Panseluţe, micşunele şi pământ de flori

Norocul vostru ca astazi m-ati prins intr-o pasa buna. Nu, n-a nascut soacra-mea, nici n-am castigat la Loto, iar de pariurile lui Nessie nici nu-mi vine sa ma ating. Chiar ma gandeam ca ar trebui emisa o hotarare guvernamentala pe plan local ca persoanele aflate sub influenta vaporilor etilici (dupa cum se vede, sunt foarte suav in exprimare...) sa nu aiba dreptul sa ia decizii intr-atat de importante cum ar fi alegerea meciurilor. Nu de altceva, dar gandirea in exces poate dauna grav sanatatii.

Probabil ca este vorba pur si simplu de venirea primaverii. Unii, ii cunoastem noi, s-ar gandi imediat la minijupuri, decolteuri, beri prelungite la terasa, altii, mai delicati, la aroma liliacului in floare, la adierea blanda a vantului, la fosnetul spicelor sau mirosul imbatator al mentei salbatice.

Salbatici au fost si pinguinii, care au jumulit a nu stiu cata oara cireada de pelicani nevinovati cu gandul si cu fapta. Filotimia campionilor s-a dus de mult, boemia la fel, si in locul lor s-a instalat un pragmatism feroce. Exceptionala gandire tactica a Motanului a dat o noua configuratie pe teren si un nou stil de joc, iar bietul pasaret marunt inca nu a gasit o cale de raspuns. Evident, una din mutarile castigatoare este reinregimentarea lui Nelu Armeanu, pe post de fundas central-stanga, in aria de actiune a meteoritului (ii spunem asa pentru CA CAde de mai multe ori decat se ridica!?!) Sile. Fin psiholog, Motanu si-a amintit de disputa dintre cei doi pentru favorurile bunicii lui Vigu, unde, inutil sa va mai spunem, meteoru' a ajuns pe locul doi, dar Nelu nu l-a iertat nici in ziua de azi. Rezultatul, un Sile redus la zero barat, singura sa actiune notabila fiind o deviere cu capul in bara, la o lejeritate in marcaj a stapanului sau. La fel, urcarea pe post de mijlocas a lui Stelica a tocat din fasa atacurile pelicane, unde cei doi oameni de combinatie, Catalin si cu Cristi, n-au avut libertate de miscare. Geniala a fost insa scoaterea din joc a celor doua maini moarte din echipa, Nessie si cu Mitica, primul inecandu-si amarul pe hectarul liber din dreapta, cel de-al doilea evoluand pe singurul post pe care poate da randament: pomanagiu de linia portii.

Istoria meciului este una frumoasa prin simplitatea ei: gugustiucii au presat, cu Prostanel si Sile pe post de varfuri, ajutati si de Sudor cu paharul gol (n-am gasit alta rima...). Pinguinii au raspuns cu mutarea lui Bebe mult pe flanc, incat fraieretii nu mai stiau unde e poarta, cu gimbuslucurile lui Somnorila, plecat, parerea noastra, la cules de fluturi si cu o autobara a lui Motanu, ghinionist si de aceasta data ca nu s-a lipit la gol. Golurile au venit insa pe contraatac, doua bucati Mitica si una Nessie, sut superbo-intamplator cu stangul in cros, bara-gol, lacrimi printre fazani. Din nou ghinion, la 3-0 pentru campioni, miorlaitul pelicanilor i-a facut pe megastari sa le puna capat suferintelor. Singurul lor regret este ca Nessie n-a reusit sa se invarteasca si el de-o bere, intrucat n-a gasit masura potrivita pentru sortuletul lui Paulica, dar timp mai este, oferta e inca valabila. Iata-i si pe competitori, in varianta Masters&Servants:

Pinguini: Luci, Bebe, Motanu, Nelu, Stelica, Gabi, Mitica, Nessie
Pelicani: Paulica, Mircea, Sortulet, Catalin, Prostanel, Cristi, Sile, Sudoru, Tudor (plecat mai devreme).