...a fost o adevarata placere(chiar daca pentru cronicar meciul de vineri s-a soldat cu o infrangere), spre deosebire de berea dupa vin care e un chin ( cum spun unii, probabil necunoscatori ai consumului de lichide la nivel profesionist).
sâmbătă, 27 septembrie 2014
duminică, 21 septembrie 2014
Victorie meritata
Ca de obicei in
ultima perioada si aceasta a 5-a zi din saptamana ce abia s-a incheiat (19.09.2014)
a oferit celor prezenti o vreme exceptionala pentru fotbal. In plus, multa lume
si animatie, probabil urmare a terminarii perioadei de CO si a inceperii scolilor. Consecinta, la ora 15-30 toate terenurile erau ocupate sau rezervate, motiv
pentru care am asteptat cu totii pana la 16-00 cand s-a eliberat acel teren din spate
unde soarele ii priveste pe unii in ochi iar pe altii in ceafa.
Sincer, habar nu
am intre cine s-au facut alegerile. Unul e posibil sa fi fost Popicu deoarece
m-a intrebat daca stau in poarta si dupa ce i-am confirmat m-am pomenit cu el
in aceeasi echipa. Oricine ar fi fost cei doi electori, au rezultat urmatoarele
team-uri :
Pinguinii –
Tavi, Gaby, Bogdan, Claudiu, Popicu si Gabita ,
Pelicanii – Doru BT (10min. in poarta), Paul, Bebe, Luci, Motanu,
Mitica si Cata .
Deoarece Doru e
o pesoana cu simtul datoriei, el a venit la teren pentru a-si dovedi
devotamentul fata de Fenomen, a intrat pe teren cateva minute (simbolic) si
apoi a intins-o la scoala pentru ca avea ore ( la catedra desigur).
La finalul primului sfert de ora de joc scorul devenise 3-1 pentru
pelicani, care dupa vreo doua ratari ale lui Mitica au deschis scorul si apoi
l-au majorat prin acelasi extraordinar Capitan. Au punctat apoi Popicu
(lovitura de cap imparabila la un corner foarte bine executat de
Claudiu) si Cata.
Treptat-treptat
pinguinii dau drumul la joc si au preluat initiativa. Gabita, Claudiu, Popicu si
Gaby au inceput sa paseze si sa mentina o presiune constanta
la poarta adversa, situatie care nu a ramas fara urmari. Pinguinii egaleaza si iau chiar avans de doua goluri. Pe acest fond de joc, aparent favorabil lor, pinguinii incep sa rateze pe rand ocazii clare, care pana la
urma s-au dovedit fatale (s-a ratat si o lovitura de pedeapsa). In ultima
treime de joc Gabita a acuzat dureri la un contact cu un adversar iar acest
aspect a diminuat mult forta echipei, in plus si Claudiu a scazut randamentul
datorita obisnuitei lui oboseli care se manifesta pe final. S-au mai adaugat si cateva greseli in aparare si uita asa lucrurile au luat o alta
turnura.
De partea
cealalta, tactica a fost de hartuire. Pelicanii s-au aparat cat au putut cu cei 3(4) fundasi
de meserie + Cata care a fost cam peste tot si pana la urma efortul si ambitia
lui au decis rezultatul final. Apoi au folosit de cele mai multe ori ca mijloc
de atac sarja, cu actiuni rapide, pase putine si suturi de la distanta, din
alergare sau din combinatii simple si eficiente. In fata portii Mitica a fost
un calvar pentru mandel si ceillti care se mai aflau in aparare. Cheliosul a
dat 5 bobite si 3 bare, una mai spectaculoasa de cat cealalta. A fost ziua lui
fasta. Aia de i-a tesut in timp legenda de mare Capitan. Apoi a mai fost si
Motanelul cu doua goluri de clasor. Lob plasat peste portarul fara nume ( nu ma refer la mine), apoi un sut de la
semidistanta, plasat la radacina barei, dupa o pasa din coltul terenului venita
de la Cata. Acest gol a picat intr-un moment crucial al mecilui si cred ca a
dat semnalul ca pelicanii pot sa castige. S-a mai mers inca putin cap la cap
dupa care Cata a desavarsit victoria pelicanilor marcand ultimele doua goluri cu
suturi in forta si extraordinar de bine plasate. Au fost doua faze de autor, incepute din propriul teren, urmate apoi de dribling
la tot ce a gasit in cale (nefericitul de mandel n-a inteles nici acum de ce nu
a reusit sa-i blocheze macar o ghiulea - calculele aratau ca gheata aparatorului
ar fi trebuit sa fie pe traiectoria balonului).
La pinguini marcatori
au fost Gabita, cele mai multe (3 sau 4), Popicu ( 3 sau 2) si Claudiu 2 buc.
Scor final 10 – 8
pentru pelicani.
La data redactarii cronicii ziua si noaptea sunt
in echilibru. De maine toamna (astronomica) isi intra definitiv in drepturi.
duminică, 14 septembrie 2014
Cronica fără nume
Vineri, Nişte-Băieţi plus Un-Băiat au jucat cu Alţi-Băieţi plus Cu-Totul-Alt-Băiat. Convenţia era ca după 35 de minute să facă rocada Un-Băiat şi Cu-Totul-Alt-Băiat. Când Cel-Care-Ţinea-Ceasul a anunţat sfârşitul primei reprize, Nenumitul s-a dus să se convingă şi a aflat o grabă de un minut. S-a mai jucat şi minutul ăla, suficient ca Nişte-Băieţi să mai dea un gol şi să ajungă la 8-3. În repriză, cu raportul de forţe schimbat, Alţi-Băieţi au înscris golul egalizator cu vreo 5 minute înainte de final, prilej pentru Nenumitul de a strica joaca, sub pretextul enervării, vai, pe Cu-Totul-Alt-Băiat. Ceea ce l-a făcut pe Cel-Care-Urma-Să-Scrie să se spele şi el pe mâini de cronică. Altul la rând.
sâmbătă, 6 septembrie 2014
Mult mai mult la mai puțin
Mărturisesc, cu oarecare jenă, că meciul de ieri este printre puținele la care am participat și am plecat fără să am idee cât a fost scorul final. Că am mâncat bătaie, și încă bine, este un lucru cert, fiind de altfel evident de la bun început și pentru o gospodină care putea să citească componența echipelor.
Cărăbușii: Bețișor, Gabi, Paulică, Andrei-fiul, Găbiță, Cătălin, Popescu, Vasea
Gândacii: Luci, Bebe, Răzvan, Stelică, văru Dan, Mitică, Eli
Primii au câștigat la zar și au primit drept cadou o parte mai mare dintre premianți, plus Vasea cadou. Soarta nemiloasă a făcut ca tocmai el să fie omul decisiv în prima repriză, când a scăpat de sub cvasi-supravegherea fundașilor adverși și a înscris două goluri de moral. Că au fost date în stilul carcateristic și că autorul lor a fost în rest anormal de nervos nici că mai contează, când a devenit gândac s-a scufundat în nota de mediocritate a noi sale echipe. Adică, Eli dă un gol superb din unghi, de la mijlocul terenului, după care cade psihic total, Mitică joacă la alibi, izolat în bandă și fără prea mare chef de joc, apărarea e făcută franjuri de combinațiile rapide ale zburătoarelor adverse, Luci face și el ce poate, chiar mai bine decât alte dăți, dar cea mai mare viteză a sa e statul pe loc, așa că totul s-a încheiat fără număr.
Am fi nedrepți să nu menționăm și meritele cărăbușilor. Bețișor și-a păstrat bagheta fermecată, respingând, ca fundaș, toate centrările adverse, apoi încuiând poarta. Paulică și cu Gabi au închis culoarele de pătrundere, ultimul (pe care mulți nu prea îl mai iau în calcul în ultima vreme și se păcălesc...) urcând și în atac, Cătălin, în nota obișnuită de lider al echipei. Dacă îl mai adăugăm și pe Andrei, mult mai bine pus la punct cu condiția fizică și pe Fata în iarbă, încălțată cu botine noi și în vervă de joc, nici nu ne miră catastrofa ce-au pățit-o Gândacii. Singurul noroc e că la învingători s-a găsit și un corp străin, pe care, de milă, l-am înbrăcat cu un șorț de colecție, că altfel nu ne ajungeau nici degetele de la picioare să ținem socoteala la goluri primite.
Având în vedere că s-a jucat într-o locație (sâc, Luci...) nouă, undeva în Parcul Herăstrău, după meci lumea s-a răspândit și mai abitir ca de obicei. Sperăm că fiecăruia i-a priit , acolo pe unde a consumat, chiar și șmecherilor care îi trimiteau pe alții la înaintare, să afle cât e berea în Herăstrău. Acuma fiecare cu propriul său standard, dar parcă nu se face să întrebi prin zonă dacă servesc la halbă...
Cărăbușii: Bețișor, Gabi, Paulică, Andrei-fiul, Găbiță, Cătălin, Popescu, Vasea
Gândacii: Luci, Bebe, Răzvan, Stelică, văru Dan, Mitică, Eli
Primii au câștigat la zar și au primit drept cadou o parte mai mare dintre premianți, plus Vasea cadou. Soarta nemiloasă a făcut ca tocmai el să fie omul decisiv în prima repriză, când a scăpat de sub cvasi-supravegherea fundașilor adverși și a înscris două goluri de moral. Că au fost date în stilul carcateristic și că autorul lor a fost în rest anormal de nervos nici că mai contează, când a devenit gândac s-a scufundat în nota de mediocritate a noi sale echipe. Adică, Eli dă un gol superb din unghi, de la mijlocul terenului, după care cade psihic total, Mitică joacă la alibi, izolat în bandă și fără prea mare chef de joc, apărarea e făcută franjuri de combinațiile rapide ale zburătoarelor adverse, Luci face și el ce poate, chiar mai bine decât alte dăți, dar cea mai mare viteză a sa e statul pe loc, așa că totul s-a încheiat fără număr.
Am fi nedrepți să nu menționăm și meritele cărăbușilor. Bețișor și-a păstrat bagheta fermecată, respingând, ca fundaș, toate centrările adverse, apoi încuiând poarta. Paulică și cu Gabi au închis culoarele de pătrundere, ultimul (pe care mulți nu prea îl mai iau în calcul în ultima vreme și se păcălesc...) urcând și în atac, Cătălin, în nota obișnuită de lider al echipei. Dacă îl mai adăugăm și pe Andrei, mult mai bine pus la punct cu condiția fizică și pe Fata în iarbă, încălțată cu botine noi și în vervă de joc, nici nu ne miră catastrofa ce-au pățit-o Gândacii. Singurul noroc e că la învingători s-a găsit și un corp străin, pe care, de milă, l-am înbrăcat cu un șorț de colecție, că altfel nu ne ajungeau nici degetele de la picioare să ținem socoteala la goluri primite.
Având în vedere că s-a jucat într-o locație (sâc, Luci...) nouă, undeva în Parcul Herăstrău, după meci lumea s-a răspândit și mai abitir ca de obicei. Sperăm că fiecăruia i-a priit , acolo pe unde a consumat, chiar și șmecherilor care îi trimiteau pe alții la înaintare, să afle cât e berea în Herăstrău. Acuma fiecare cu propriul său standard, dar parcă nu se face să întrebi prin zonă dacă servesc la halbă...
luni, 1 septembrie 2014
Ziua lui Doru (Bete)
Vineri, ca de obicei am avut o zi
superba de fotbal, vremea tinand cu noi pentru a nu stiu cata oara.
Ne-am stras destul de repede si
am dat drumul la jucarie la fel de repede, dar dupa ce s-au facut urmatoarele
echipe :
Echipa 1: Cata, Bete, Mitica,
Vasea, Popescu, Bogdan, Gabi
Echipa 2: Gabitza, Stelica,
Motanu, Bebe, Luci, Paulica, Virgil
Jocul a inceput destul de bine
pentru echipa 2, care a luat un mic avanjat de la bun inceput prin golurile lui Gabitza
si … (nu mai imi aduc aminte). A urmat o urmarire a echipei 1, care a punctat
numai la impresia artistica, pe rand Mitica si Vasea facandu-l portar pe Luci. Dupa
4-5 minute de tatonare deschidem scorul
prin Cata si prindem rosata in obraji, bineinteles de la pupaturile lui Mitica
(isi facuse buzele cu ruj). Jocul incepe
sa se lege si reusim sa egalam.
Cum trebuia sa iasa si Nea
Popescu in evidenta, care a avut cateva interventii bune in poarta, acesta primeste
un gol superb (lob de exceptie) parca de la Motanu si echipa 2 trece in avantaj.
Plumbul cade care repede in picioarele atacantului Mitica si acesta mai rateaza
cateva oportunitati de a marca. Cum in echipa suntem numai Spartani, in aceasta
categorie includ toti colegii , resusim sa egalam si apoi sa sa trecem in
avantaj, scor 4-3.
In
acest moment meciul se termina urmand sa facem alegeri deoarece intarziatul Ely
si-a facut aparitia la teren.
Echipa 1: Cata, Stelica, Bogdan, Bete, Mitica, Gabi, Popescu
Echipa 2: Ely, Gabitza, Luci, Motanu, Bebe, Virgil , Vasea
Observam ca si dupa aceste alegeri schimbarile nu au fost
prea mari, doar Paul ne-a parasit urmand sa ajunga la o nunta.
Nu va grabiti sa ii urati de bine lui Doru, pentru ca nu a
fost ziua lui la propriu, ci la figurat. Trebuie sa precizam de la inceput, ca
Doru, a stat in poarta si a facut un meci exceptional. Au fost cel putin 3 situatii
de 1-1 cu jucatorul advers si multe alte situatii in care a avut inverventii
exceptionale la suturile de la distanta. Chiar daca adversarii au invocat
divinitatea, acestia nu au reusit sa-l invinga (cu mici exceptii J). Scorul final in cel
de-al doilea joc a fost 8-2, joc in care
Cata a marcat 6 goluri, Mitica 1 si Popescu 1, bineinteles o contributie importanta la aceste
reusite avand-o aparatorii adversi care erau melancolici J. De cealalta parte,
singurul care a incercat sa faca ceva, parerea mea, a fost Gabitza, care s-a
zbatut si a incercat din toate pozitiile sa marcheze reusind cu greu sa
marcheze un gol, celalalt fiind marcat de Ely. Scorul este un pic cam dur fata
de situatia din teren, dar meritat din punctul meu de vedere. Cand joci in atac
un fundas clasic (Motanu), avandu-I in teren pe Gabitza si Ely atunci nu ai cum
sa emiti pretentii.
Trebuie sa amintim jocul fara cusur facut de Bogdan, Gabi si Stelica,
precizia de ceas elvetian a lui Mitica dar si indemnurile motivatoare ale lui
Popescu (Haideti babelor! Ce joci Stelica?
Da drumul la joc mortaciune! si multe altele). Eu am facut o prezentare
pe larg a celor intamplate fara sa pun accent pe anumite momente sensibile ale jocului, daca
mai aveti de adaugat cate ceva, va rog sa interveniti cu comentarii. O saptamana
usoara !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)