Carnaval pe zăpadă

Într-un autentic piesaj hibernal, plasat între viscolul ce a trecut şi gerul care va veni , s-a disputat vineri 27 ianuarie 2012, la -7 gradeC, unul dintre cele mai frumoase meciuri pe zăpadă (50-60cm) consemnate în ultimii ani pe terenurile din Agronomie. O nebunie, nu altceva! Abia acum cred că au înţeles şi gazdele noastre cu cine au de-a face. Nimeni prezent din obişnuiţii de pe terenul de alături. Vid în rândul celor care urmau de regulă să ne schimbe după 17-30. Iar ele, gazdele, se cinsteau tacticos cu licori fierbinţi într-o cămăruţă a vestiarelor, în faţa reşoului supraîncins.

Ce mai, iată autorii acestui desăvârşit spectacol pe zăpadă:

Pinguinii – Găbiţă, Bebe, Motanu, Stelică, Mitică, Gigi

Pelicanii – Cătă, Lucian, Balaurul, Tavi, vărul Dănuţ şi Popicu.

Meciul a început cu cele două supervedete, Găbiţă (accidentat) şi Cătă, apărându-şi fiecare “spaţiul vital”, si cu Lucian cooptat în echipa pelicană. Acesta s-a completat de minune în apărare cu celalalt ”mare”, celebrul pelican Balaurul. În momentele dificile ei au fost sprijiniţi de inepuizabilul Dănuţ care a făcut tot meciul legătura între apărare şi atac. În faţă, evident, cei mai buni atacanţi, Popicu şi cu Tavi. La ceilalţi aşezarea standard, atât de cunoscută tuturor.

A rezultat o încleştare fenomenală, în care s-au folosit noi şi ingenioase metode de joc. De exemplu pasatul mingii pe sub zăpadă, să nu vadă adversarul traiectoria, driblinguri începute cu mingea la picior şi terminate cu reuşite de excepţie, fără a ştii pe unde a rămas mingea, nici tu, nici adversarul, anihilarea aceluiaşi adversar cu mijloace delicate gen saltul pe burtă peste acesta de la trambulina de 1,5m, sau muşcătura rechinului, astfel încât cel care te depăşea să nu înţeleagă de ce nu poate înainta, având un picior fixat undeva….prin zăpadă.

Pe scurt, evoluţia scorului şi autorii golurilor :

1-0, Tavi , gol cu autograf, promis lui Găbiţă (l-a marcat repede, ca să nu uite cuvântul dat),

1-1, Gigi, care a speculat rapid o inexactitate de aşezare a zăpezii în careul pelican,

1-2, Gigi sau poate Mitică, la o fază desfăşurată pe sub zăpadă,

2-2, Popicu,

3-2, marele Popic,

4-2, Dănuţ,

4-3, Găbiţă, ieşit din poartă, supărat că devenise între buturi Om de Zăpadă ,

5-3, Cătă, ieşit şi el la joc, ca o reacţie la cele întâmplate (gol magnific, după o combinaţie în 4 a supercampionilor),

6-3, magnificul Popic,

7-3, gol cu călcâiul, de mare rafinament, al inegalabilul Il Fenomeno – de necrezut dar adevărat, al 4-lea din meciul în curs,

8-3, Cătă , iar în plin recital fotbalistic,

9-3, acelaşi strălucitor pelican, cu un şut în forţă de la circa 10m .

Am fi dorit să mai consemnăm şi goluri ale pinguinilor, dar acestea au lipsit cu desăvîrşire în a doua parte a meciului (?).

Una peste alta, a fost un meci de mare excepţie, de povestit nepoţilor. O victorie a tuturor participanţilor împotriva părerii unora că mişcarea se face numai pe iarbă verde şi la căldurică. Cei care din diferite motive nu au putut veni au cu siguranţă ce regreta ( Cristi-Radio ne-a sunat de altfel la redacţie, scuzăndu-se că el şi Nicu ,“echipa de la Radio-Romania”, nu pot veni ). Nu-i nimic, îi aşteptăm pe toţi cu plăcere săptămâna viitoare, când cu siguranţă nu se vor schimba prea multe din condiţiile disputării meciului şi sperăm…al rezultatului. De asemenea aşteptăm revenirea lui Gaby a cărui lipsă din apărarea pinguină se face puternic simţită. Şi de ce nu, pentru a rămâne şi Luci la supercampioni. Adică el nu are stofă de aşa ceva? După cum a jucat, apreciem că răspunsul este pozitiv.

Căt priveşte pe Sile, am căzut pe gânduri.... nu ne pronunţăm deocamdată. Aşteptăm explicaţiile acestuia.

Cătă, eşti mai util în poartă (sic) !

„Privesc pe fereastră şi....”, acesta este începutul unui laitmotiv, atât de cunoscut nouă, prin care în fiecare vineri, cu câteva ore înaintea meciului, confirmăm pe blog că starea vremii ne este favorabilă, că suntem ajutaţi şi răsfăţaţi de mama natură să mai încingem încă o partidă de zile mari. Şi asta de aproape doi ani, fără întrerupere. Ce argument mai elocvent putem aduce în acest sens decât să ne amintim că acum două săptămâni ploaia şi vântul s-au dezlănţuit imediat după terminarea meciului, iar acum, la nici 12 ore de la victoria pelicanilor, am consemnat în Bucureşti prima lapoviţă adevărată din iarna asta. De toate acestea „se face vinovat”, zicem noi, doar MeteoMotanul, MM-ul nostru, responsabil plenipotenţiar în relaţia cu „timpul probabil”.

Aşadar vineri 20.01.2012, pe o vreme închisă, dar uscată, la +2-3gradeC, s-au aliniat următoarele echipe :

· Pinguinii – Lucian, Bebe, Beţe, Motanu, Stelică, Mitică, Găbiţă, Tudor şi Gigi

· Pelicanii – Cătă, Balaurul, Tavi, Nicu, Cristi-Radio, Claudiu, vărul-Dănuţ, Vasea şi , pentru circa 10min, mai mult simbolice, a reintrat în poartă Cristi, cu piciorul aproape refăcut după accidentarea din vara trecută.

De remarcat revenirea în lotul pelican a vărului Dănuţ şi trecerea lui Tudor „dincolo”, unde nu prea îi este locul, pentru a suplinii absenţele lui Gaby (accidentat) şi a lui MihaiTenisman-ul. Dar problema cea mai dificilă au avut-o tot pelicanii, căci Il Fenomeno nu a putut bifa prezent (răpus de răceală, aflat în tratament naturist cu „aspirina săracului”, servită la pat de cea mai fidelă secretară). Şi s-au cunoscut toate acestea. Pelicanii au câştigat fără drept de apel cu 5-2, după ce fuseseră conduşi cu 2-0 (!?).

Meciul a început destul de rău pentru pelicani, care încercând să organizeze din mers propriul joc, au fost surprinşi de câteva incursiuni pline de ambiţie ale pinguinilor care au şi marcat de două ori prin Gigi şi Mitică, ambii fructificând pase primite de la acelaşi vitezist. Pe măsură ce timpul trecea începea să se vadă clar faptul că pelicanii jucau cu totul altceva decât în ultimele 2-3 săptămâni. Formau o adevărată echipă. Pasele, combinaţiile între jucători, viteza de joc, dar mai ales efortul colectiv de a acoperii toate compartimentele de joc, fără a mai lăsa spaţii şi posibilităţi de manevră adversarului, au condus firesc la întoarcerea rezultatului într-o manieră entuziasmantă.

Golul 1000 în poarta pinguină, adică cel de 1-2, l-a dat Claudiu, care, dacă va avea continuitate, se va integra cu brio în Fenomenul de ziua 5-a. Acelaşi lucru despre vărul Dănuţ, care a marcat pentru 2-2 şi 3-2. Acest ultim gol a fost o capodoperă colectivă. Mingea a circulat năucitor de la Cătălin la Claudiu, apoi la Cristi-R, Tavi, iar Cristi-R şi în fine la Dănuţ, care a şi înscris în stil de mare vedetă. Demolatoare fază pentru campionii pinguini, deveniţi, în grup, simple exponate din colecţia „Madame Tussauds”.

Primele simptome ale colapsului au apărut în momentul în care muşchii campionilor au început să cedeze. Primul a fost Beţe (-de unde oare muşchi pe el dacă i se spune Beţe? , ce ciudat?) care a şi renunţat să mai joace, apoi rachetistul Găbiţă care prins fiind la mijloc de Balaur, Nicu şi Cristi, a forţat salvarea printr-o piruetă, a alunecat şi gata. A trecut în poartă şi, strângând din dinţi de durere, a contribuit, ca şi Cătă de atâtea ori, la limitarea catastrofei. Ultimul pe listă a fost Tudor, care a şi plecat şchiopătând. Le dorim tuturor refacere rapidă.

Ca mai întotdeauna, lucrurile au o simetrie a lor. Ce vrem să spunem? Păi iată, Cătă a ieşit dintre buturi la joc, iar Găbiţă accidentat, a trecut în poartă ! Starurile celor două echipe au făcut rocada. Din acel moment nema contraatacuri, incursiuni sau ocazii de gol la poarta pelicanilor. Au încercat ei, Mitică şi Gigi, să facă câte ceva ...dar nu, totul a ramas consemnat ca fiind simple exerciţii de educaţie fizică. Fiecare a rămas totuşi cu satisfacţia marcării a câte unui gol frumos. Tot e ceva.

Deci Cătă în teren. Nu vă spunem ce a urmat. O demonstraţie de tehnică, angajament şi forţă. De unul singur sau împreună cu echipierii lui (Cătă atunci când joacă este totuşi un tip generos şi leagă jocul cu toţi ai lui). Să fi văzut taică ghiulele, pase, combinaţii, replieri din faţă în spate şi apoi iar în atac. De fapt Cătă a dat o replică celor care uitaseră de ce e el în stare când joacă şi făceau mişto că e mai util în poartă, uitând că piciorul lui stâng este expus oricând unei rupturi de fibră atunci când marşează la efort. Cum e şi normal, el a marcat pentru 4-2 ( din penalty) şi 5-2.

Concluzie : - Scorul de 2-0 trebuie evitat cu orice preţ, mai ales când joci cu supercampionii, iar din echipa lor lipseşte Il Fenomeno.

Actualizare: miercuri 25 ianuarie 2012, ora 13,30

Moda iernii 2012: şorţuleţe marca Motanu

Fundaţia "Ocrotiţi natura", în colaborare cu Asociaţia pentru protecţia fazanilor şi cu concursul extraordinar al Casei de modă Motanu au deosebita plăcere să vă aducă la cunoştinţă lansarea noii colecţii vestimentare de şorţuleţe pentru animăluţe de companie. Colecţia este disponibilă într-o gama diversificată de materiale (borangic, milaneză, tablă, bumbac mercerizat, pvc...) şi într-o bogată paletă coloristică iar printre primii beneficiari îi putem număra pe Paulică (model de culoare mov, pentru accentuarea supleţei, cu buzunăraş şi şnuruleţ) şi Tavi, unul dintre cei mai de seamă clienţi ai firmei, care a optat pentru o nuanţă roz-bombon deschis, cu năsturei lila şi deschidere pe lateral. În lucru se mai află două modele deosebite, unul maro cu picăţele galbene şi ţurţuri, din piele întoarsă de penis de elefant, unisex, antispălat (la dorinţa expresă a beneficiarului, domnul Marean) şi unul cu totul deosebit, model până la genunchi, fără prohab, cu bretele şi curea de rezervă, culori roşu-albastru, pentru Cotcodac Silică.
Deasemeni, ştim că starul pinguin Mitică are contract de exclusivitate cu firma Avicola Crevedia până în luna martie şi i-am făcut o ofertă de nerefuzat, un set special roşu corai pentru bărbaţi puternici: băsmăluţă, bentiţă, chiloţei, ciorăpei şi jambiere iar în măsura în care timpul (şi materialul...) ne-o vor permite ne vom extinde oferta şi pentru gama xxxxxxxxxxxxL, destinată fotomodelilor Gigel sau Somnorilă.
Despre meci, (7-0 pentru pinguini, goluri Gigel2, Găbiţă2, Robert, Mitică de pe linia porţii şi Motanu!!!) puţine de spus de către cei care nu se prea pricep. Tactica pelicanilor de a-i chercheli cu palincă pe cei doi pinguini sugaci a dat greş, una la mână pentru că Mitică a fost vigilent şi i-a dat peste mâini lui Găbiţă, şi a doua şi cea mai importantă pentru că Sudoru a jucat foarte bine la intercepţia sticlei cu agheasmă. Gabi a ţinut excelent poarta, Bebe, Stelică şi nou-revenitul Beţe au acoperit ireproşabil spatele terenului, ăla mic a zburdat ca de obicei, tenismanul, deşi bolnav, a dominat mijlocul şi jocul s-a legat. De partea cealaltă, Cătălin nu poate face minuni de unul singur, băiatul cel nou, Bogdan, poate fi un câştig pe termen lung, Cristi-radio şi Claudiu încă nu s-au sudat, cu Marean mergi la pierdere sigură iar Silică s-a întâlnit doar cu două mingi, la sfârşitul meciului, când le-a introdus în portbagaj.

PS: Nu am uitat de poezia de dragoste dedicată căpitanului. Puţintică răbdare...

Plumb

Dacă vremea de ieri s-ar fi regăsit acu vreo câţiva ani, trei-patru scaieţi rătăciţi l-ar fi onorat pe nea Nicu ceva mai devreme ca de obicei. Mitică ar fi spus pas, că nu vin oamenii, ăla mic era încă prea mic ca să aibă ceva de zis, Vasilică şi-ar fi găsit un sondaj urgent, Luci abia se mutase la ţară şi nu avea permis permanent de intrare în Capitală, ciungă-n păr cucerea piaţa franceză cu şlapi maro ultimul model. Anul trecut situaţia era pe cale să se schimbe, şapte-opt inşi fugiţi de acasă stăteau cu telefonul pe încă vreo doi-trei să-i scoată din bârlog şi le recitau de dulce până înduplecau pe vreunul să vină la teren.
Ceea ce s-a întâmplat însă depăşeşte toate aşteptările unuia care se numără oricând printre primii trei fanatici ai jocului de vineri, plecat de acasă mai mult în ideea unei degustări. Pe o ploaie rece şi sâcâitoare şi fără perspective de a se opri, şaptesprezece combatanţi au inaugurat noul an fotbalistic. S-a jucat pe structurile deja clasice, kopitanul Mitică îndeplinindu-şi visul de a-i avea parteneri pe Găbiţă şi tenisman, în faţa unor pelicani întăriţi cu Nicu şi Cristi Radio, dar fără doi dintre oamenii de bază, Paulică (sincere condoleanţe!) şi văru Dan. Campionii au început cu un om în plus, însă accidentarea lui Nicu a reechilibrat numeric echipele, prin frumosul gest al lui Bebe de a trece la adversari. Prima jumătate a meciului i-a aparţinut lui Cătălin, copilul apărând fantastic în cel puţin cinci-şase ocazii de unu la unu, iar guguştiucii, evident contrar cursului jocului, au deschis scorul. Cotcodac Silică, până atunci (şi după...) adormit, se demarcă, primeşte o centrare de pe dreapta şi cu o detentă imperială (măsurătorile de după meci au arătat o ridicare de la sol de circa 3,6 centimetri, record personal) catapultează balonul printre picioarele întredeschise ale lui Arghezi-Somnorilă.
Norocul pinguinilor (care au avut pe ansamblu o echipă mai bună) e că la faza imediat următoare s-a deschis sacul cu goluri, pterodactilii au început să lase spaţii libere, fie din dorinţa de a juca pe atac, fie datorită scăderii potenţialului fizic şi scorul s-a dus spre un 8-1, oarecum nemeritat. Golgeterii echipei, ca de obicei, Gică cu 5 bucăţi şi Găbiţă cu 3, restul şi vreo zece pase de gol revenindu-i lui Mitică. Starleta pelicană, în nota obişnuită, pe undeva sub zero, are totuşi satisfacţia de a fi reprimită (în perioadă de probă, după pile puse şi pe răspunderea prietenului Cristi) la nea Nicu. Loc în care s-a şi încheiat seara, cu doi-trei comeseni uşor aburiţi. Din decenţă, nu le spunem numele, dar presupunem că se ştiu...
Echipele, ca de obicei, vi le poate furniza tanti Vasilica, ar fi însă cazul să vă mai simţiţi şi voi, măcar cu o prăjitură.

PS: Accept o bere din partea celui ce "descifrează" primul titlul.