Bute, pelicanul învingător

Dragii mei, vineri 8 iulie 2011 a fost ziua celei de-a 2-a etape din cele cinci ale acestei luni de adevărată vară . La ora 15 erau 34 gradeC iar după meci termometrul indica nu mai puţin de 38gradeC. Temperaturi ridicate la propriu dar şi la figurat. După victoria din meciul precedent pelicanii doreau să continue începutul bun din acest al doilea semestru competiţional.
Aşadar echipele :

• Pelicanii - Virgil, Şorţuleţ, Balaurul, Traian, Popicu, Cristi, Robert şi Cornel debutant în Agronomie ,
• Pinguinii – Lucian, Bebe, Stelică, Gabi, Motanu, Mitică , Sile şi Găbiţă

De la prima lectură, exceptându-l pe Cristi, se poate observa că din lotul pelicanilor a lipsit cel puţin o a doua piesă forte care să dea încredere echipei şi consistenţă jocului. Mă refer în primul rând la MeSe, care a revenit şi a jucat în ultimile două etape reuşind tot atâtea victorii, apoi la Tudor, sau LuciMessi. De Cătă ce să mai spunem. De partea cealaltă, grupul compact şi intact al pinguinilor, asemenea celor şapte fraţi şi a mireselor lor, la care s-a alăturat Sile, fratele vitreg, atacant pur sânge, integrat rapid pe postul lui Gigi.
Chiar şi aşa, partida a fost în prima sa parte aprigă cu destule ocazii la ambele porţi. În lipsa unui vârf adevărat pelicanii au practicat mai mult un joc poziţional, cu combinaţii în faţa apărării pinguine suprasaturate, presărat cu un-doi-uri şi şuturi de la distanţă. Cristi, Robert, Traian şi posibil Popicu, dar numai de pe loc şi nu din lovitură liberă, au avut mai multe realizări frumoase, din păcate nefinalizate. De partea cealaltă jocul obişnuit, cu şarjele fostului vitezist, sau cu angajări în adâncime ale lui Sile, de regulă laterale, urmate de centrări sau intrări ale acestuia în scurte combinaţii cu ceilalţi echipieri îngrămădiţi până atunci, veniţi din apărare. Nimic nu le-a ieşit. Slipul prea strâmp şi ionii negativi, cumulaţi în membrele posterioare, i-au influenţat lui Găbiţă randamentul şi precizia finalizărilor. De asemenea Sile, Mitică şi chiar Stelică au fost prade uşoare pentru apărătorii pelicani, bine organizaţi, dintre care Cornel s-a detaşat prin talentul său şi mobilitatea specifică vârstei. Păcat că a acuzat încă din această perioadă dureri datorate unor probleme mai vechi şi care aveau să-l determine ceva mai târziu să părăsească terenul de joc.
Primul gol a venit împotriva cursului firesc, în urma unei lovituri libere de la circa 5-6m de poarta pelicană. Găbiţă execută lobat , peste zid, în partea stângă şi Gabi, venit tiptil-tiptil şi nemarcat, reuşeşte să împingă mingea în poartă. Mai mult decât atât, la o fază în care şi-a demonstrat încă o dată ameţitorul joc de gleznă, ghepardul Traian îl zăpăceşte pe fundaşul care îl luase în primire şi este lovit de acesta peste ambele picioare (nu suntem sigur că voit). Articulaţia piciorului stâng cedează şi temuta extremă părăseşte terenul într-un moment în care echipa avea aşa mare nevoie de el. Rămaşi cu un om mai puţin, pelicanii încearcă să străngă rândurile şi menţin în continuare un echilibru de joc care încă oferea sperantă pentru întoarcerea rezultatului. Dar seria evenimentelor nefaste abia începuse. Aşa avea să se întâmple până la scorul de 4-0. Totul s-a frânt la o fază anonimă când mingea venită de sus, aruncată la întâmplare sau centrată (camerele de luat vederi nu au surprins momentul) cade în faţa porţii pelicane între doi fundaşi şi încorsetatul Găbiţă. Denivelările şi iarba tăiată în dinţi de fierăstrău fac ca mingea, altfel uşor de respins, să rămână pentru o clipă într-o poziţie incertă. Pentru clarificarea situaţiei, fundaşii aşteaptă preţ de câteva clipe, însă doamna minge o ia complet aiurea şi se lasă atrasă de domnul pinguin, rătăcit prin zonă dar încărcat electrostatic . Formalitate şi evident urmarea este marcarea golului doi. Exasperat de atâta cumul de neşansă Balaurul ia de gât sticla cu apă şi iese din joc. Lucian trece la pelicani şi echilibrul numeric se reface, dar nu şi jocul echipei. Desigur proaspătul convertit nu are vreo vină. Cu Robert în poartă, epuizat de atâta efort şi cu o apărare descompletată , în cadrul căreia Cornel abia se mai mişca din cauza durerilor, pinguinii mai înscriu de două ori prin acelaşi Gabi. Şutul de 3-0 îl apreciem ca fiind unul de excepţie. Mingea lovită scurt, din alergare, cu exteriorul bocancului, de la circa 6-7m de poartă, a prins efect suficient cât să ocolească fundaşul din faţă (Şorţuleţ) şi să poposească în colţul lung. Astfel tătucul autogolgheterilor se răcoreşte la 37gradeC , marcând într-un singur meci cam tot atâtea goluri câte şi-a consemnat el ca autor în ultimile trei luni în poarta lui Lucian. E ceva, trebuie să recunoaştem. Ar fi vrut el să înscrie şi pe cel de-al 4lea, ca să intre în clubul selecţilor, dar şi aşa rămâne performerul etapei.
Cum voinţa nu anulează durerea, Cornel iese din luptă pentru a desăvârşii seria ghinioanelor care s-au ţinut lanţ de gruparea pelicană. Ne pare rău, îi dorim refacere grabnică şi poate fi sigur că legitimaţia de pelican îi va fi păstrată cu grijă până la proxima revenire în Agronomie. În aceste condiţii Mitică trece la pelicani şi pe finalul meciului consemnăm cel mai frumos gol al partidei, acela de 4-1. Marcator Cristi cu o execuţie splendidă, din mişcare, la capătul unei faze şnur compusă din 4-5 pase succesive care au făcut şah-mat balizele pinguine. În acest moment s-a văzut că de unul singur este greu să faci totul în atac. Cristi are nevoie de cel puţin încă un echipier de valoare cu care să poată conlucra şi ajuta în segmental ofensiv al jocului.

Şi pentru ca totul să fie OK, supărarea pelicanilor a fost alungată de stânga nimicitoare a lui Lucian Bute. Aşa cum recunoştea cu fair-play Găbiţă, în adolescenţă super campionul nostru era denumit Pelicanul . Curând vor urma şi loviturile pelicanilor agronomişti în figurile drăgălaşilor de pinguini care vor vedea alb-negru în faţa ochilor (desigur, ideea de final este tratată, cum este şi firesc, la figurat) .