La finalul meciului de vineri 29.04.2011 toţi actorii au luat-o la fugă de pe teren. Era ora 18 şi începuse o aversă puternică de primavară, prognozată pentru Bucureşti în toate buletinele meteo. Nu mai conta, jocul care trebuia să aibă loc tocmai îşi epuizase ultima fază. Programarea ploii în zona Agronomiei, la ora fixată, reuşise. Autor, nu porcul lui Topor, ci Motanul învingător.
Ce se întamplase până atunci?
Vremea frumoasă din prima parte a zilei cât şi acumularile în greutate de după festinele culinare din ultima săptămână, au îndemnat pe mulţi să răspundă prezent la ora începerii partidei.
Asadar :
Pinguinii – Lucian, Motanu, Bebe, Stelică, Gabi, NeluBronson, Cocorul, Găbită, Mitică şi Gigel
Pelicanii – Chirurgul, Mircea, Balaurul, Traian, Popi, Cristy, Cătă, Milito, LuciMessi şi TVR-Tudor
Componenţa echipelor şi profilul de joc al fiecărui combatant au contribuit mai mult ca oricând la stabilirea liniei generale de joc precum şi a manierei de exprimare proprii fiecărui team. După cum se observă pinguinii au avut 7 jucatori defensivi, un mijlocaş (Mitica) şi doi atacanţi (cuplul Gi&Gă). Pinguinii au jucat cu 3, maxim 4 apărători (Chirurgul, Balaurul, Mircea si…Traian), restul fiind de la mijloc în sus. Un fel de Real-Barca în finala Cupei Spaniei(Regelui). Ce a rezultat de aici. Un joc frumos şi combinativ plus o dominare aproape continuă de partea pelicanilor şi ...o apărare supraglomerată şi betonată de partea pinguinilor, pigmentată cu rare ieşiri în atac sau pe contraatac. Ocazii cu nemiluita în dreptul pelicanilor, dar niciuna cu finalitate pe tabela de marcaj. Au fost momente în care pelicanii puteau să înscrie şi de 2 sau 3 ori în aceeaşi fază. Pe rând SuperCata, LuciMessi, TVR, Popi, Milito, Cristy au făcut ravagii prin combinaţii şi şuturi dar mingea pur şi simplu nu a vrut să intre în poartă, ori barele s-au opus. Nu este mai putin adevărat că şi cei minim 7 pinguini din apărare (toti din categoria malaci experimentaţi ), postaţi în faţa propriei porţi sau îngrămădiţi chiar în ea de tăvălugul pelican, au facut adevărate minuni. Piciore, şolduri, abdomene, piepţi, cefe, frunţi, feţe (din pacate sau din fericire, fără mâini) s-au opus continuu traiectoriilor de gol. Atunci când toate aceste componente pinguine erau bătute, apărea hazardul cu chip de noroc. Starea de asediu a continuat şi după plecarea VIP-ului de la TVR. În această situaţie, pelicanii au jucat aproape jumătate de meci cu un om mai puţin.
La poarta cealaltă au fost câteva ocazii importante, cele mai multe finalizate modest în raport de spaţiile avute la dispozitie şi cu circulaţia destul de bună a balonului pană în preajma porţii pelicane.
Si uite aşa timpul trecea şi 0-0 se profila. Numai că, pe final, la un atac pinguin, mingea ajunge în partea dreaptă, Găbiţă preia balonul în lateral aproape de linia de fund, reuşeşte să-l lipească de gazon şi, cu intentia de a centra, trimite mingea pe jos spre zona centrală din faţa porţii. Mircea, care era în poartă, închide bine colţul scurt, mingea în deplasarea ei ciupeşte puţin din teren şi, în loc să ajungă în gheata Chirurgului pentru a o respinge, ii sare acestuia în gleznă şi apoi se duce în poartă. Curat ghinion. 1-0 pentru Real. Nenumăraţii autogolghetări pinguini din luna lui april erau astfel răzbunaţi. Aşa se întâmplă când, din atâtea ocazii, nu fructifici nimic. E suficientă o singură eroare în apărare şi "ai păţit ruşinea". Ratările se răzbună. Echipa mai bună, cu un joc superior din multe puncte de vedere, termină confruntarea pentru a doua oară consecutiv fără victorie .
Norii, care în a doua parte a meciului se grupaseră deasupra terenului, încep să se scuture. Meciul era jucat şi ploaia, din ce în ce mai viguroasă, punea pe fugă toată asistenţa.
Ce ciudată această lună aprilie. Odată pentru că au fost 5 etape. Apoi, exceptând rezultatul meciului din 15.04 , în toate celălalte partide s-au consemnat scoruri opuse faptelor şi evenimentelor derulate în teren. Uneori fotbalul este aşa de paradoxal. Acesta este, iată, încă un motiv, din atâtea altele de altfel, pentru care fotbalul este iubit şi trezeşte pasiuni. Revanşa este singura dorinţă a pelicanilor . Aşadar, cu nerăbdare.... pe vinerea viitoare.