Loteria barelor

Vineri 11.03.11, ora 15/30'. Începe unul dintre cele mai frumoase meciuri din ultima perioadă, pentru care se făcuseră în avanpremieră multe speculaţii privind remanierile de primăvară, găsirea unor metode de a relansa interesul pentru meciuri datorită seriei prelungite de victorii pelicane, declaraţii despre şi de prietenie, ironii pe teme de profil, etc. A fost şi prima vineri cu specific de primăvară autentică, ca în visul lui PelicanRaduTănase, cu soare, ciripit de păsărele, bondari la primul zbor şi evident o nelipsită şi decorativă cârâitoare.

Voinicii care s-au prezentat la startul partidei :

• Pelicanii - Şorţuleţ, Lucian apreciatul pinguin transferat pentru o etapă în locul lui Mitică, Virgil, Popi, CătăF16 şi Milito,
• Pinguinii - Stelică, Bebe, Motanu, Mitică, Găbiţă şi Gigel .

De la început dragii mei trebuie să spun că pelicanii erau condamnaţi să nu câştige. Verdictul venea după un parcurs perfect al acestora în primele două luni ale anului care a şi consfinţit un bilanţ strălucitor, dar care a creat acestora şi senzaţia că nu prea mai au cu cine să joace, existând chiar opinii conform cărora gruparea solară ar trebuii să renunţe la pinguini şi să încerce cu alte formaţii. Cum asta nu se putea întâmpla deoarece pinguinii e prietenii pelicanilor rămânea ca soluţie decât autocondamnarea pentru pierderea partidei. Zis şi făcut, dar nu oricum. Aşadar meciul a început într-o notă de echilibru cu atacuri viguroase şi combinaţii rapide de ambele părţi şi a ţinut-o aşa cam o oră, pănă când Gigel, în stil propriu, a spart gheaţa cu un şut puternic şi bine plasat care a muşcat şi din bară. A urmat o uşoară descumpămire în tabăra pelicană de care au profitat ceilalţi care au marcat de încă 5(cinci) ori prin acelaşi Gigel încă 2buc, Găbiţă 2buc şi Mitică 1buc. Deci 6-0. Nici nu vă vine să credeţi ce importanţi se dădeau pinguinii. Numai că...maeştrii pelicani fac o mutare de nota 10. L-au trecut în poartă pe Popi, care sensibil cum îl ştim plângea în gura mare pe teren şi uda batistă după batistă cu lacrimi de crocodil, ... iar superCătă a trecut pe turaţia următoare, angrenându-i şi pe ceilalţi echipieri într-un joc pe cât de strălucitor pe atât de eficient. Astfel Milito spulberă prorocirea motanului că va marca doar în aprilie şi înscrie scurt şi precis anunţând parcă ce va urma (6-1). Cată face un joc de creaţie şi travaliu aproape de unul singur şi oferă celorlalţi posibilitatea de a juca şi marca goluri care aduc scorul în numai 10min. la 6-4. Şorţuleţ 2buc şi Virgil 1buc splendidă bifează pe lista marcatorilor. Din acest moment golurile alternează într-o poartă sau în alta.

7-4 , 7-5, 9-5, 9-7. Goluri frumoase semnate de acelaş terţet pinguin, de Cătă 2buc şi Şorţuleţ. La 9-7 Şorţuleţ a ratat incredibil (mingea a mers din bară-n bară şi a ieşit). În acest moment s-a auzit primul murmur cu accent pinguin "băi aşa luăm bătaie".Pe atacul următor scorul devenea 10-7, Mitică înscriind cu o lovitură de cap lobată un gol extraordinar de frumos şi de necesar echipei. Mucaliţii spun că de vină sunt răceala şi durerile de cap aduse de aceasta. Nu ştim dacă e chiar aşa, cert este că întreg capul îi era acoperit de batice protectoare(pe creştet şi urechi, pe gură şi nas, doar ochii de felină i se mai vedeau). După acest eveniment pelicanii turează jocul şi Şorţuleţ face 10-8. Imediat urmează o nouă fază de gol, Cătă ameţeşte doi fundaşi, pasează lateral dreapta aceluiaşi Şorţuleţ care trage puternic la rădăcina barei, dar Stelică scoate miraculos un gol care poate ar fi dus la un alt deznodământ al meciului. Undeva, acolo în teren, se aude al doilea murmur pinguin "băi aştia chiar ne bat". Aşa se face că pelicanii îşi aduc aminte că trebuie să piardă şi opresc motoarele. Scorul devine 12-8 şi toată lumea e fericită. Găbiţă a dat 3 din cele 4 goluri ale sale cu ajutorul barelor (în compensaţie pentru nenumăratele bare pline date în ultimile meciuri), Mitică cu cele 4buc(doua cu bara) revine oarecum în drepturi, iar pelicanii mulţumiţi că i-au ajutat pe prietenii lor să iasă din pasa depresivă a sfârşitului de iarnă. Doar Popi era nefericit. El joacă la victorie în orice situaţie, neţinând cont de hotărârile grupului aşa că , fluturând ultima batistă uscată îşi cerea singur demisia din echipa pelicană. Noroc că nu-l mai asculta nimeni. Şi uite aşa seara se lăsa, gaşca pleca şi la nea Nicu poposea, iar Găbiţă pronosticuri aduna şi pe laptop le consemna.

PS. O menţiune specială pentru Lucian care pinguin fiind şi acuzând nişte dureri urâte, a făcut o partidă foarte bună fiind extrem de util în toate compartimentele în care a evoluat.