degaja o minge din faţa porţii, el speculând ezitarea acestora şi finalizând simplu în poarta nefericitului papagal.

Aşadar există justiţie, dreptatea nu a dispărut! Cei mai buni, adică pelicanii, au dovedit că merită această postură. Şi chiar dacă soarta le mai joacă câte o festă, precum cea de săptămâna trecută, nu le pare rău, căci mai trebuie încurajaţi şi păcălicii lor de parteneri.