Andante, andante . . .

Nimic, dar absolut nimic nu poate sta în calea Fenomenului de ziua 5-a. Gerul, zapada, ploile, vântul, soarele dogoritor, au încercat pe rand să-l stopeze sau măcar să-l frâneze din alergarea sa spre viitorul mareţ , dar în zadar. Şi nici măcar fenomenele extra meteorologice, precum concediile de vară, apatia de pe blog, animozităţile interne, sau mai ştiu eu ce altceva, n-au avut succese mai importante. Au trecut mai bine de 17 luni, şi vineri după vineri avem etapă. Câte probleme avem fiecare de pe unde venim, câţi alţii au fost pe lângă noi şi pe rând au dispărut, dar noi nu si nu, ne-am încăpăţânat şi continuam sa venim fară întrerupere. Este colosal, nu? Asta înseamna ca acest fotbal din a 5-a zi a săptămânii, împreună cu virtuţile lui, au creeat stările vremii, vremurile, berile şi comentariile, blogul… si nicidecum invers. Hai să mă opresc, am devenit patetic. Totusi, uneori simţi nevoia să aduci osanale cuiva. Chiar sunt convins despre ce am spus, merită şi e adevărat.

Asadar, vineri 29.07.2011. A 5-a etapă din iulie , meci cu miză pentru clasamentul lunii, fiecare echipă având cate 2 victorii. Pe o vreme foarte frumoasă, la doar 31gradeC, s-au aliniat urmatoarele formaţii :

• Pinguinii – Lucian, Motanu, Bebe, Stelică, Gabi, Mitică si MihaiTenismanul
• Pelicanii – Şorţuleţ, Balaurul, Virgil, Traian, MihaiS, Popicu şi Cătălin .

Absenţe importante în ambele tabere. In primul rând Gabiţă, captiv al propriei dileme, pe care-l aşteptăm şi vinerea viitoare, apoi Cristi, care nu şi-a rezolvat încă problema cu inginerul-şofer, MeSe care deşi a venit nu a vrut să joace şi, evident, Milito, caruia, incredibil şi de neconceput, setea de afaceri i-a biruit pofta de joc. Au mai lipsit desigur şi altii, dar e greu să-i poţi trece pe toţi în revistă. Pe de altă parte Mitică, capitanul fără contracanditat la şefia pinguinilor, l-a convins pe MihaiT să vină şi să lupte pentru “alb-negri”, plasându-l în vârful atacului pinguin.

De partea cealaltă pelicanii, extrem de motivaţi, au început partida cu o singură vedetă autentică (Cătălin). Din motivele ştiute, el a trebuit să rămână în poartă, nefiind încă valid pentru a juca efectiv la intensitatea şi angajamentul fizic de care este capabil să se exprime în jocul de câmp , fără să rişte o nouă accidentare.

Siguri de ei, pinguinii au încercat să-şi impună jocul şi să marcheze cât mai repede, conform tacticii tradiţionale cu care nu de puţine ori s-a întâmplat să şi câştige. Au fost câteva ocazii, două dintre ele extrem de periculoase, în care totul părea pierdut, dar salvate de Cătălin în situaţia de unu la unu. Timpul trecea şi uşor-uşor pelicanii au echilibrat partida şi cu mai multă încredere, practicând un joc colectiv, au început să arate ca o adevărată echipă. Amintiţi-vă de Olanda lui Pişti Covaci. Cam aşa pot fi asemuiţi pelicanii după primul sfert de oră. Exceptându-l pe Balaur, simbolul incontestabil al apărării, toţi ceilalti jucători au trecut pe rand din apărare în atac şi invers. Elocvent pentru cele de mai sus sunt două faze de antologie.

Prima este cea a golului marcat de pelicani. Astfel MihaiS a recuperat o minge în faţa porţii sale, dupa care a trimis scurt în lateral stânga la Traian, pentru a scăpa de pressingul unui adversar. Ghepardul a preluat din zbor , l-a fixat în iarbă pe MihaiT cu acea mişcare a piciorului de “du-te / vino”, cum numai el ştie să o facă, după care a înaintat fulgerător câţiva paşi şi a pasat central la Şorţuleţ. Acesta “greşeşte” şi agaţă mingea perfect, după care-i dă drumul rapid, din nou pe partea stângă, la întâlnire, lui Popicu. “Profesorul” vine, preia splendid, păcăleşte doi fundaşi şi plasează, dragii noştrii, un cross ideal pe “dreptul” lui Virgil. În p(e)lină viteză, pelicanul catapultează beşica în portiţa lui Lucian, rămas simplu spectator. Nu trebuie acuzat bravul portar, dar la o aşa bijuterie de fază nu poţi avea decât statut de spectator. De fapt, a fost o întreagă lojă plină cu pinguini spectatori. Pentru mai multă concizie reluăm traseul mingii, parcurs în câteva secunde: MihaiS , Traian, Şorţuleţ, Popicu şi Virgil. Ce apărare putea să reziste acestor magicieni ? Răspuns corect: “aşa ceva nu există” .

A doua fază i-a avut drept protagonişti pe Mitică şi Balaur. Nu mai ştim exact cum s-a declanşat, dar ne-am pomenit deodată cu Mitică alergând să oprească o minge, dar şi cu Balaurul pe urmele lui. Fugea bietul căpitan precum un căţeluş căruia coada şi labele din spate tind să o ia înaintea picioarelor din faţă, de frică să nu primească un şut in the popou. Şi toată scena s-a desfăşurat “curat”, fără fault sau piedici şi s-a întins, fără exagerere, pe mai bine de 50m. Într-un final electrizant Balaurul a câştigat mingea. O fază simbol pentru subiectul cronicii. Pentru a fi corecţi, Mitică a avut totuşi pe ansamblul meciului o prestaţie foarte bună . El a pasat şi decisiv catre MihaiT la golul de 1-1 , după ce aproape întreaga a doua parte a jocului pelicanii au avut un om în minus, după accidentarea lui Traian la o intrare aspră a unui adversar.

Înainte de golul egalizator, Cătă a ieşit din poartă, prevestind parcă revenirea lui la conducerea echipei, desigur cu prudenţă şi măsură pentru a evita recidivele la piciorul cu probleme.

De la pinguini remarcăm pentru a nu ştiu câta oară evoluţia foarte bună a lui Stelică . La fel Bebe. Motănelul. . . . cam obosit, munca în exces vlăguindu-l vizibil. Ne lipseşte acel motănel din primăvară. Gabi, departe de ceea ce a arătat în ultimile etape, dar plin de bune intenţii. MihaiT. energic în prima parte, a pierdut din turaţie spre final şi, ce e mai interesant, a căzut şi el în capcana tacticii de joc impuse de strategii pelicani, cunoscută deja în literatura de specialitate sub denumirea de …” Andante, Andante “ şi rezumată atât de plastic şi sensibil de formaţia ABBA în cele câteva versuri de mai jos :

“Take it easy with me, please

Touch me gently like a summer evening breeze

Take your time, make it slow

Andante, Andante

La, la, la , trala,la ........ “

PS - Mingea … e cea care cântă .

- Pe vinerea viitoare! Vă aşteptăm cu drag, …andante, andante …la, la, la ...tralala .

Etapă cu puţine vedete

Vineri 22.07.2011, pe o vreme totuşi bună pentru fotbal, doar +32gradeC, s-a disputat un meci care a consemnat câteva lucruri aparte. În primul rand lipsa celor trei jucători-cronicari şi ai altor protagonişti obişnuiţi cu prezenţa la “primul fluier al arbitrului”. Apoi revenirea lui Eugen, scăpat ca prin minune de supravegherea strictă de la locul de muncă şi includerea lui în lotul pinguinilor, probabil în schimbul revenirii lui Milito la echipa care l-a purtat pe acesta spre glorie. În fine, intrarea pe teren a lui Şorţuleţ abia pe finalul meciului, când scorul era 2-0 pentru pinguini.
Din aceste motive şi cronica etapei este extrem de sumară cu impresii doar din ultimile 20-25min. Aşadar echipele:

• Pelicanii - Cătălin(nerefăcut, a stat în poartă), Balaurul, Traian, MihaiS, LuciMessi şi Milito,
• Pinguinii – Lucian, Bebe, Stelică, Gabi, Mitică , Eugen .

După intrarea lui Şorţuleţ, probabil şi datorită omului în plus, dominarea pelicanilor a fost continuă, cu ocazii şi ratări, campion al acestora fiind golghetarul Milito care a dat semne evidente de lipsă de inspiraţie şi de oboseală tocmai acum când juca la ai lui, după ce, în etapele precedente, a făcut atâta risipă de energie şi eficacitate. Din păcate aşa au stat lucrurile şi astfel nu s-a marcat nici măcar o dată în poarta dlui Lucian. Departe de noi intenţia de a-l încărca în totalitate pe Milito cu responsabilitatea lipsei golurilor. Aşa a fost să fie.

De partea cealaltă aproape nimic de reţinut, poate doar eforturile apărătorilor pinguini să nu încaseze primul gol, căci, apoi , cu siguranţă ar fi urmat întoarcerea rezultatului şi bifarea înfrângerii.
Întrebarea care ne-am pus-o a fost : - cum de au reuşit totuşi alb/negrii să dea două goluri (Mitică-singurul alb, restul negri , cu excepţia lui Bebe şi a lui Stelică percepuţi drept negri absoluţi - PelicanRaduTănase, prezent la faţa locului, a avut impresia la un moment dat că la pinguini sunt şi doi nigerieni)? Primul gol a fost dat de Gabi. După descrierea făcută chiar de autor la şedinţa cu răcoritoare de după meci, golul s-a marcat în urma unei piruete subtile urmată de un şut în colţul de sus al porţii. Dacă judecăm după şuturile expediate de tătucu în ultimile minute ale jocului, ne imaginăm destul de greu cum a reuşit el aşa ceva. Una peste alta, meritul îi aparţine. Al doilea gol a fost probabil capodopera lui Mitică, pentru că unii martori spun că mingea s-ar fi lovit de el la o fază destul de confuză. Ambele bobiţe s-au înscris în primele 10-15minute .
Pentru vinerea viitoare se anunţă un meci decisiv pentru palmaresul lunii iulie, statistica consemnând până acum câte două victorii de fiecare parte.

PS - Găbiţă, Răzvane, vă aşteptăm fraţilor, ce aveţi? Fără voi ne e totuşi mai greu să vă batem. Nu vedeţi ce s-a întâmplat acum.
- Cristi, tu de ce ai lipsit nemotivat la doar 32gradeC cu plus?
- Pe Popicu nu vrem să-l deranjăm de unde este, cenaclul “Flacăra lui Byron” putând să-i acapareze fără probleme tot timpul (7 din 7, 12 din 12). I-am fi recunoscători. Noi şi cei ce-i vor citi operele.

Critica raţiunii piuré

În cea mai dezolantă zi din istoria cunoscută de mine a fotbalului de ziua 5, s-au prezentat la teren (cinste lor, la 37 de grade Celsius!), pe de o parte, Vasea, Gabi, Motanu, Mitică, Găbiţă, iar de cealaltă – Cătălin, Paul, Tavi, Mese, Popicu. Ajuns mai târziu, Virgil s-a limitat la câteva ture de teren şi n-a mai apucat să joace, aşa-zisa partidă durând aproximativ jumătate de oră!

„Pinguinii” au început în atac, au avut penalty (ratat) şi alte câteva şarje, „pelicanii” au răspuns cu o lovitură de cap a lui Popicu, numită cu îngăduinţă ocazie, şi vreo două şuturi necadrate ale lui Mese. Unicul gol a picat la o tentativă de centrare a lui Tavi, care s-a dus pe direcţia portarului, iar Vasea, foarte inventiv, în loc să respingă simplu, a încercat să se bage cu capul pe sub traiectorie şi să respingă în corner cu ceafa! Bineînţeles, mingea a intrat sub bară. Dincolo, la cealaltă poartă, la două mingi de pe extreme diferite, întoarse către Mitică în faţa porţii, acesta este blocat la prima de Cătălin, apoi şutează cu frică peste poartă, invocând faultul din capul lui.

Ce a urmat, este Antijocul... Nu se ştie de ce, fiindcă deja „Pelicanii” avuseseră ocazia de a profita de spaţii pe contraatac, începe o frecare ostentativă a mingii, orchestrată de Mese. După minute bune în care Mese îi îndemna să atace pe cei care n-aveau mingea, în semn de protest Gabi s-a aşezat în fund la mijlocul terenului, mesajul său fiind limpede: „jucaţi fotbal”! După încă un timp, se sesizează însuşi Popicu, dar, când acesta cere să se dea drumul la minge, gura îi este închisă de Mese, unul dintre puţinii care pot face acest lucru, cu mesajul: „taci, în plm”!

Cam asta a fost tot... Gabi şi Motanu au ieşit de pe teren (ultimul, fiind plecat toată săptămâna pe câmp, venise special de la zeci de km distanţă!). Eu mi-aş fi dorit să se calmeze şi să reintre, dar după ce a plecat Mese, n-aş mai fi intrat eu, fiindcă fără el „Pelicanii” ar fi pierdut cu siguranţă şi n-aş fi vrut să mă trezesc cu cine ştie ce acuzaţii gratuite. Am mai spus-o, n-am nimic cu Mese, dimpotrivă, mă simt stimulat când joc împotriva lui, o fac mai serios, mai implicat. Cred că s-a văzut şi vineri, când am atacat direct poarta, fără prea alte arabescuri. De altfel, echipa asta cu Mese, dacă nu era Cătălin în poartă, ar fi adunat la pasiv 1 sau 2 goluri în jumătatea aia de oră. Oricum, la nici un scor n-aş fi apelat la antijocul ăla ostentativ, din cel puţin două motive: sunt prea nerăbdător pentru aşa ceva, respectiv  nu-mi permit să-mi bat joc de ideea de a veni la fotbal (vinerea sau oricând/oriunde). Aş putea să mai adaug şi respectul pentru adversar, dar n-aş vrea să par populist.

Astea fiind scrise şi fără a avea neapărat legătură cu ele, am hotărât să mă detaşez puţin de fotbalul de vineri. În definitiv, e doar de ziua a 5-a iar săptămâna mai are alte 6. L-am pus mereu în faţa altor lucruri, dar poate nu strică să le acord şi lor mai multă atenţie. Aşa că până pe la jumatea lui august, când încep munca la ziar şi până când sper să mi se facă dor, vă urez meciuri cât mai încinse (nu neapărat de la temperatură), vacanţă plăcută sau sport la treabă, după caz.

PS Scuze celor care m-au sunat şi nu le-am răspuns, dar am vrut să fiu de capul meu, fără să mă influenţeze nimeni.

Bute, pelicanul învingător

Dragii mei, vineri 8 iulie 2011 a fost ziua celei de-a 2-a etape din cele cinci ale acestei luni de adevărată vară . La ora 15 erau 34 gradeC iar după meci termometrul indica nu mai puţin de 38gradeC. Temperaturi ridicate la propriu dar şi la figurat. După victoria din meciul precedent pelicanii doreau să continue începutul bun din acest al doilea semestru competiţional.
Aşadar echipele :

• Pelicanii - Virgil, Şorţuleţ, Balaurul, Traian, Popicu, Cristi, Robert şi Cornel debutant în Agronomie ,
• Pinguinii – Lucian, Bebe, Stelică, Gabi, Motanu, Mitică , Sile şi Găbiţă

De la prima lectură, exceptându-l pe Cristi, se poate observa că din lotul pelicanilor a lipsit cel puţin o a doua piesă forte care să dea încredere echipei şi consistenţă jocului. Mă refer în primul rând la MeSe, care a revenit şi a jucat în ultimile două etape reuşind tot atâtea victorii, apoi la Tudor, sau LuciMessi. De Cătă ce să mai spunem. De partea cealaltă, grupul compact şi intact al pinguinilor, asemenea celor şapte fraţi şi a mireselor lor, la care s-a alăturat Sile, fratele vitreg, atacant pur sânge, integrat rapid pe postul lui Gigi.
Chiar şi aşa, partida a fost în prima sa parte aprigă cu destule ocazii la ambele porţi. În lipsa unui vârf adevărat pelicanii au practicat mai mult un joc poziţional, cu combinaţii în faţa apărării pinguine suprasaturate, presărat cu un-doi-uri şi şuturi de la distanţă. Cristi, Robert, Traian şi posibil Popicu, dar numai de pe loc şi nu din lovitură liberă, au avut mai multe realizări frumoase, din păcate nefinalizate. De partea cealaltă jocul obişnuit, cu şarjele fostului vitezist, sau cu angajări în adâncime ale lui Sile, de regulă laterale, urmate de centrări sau intrări ale acestuia în scurte combinaţii cu ceilalţi echipieri îngrămădiţi până atunci, veniţi din apărare. Nimic nu le-a ieşit. Slipul prea strâmp şi ionii negativi, cumulaţi în membrele posterioare, i-au influenţat lui Găbiţă randamentul şi precizia finalizărilor. De asemenea Sile, Mitică şi chiar Stelică au fost prade uşoare pentru apărătorii pelicani, bine organizaţi, dintre care Cornel s-a detaşat prin talentul său şi mobilitatea specifică vârstei. Păcat că a acuzat încă din această perioadă dureri datorate unor probleme mai vechi şi care aveau să-l determine ceva mai târziu să părăsească terenul de joc.
Primul gol a venit împotriva cursului firesc, în urma unei lovituri libere de la circa 5-6m de poarta pelicană. Găbiţă execută lobat , peste zid, în partea stângă şi Gabi, venit tiptil-tiptil şi nemarcat, reuşeşte să împingă mingea în poartă. Mai mult decât atât, la o fază în care şi-a demonstrat încă o dată ameţitorul joc de gleznă, ghepardul Traian îl zăpăceşte pe fundaşul care îl luase în primire şi este lovit de acesta peste ambele picioare (nu suntem sigur că voit). Articulaţia piciorului stâng cedează şi temuta extremă părăseşte terenul într-un moment în care echipa avea aşa mare nevoie de el. Rămaşi cu un om mai puţin, pelicanii încearcă să străngă rândurile şi menţin în continuare un echilibru de joc care încă oferea sperantă pentru întoarcerea rezultatului. Dar seria evenimentelor nefaste abia începuse. Aşa avea să se întâmple până la scorul de 4-0. Totul s-a frânt la o fază anonimă când mingea venită de sus, aruncată la întâmplare sau centrată (camerele de luat vederi nu au surprins momentul) cade în faţa porţii pelicane între doi fundaşi şi încorsetatul Găbiţă. Denivelările şi iarba tăiată în dinţi de fierăstrău fac ca mingea, altfel uşor de respins, să rămână pentru o clipă într-o poziţie incertă. Pentru clarificarea situaţiei, fundaşii aşteaptă preţ de câteva clipe, însă doamna minge o ia complet aiurea şi se lasă atrasă de domnul pinguin, rătăcit prin zonă dar încărcat electrostatic . Formalitate şi evident urmarea este marcarea golului doi. Exasperat de atâta cumul de neşansă Balaurul ia de gât sticla cu apă şi iese din joc. Lucian trece la pelicani şi echilibrul numeric se reface, dar nu şi jocul echipei. Desigur proaspătul convertit nu are vreo vină. Cu Robert în poartă, epuizat de atâta efort şi cu o apărare descompletată , în cadrul căreia Cornel abia se mai mişca din cauza durerilor, pinguinii mai înscriu de două ori prin acelaşi Gabi. Şutul de 3-0 îl apreciem ca fiind unul de excepţie. Mingea lovită scurt, din alergare, cu exteriorul bocancului, de la circa 6-7m de poartă, a prins efect suficient cât să ocolească fundaşul din faţă (Şorţuleţ) şi să poposească în colţul lung. Astfel tătucul autogolgheterilor se răcoreşte la 37gradeC , marcând într-un singur meci cam tot atâtea goluri câte şi-a consemnat el ca autor în ultimile trei luni în poarta lui Lucian. E ceva, trebuie să recunoaştem. Ar fi vrut el să înscrie şi pe cel de-al 4lea, ca să intre în clubul selecţilor, dar şi aşa rămâne performerul etapei.
Cum voinţa nu anulează durerea, Cornel iese din luptă pentru a desăvârşii seria ghinioanelor care s-au ţinut lanţ de gruparea pelicană. Ne pare rău, îi dorim refacere grabnică şi poate fi sigur că legitimaţia de pelican îi va fi păstrată cu grijă până la proxima revenire în Agronomie. În aceste condiţii Mitică trece la pelicani şi pe finalul meciului consemnăm cel mai frumos gol al partidei, acela de 4-1. Marcator Cristi cu o execuţie splendidă, din mişcare, la capătul unei faze şnur compusă din 4-5 pase succesive care au făcut şah-mat balizele pinguine. În acest moment s-a văzut că de unul singur este greu să faci totul în atac. Cristi are nevoie de cel puţin încă un echipier de valoare cu care să poată conlucra şi ajuta în segmental ofensiv al jocului.

Şi pentru ca totul să fie OK, supărarea pelicanilor a fost alungată de stânga nimicitoare a lui Lucian Bute. Aşa cum recunoştea cu fair-play Găbiţă, în adolescenţă super campionul nostru era denumit Pelicanul . Curând vor urma şi loviturile pelicanilor agronomişti în figurile drăgălaşilor de pinguini care vor vedea alb-negru în faţa ochilor (desigur, ideea de final este tratată, cum este şi firesc, la figurat) .

O victorie aproape cât o înfrângere

1 iulie 2011, dată ce se va trece cu roşu în calendarul pelican. Ca orice sărbătoare care se respectă, şi aceasta se bucură de cel puţin doua semnificaţii. Pentru papagali este prilej de efemeră bucurie, deoarece după 11 şedinţe de tratament cu comprimate orale administrat de doctorii pinguini au reuşit în fine să vadă cum arată la faţă o victorie. Pentru campioni izbânda este în primul rând una morală, căci cu o echipă decimată de suferinţe şi absenţe nemotivate au făcut faţă mai mult decât onorabil hoardei de măturoi vopsiţi, nemaivorbind de faptul că de acum înainte cuvântul "alegeri" a fost scos din vocabularul fotbalistic al Agronomiei. Îi dorim multă sănătate şi refacere grabnică lui Cătălin, altfel vineri de vineri trecătorii prin complexul sportiv vor avea tristul prilej de a auzi o cireadă tristă de milogi rugându-l în genunchi pe Împăratul Mitică: "Nene, dă-ne şi nouă un om, că suntem amărâţi!"
Iar Împăratul Roz (culoare la modă prin cercurile selecte în care se învârte) îşi va aminti de acest meci eroic, de refuzul lui Paulică de a parlamenta, de bucuria abia stăpânită a lui Tavi în perspectiva unei victorii facile şi de ghiorlăielile satisfăcute ale Agrameteţei-Sale Marean cum că are echipă şi nu stă la discuţii şi, funcţie de buna-dispoziţie a domniei-sale, îi va băga sau nu în seamă pe cocoloşi.
Meciul în sine a debutat fulminant pentru agarici: cursă pe dreapta a lui Cristi (aflat la primul succes cu noua sa echipă, are să dea de băut), centrare perfectă la întâlnire pentru Mese care loveşte balonul cu capul de sus, 1-0. Contrar însă opiniilor majorităţii, pelicanii fac pasul înapoi, joacă economicos, schimbă chiar liniile, trimiţându-l pe Ratangilă pe post de vârf (evident, randament sub zero...), pingunii atacă în trei sau patru oameni şi îşi creează mai multe ocazii, două fiind chiar bare din poziţii excelente. Din păcate, forma sub aşteptări a lui Sile, probabil timorat de perspectiva transferului (cine o fi, totuşi, impresarul?) face ca dominarea campionilor să fie sterilă. Scorul final, 2-0 pentru luzeri, se stabileşte în ultimul minut, din penalti, după deja obişnuitul henţ al bravului soldat Svejk Somnorilă, care, cu această ocazie, va avea de scris o compunere cu titlul "Jos mânuţa din nas, de pe minge şi de pe puţulică".

PS: Echipele le-am cam uitat, bine că mi-am amintit scorul. Şi încă ceva: circulă o informaţie cum că s-ar paria rezultatul unui meci pe o navetă de bere. Mi se pare o miză cam mare...