„Au suferit, au rezistat, au lovit”

 

Vineri, 30 ianuarie 2026, în campusul Agronomie, s-a jucat etapa de Ziua 5, o rundă cu aer de „să moară capra vecinului”, dar doar metaforic, pentru că toată lumea a venit cu chef de mișcare, glume și, eventual, goluri.

Înainte de orice tactică, schemă sau alegere de jucători, două personaje importante au intrat în poveste cu rezervorul aproape gol.

Adi Colonelu și Găbiță sosiseră direct de la tenis de câmp, vizibil epuizați, cu picioarele încă întrebându-se dacă sunt pe zgură sau pe sinteticul de la fotbal.

Ca bonus, Adi Colonelu a venit și cu o accidentare, ca să fie meniul complet.

Nici Gigs nu se afla într-o stare ideală: a evoluat mai mult într-un picior de călușar sau, după unele surse, într-un stil apropiat de călugăr shaolin aflat la antrenament de echilibru spiritual.

Și pe ultima sută de metri s-a primit un mesaj de la Vasea. Ce-o fi conținând, oare?

Un raport de pe front:  “Sunt blocat eroic în trafic din cauza unui accident. Așa că azi pasez fotbalul. Distracție maximă!”

Și astfel cu acest tablou aproape artistic, Gabi 3 și Mihai T, au ajuns la momentul alegerilor, iar prioritatea i-a revenit lui Gabi 3, lucru care avea să conteze mai mult decât părea la prima vedere.

Pe hârtie, duelul suna promițător:

Posesia Fără Gol – echipă cu mingi multe, idei și speranțe.

Autobuzul Magic – echipă cu frână de mână trasă, dar cu motorul pornit.

 

Posesia Fără Gol i-a trimis în teren pe:

Găbiță – Cristi Astrahan, Alex, Bronson, Gabi 3, Salah, Tudor, Doctoru.

 

Autobuzul Magic a replicat cu:

Pufosu – Bebe, Popică, Bogdan, Răzvan Motanu, Mihai Tenismenu, Gigs, Mitică, Adi Colonelu.

Avancronica

Deci vom avea un duel de minifotbal care promite transpirație, orgolii și cel puțin o discuție despre arbitraj.

Posesia Fără Gol, vine motivată, cu echipament complet (mai puțin unul care a uitat jambierele) și cu încrederea clasică de dinainte de meci: „suntem bine, avem lot”. 

Se bazează pe pase scurte, șuturi ambițioase și pe celebrul „lasă că intră”.

Cei de la Autobuzul Magic sosesc concentrați, ușor întinși de la drum și convinși că terenul e „puțin cam mic”. 

Promit alergare multă, faze lucrate și inevitabilul argument: „noi vom juca mai bine”.

Factorii cheie Portarii – pregătiți să devină eroi sau să audă „n-aveai ce face”.

Apărătorii – gata să alunece decisiv sau să ceară fault.

Mijlocașii și Atacanții – convinși că fiecare minge e de gol.

Se anunță goluri frumoase, ratări legendare, indicații strigate simultan și o atmosferă care transformă un simplu meci de minifotbal într-un eveniment memorabil.

 

Meciul a fost, teoretic, „fără istoric”.

Practic, urma să-și scrie propriul roman scurt cu accente de comedie.

Fluierul de start a găsit echipa Posesia Fără Gol, instalată confortabil în jumătatea adversă. 

Pasele au curs, triunghiurile s-au desenat frumos, iar mingea a circulat cu ambiție.

Problema a fost că poarta părea obiect decorativ.

Șuturi pe lângă, șuturi în portar, șuturi „era bun dacă mai venea cineva”, toate s-au adunat într-un rezumat perfect pentru filosofia echipei: multă muncă, puțină răsplată.

Autobuzul Magic, în schimb, a stat la pândă.

Cu scaunele rabatate, centurile puse și farurile stinse.

În intervalul minutelor 10–30, Autobuzul a pornit motorul.

Din jurul minutului 10, Autobuzul Magic a trecut de la modul „parcare laterală” la modul „lovim și plecăm”.

Prima lovitură a venit de la Mitică, care a profitat de o nesincronizare și a deschis scorul fără prea multe politețuri.

A urmat Popică, care a dublat avantajul după o fază simplă, dar extrem de eficientă.

Apoi a intrat în scenă Adi Colonelu, care a decis că un gol nu e suficient pentru o seară reușită și a mai adăugat încă unul.

0–4 pe tabelă, într-un meci în care Posesia Fără Gol părea că dominase tot, mai puțin zona esențială: interiorul porții.

Autobuzul Magic, nu a avut nevoie de posesie, ci doar de claritate și sânge rece.

În tot acest timp, Posesia Fără Gol a încercat orice:

la loto – poate pică,

la cazinou – poate iese roșu,

în trafic – poate se deschide o bandă.

Nimic nu s-a legat.

Fazele arătau bine până la ultima atingere, apoi se rupeau ca o propoziție fără punct.

Cu aproximativ 5 minute înainte de pauză, Găbiță a părăsit spațiul Schengen al porții și i-a predat mănușile lui Bronson.

O mutare care, la prima vedere, părea mai degrabă un act de disperare.

Doar că disperarea avea să fie inspirată.

La ultima fază a primei reprize, Găbiță a apărut în ofensivă și a reușit să marcheze, aducând un strop de speranță și un gol extrem de important pentru moral.

Scor la pauză: 1–4

Posesia fusese aproximativ cam 60–40 pentru Posesia Fără Gol, dar fotbalul nu se juca pe procente, ci pe goluri.

Autobuzul Magic intrase la vestiare cu avantaj consistent și cu sentimentul că planul funcționase perfect.

Posesia Fără Gol intrase la vestiare cu aceeași întrebare veche:

„Cum am ajuns aici?”

La pauză, s-a pus problema unui schimb de forțe pentru echilibrarea partidei.

Bebe, jucătorul propus inițial pentru migrare, a refuzat, ca de obicei, cu demnitatea unui om care știe cine este.

Motivul a fost clar și greu de combătut: el se considera fondatorul acestei mișcări, fie ea tectonică, fotbalistică sau intergalactică și nu putea trăda cauza.

 În aceste condiții, Bogdan a fost cel „racolat” pentru cealaltă tabără.

Cu un om în plus, Posesia Fără Gol a reușit performanța de a domina și mai categoric decât în prima repriză.

Ieșirea definitivă a lui Găbiță din poartă s-a simțit imediat.

Jocul combinativ a devenit mai cursiv, pasele mai îndrăznețe, iar construcția mai coerentă.

Eforturile au fost răsplătite atunci când Salah a redus din diferență, finalizând o fază lucrată frumos.

Pentru câteva momente, s-a simțit miros de remontada.

Dar entuziasmul a durat puțin.

La o fază aparent banală în propriul careu, Salah, dorind să respingă mingea, a încurcat direcțiile, legile fizicii și probabil și axa Pământului, trimițând balonul în propria poartă.

Un autogol care a turnat plumb (știm unde) a făcut ca tabela să arate 2–5 și care a readus Autobuzul Magic pe banda de viteză.

Deși asediați constant, cei de la Autobuzul Magic au continuat să fie letali.

Mitică a mai punctat o dată, confirmând că avea seara lui.

Apoi, moment de aplauze:

Mihai Tenismenu a înscris cu o lovitură de cap superbă, sub bară, după o centrare venită din corner de la Adi Colonelu, omul care, deși accidentat și obosit, a livrat mai mult pase ca să nu-l ia somnu pe teren.

Scorul devenise un neverosimil 2–7.

Dar Posesia Fără Gol, nu a renunțat.

Au băgat cărbuni, lemne și probabil și câteva brichete imaginare, reușind să mai marcheze două goluri pe final, reducând proporțiile scorului.

Autorii golurilor au fost Tudor și Doctoru, doi oameni care au refuzat să lase meciul să se termine doar ca o lecție dură, ci și ca un mic act de orgoliu fotbalistic.

Nu a mai fost timp pentru miracole, dar a fost suficient pentru a salva aparențele.

S-a consemnat astfel rezultatul final:

Posesia Fără Gol – Autobuzul Magic 4–7  (1–4)

Marcatori:

pentru  Posesia Fără Gol

•         Găbiță   ⚽

•         Salah     ⚽

•         Tudor   ⚽

•         Doctoru  ⚽

pentru  Autobuzul Magic

•         Mitică  ⚽⚽

•         Adi Colonelu   ⚽⚽

•         Mihai   ⚽

•         Popică  ⚽

•       Salah (autogol) ⚽

Un meci care a confirmat titlul serii: - „Au suferit, au rezistat, au lovit”

MVP-ul meciului: - Mihai T. – pentru golul cu capul sub bară, dar și pentru calmul de om care știa că Autobuzul merge pe șine bune.

Golgheterii serii:

⚽ Adi Colonelu – 2 goluri, deși accidentat și venit direct de pe terenul de tenis.

⚽ Mitică – 2 goluri și titlul neoficial de „inepuizabilul serii”.

Ratarea meciului: - Salah – no comment

Cel mai bun portar: - Pufosu – conform propriei declarații.

 

Acesta a susținut că, dacă nu ar fi avut o accidentare misterioasă și profund serioasă, nu ar fi încasat patru goluri, ci maximum unul, eventual din întâmplare sau din eroare de arbitraj imaginar.

Surse din anturaj au confirmat că Pufosu „prizase” ceva înainte de meci, pentru că era atât de pufos încât nici tricoul nu mai stătea cum trebuie pe burtă, dar asta nu l-a împiedicat să se considere portarul meciului.

După efortul depus pe teren, jucătorii s-au retras strategic la terasă pentru celebra repriză a treia, cunoscută și sub numele de hidratare oficială.

Aici a intrat în scenă Bronson, mare om, mare caracter, care a omenit masa cu ceva de-ale gurii și cu vin la cutie, aproximativ cinci litri, după estimările specialiștilor în recipiente flexibile.

Gestul a fost apreciat unanim și a ridicat moralul tuturor celor rămași în zonă.

Nu toți participanții la meci au continuat însă și mișcarea de după.

Bogdan a dat bir cu fugiții, plecând în grabă după Doctoru, Tudor și alți fugari strategici, probabil pentru a nu fi prinși în offside-ul social.

Petrecerea s-a încheiat oficial în jurul orei 20:40, lăsând în urmă mese goale, pahare goale și multe amintiri plăcute.

Au fost descoperite și alte calități la unii jucători. 

Vă pupă tata!

Greu fără Placebo (by Găbiță)

Azi nu vă împachetez cu multe vorbe, că ne-a filmat și pozat Colonelu la greu și o imagine face cât 1000 de cuvinte, se știe, iar un video... cât toate cuvintele! 😄

Înainte de a vă prezenta echipele, să spun că a venit la teren și Bogdan al nostru, zis mai nou Placebo, dar care a văzut că se joacă afară, mai erau și vreo 3 băieți nou-nouți în fenomen, așa că s-a tirat discret, asta fiind cauza înfrângerii, că i-a lăsat de izbeliște pe ceilalți 2 Bodani!

Echipele (botezate tot de Colonelu):
Suntem pe aici: Gabi3 - Motanu, Cristi Astrahan, Bogdan Lică, Bogdan Spania (1g), Salah
Facem minuni: Giggs - Bebe, Mihai Tenismanu, Tudor Puștiu (21 ani - 2g), Găbiță (4g), Pufosu (a doua repriză a făcuit schimb cu Giggs în poartă)

Evoluția scorului. În prima repriză echipa Suntem pe aici chiar a fost pe acolo, deschizând scorul și ratând de mai multe ori desprinderea, în timp ce echipa Facem minuni printr-o minune a scăpat cu egal la pauză. Apoi.... potopul: 1-7, deși un gol nu și-l amintește nimeni! 😂

Golul de 1-0, Bogdan Spania

 

Golul de 1-2, Găbiță

 

Golul de 1-5, Găbiță

 

Omul meciului

 

Foto de grup

 

Secrete din vestiar (Gabi3)

 

#turu2anapoi 😜

 

Și, și... ATENȚIE!
Pentru că azi, când apare cronica, este de fapt ziua lui Nelu, pun aici o prelucrare a melodiei de la aniversarea precedentă, ajustată cu evenimentele recente.
(cover după Pavel Stratan, interpretat de un băiat, Sinatra, coleg cu Bronson în clasa a patra)

Să ne trăiești, Bronsonică! 💖

VIVA NELUȚU!

 

După cum spunea de curând Găbiță, o parte din farmecul fotbaluluideziuacincea este că la un moment dat vine rândul fiecăruia să se evidențieze și să plece fericit de la teren. Coincidență sau nu, ieri MVP-ul meciului a fost chiar sărbătoritul Neluțu, care a avut o intervenție incredibilă prin alunecare, în momentul în care Găbiță îl depășise și golul părea o formalitate. Cum meciul în sine a fost disputat, dar fără multe faze fierbinți, iar cine marca aproape sigur și câștiga, premiantul zilei este chiar sărbătoritul.

Apropo de zi, lucrurile nu păreau a fi pe direcția cea bună când am ajuns la teren, un pic după ora 15. Nu venise mai nimeni iar lista indisponibililor era lungă. Mitică nu a riscat (și bine a făcut) o recidivă a răcelii, pentru el prioritară fiind operația. Adi a fost accidentat, Pițaru s-ar fi programat la frizer, Ingineru la treabă(?!?), Vasilică Bârligea era în lotul echpei mari pentru deplasarea la Mioveni, Tudorică se pare că avea filmare la radio. Spre cinstea sa însă, avem ofertă scrisă că va cinsti masa dacă iese Dinamo campioană. Șansele sunt slăbuțe, da să fie primit, mai ales că, spre deosebire de alții, nu a pus condiții restrictive invitaților.

Alegerile, efectuate (absolut prietenește) cât timp eram exact zece inși, s-au făcut între G3 și Găbiță, dar în scurt timp au mai apărut Salah ( cu o fată, ea ne-a și făcut pozele de final), Bebică și Ciprian astfel că distribuțiile în care s-a jucat majoritatea timpului au fost:

Martorii lui Găbiță: Răzvan M, Bebică, Mihai, Marinuș, Găbiță, Veterinaru

G3 și frații săi: Nelu, G3, Bogdan, Marian, Salah, Ciprian

Inițial Gigsy era cu fratele lui și Salah (după năstrușnica idee a lui Găbiță, să ne fie rău ca să ne fie bine) o repriză la fiecare echipă. Bebică și Ciprian au apărut cam în același timp, G3 nu l-a vrut pe Ciprian, l-a primit pe Salah, moment în care m-am dus la el și am obținut omul în plus pe toată durata meciului. N-a fost să fie, Gigsy n-a mai putut juca și echipa lui G3 a devenit brusc favorită. Totuși 6 la 6 la porți mici e destul de puțin ofertant ca goluri, s-a tras mult de departe și puțin pe poartă, meciul a fost unul de uzură. G3 n-a ieșit din apărare, Mihai a muncit mult, practic echipele s-au anihilat reciproc. Io am prins un meci slăbuț, departe de ultimul la porți mici, singurul merit fiind c-am dat mingea în aut cu un minut înainte de final, ca să plecăm prieteni.

Care prieteni au fost in corpore la vestiar (G3 are un mare merit) la tratația lui Neluțu, prilej cu care îi urăm, încă o dată, tot binele din lume. Au fost prezenți și timizii de data trecută, Vete (care s-a înfipt la varza murată, respectând proverbul că murătură la murătură trage), Bogdănel, în mare formă și el și Gigsy. După cum îl vedeți ronțăind la copan, deja își revenise cât de cât, iar după pățania Steluței de aseară se pare că și-a revenit complet.

Convenția cu Ionuț, șeful bazei, prevedea o oră de destrăbălare, s-a stat mai mult, după care băeții cuminți s-au dus acasă iar falanga dură a continuat showul, cu Stelică la Nostalgia.

PS: Nu țineam minte vreun meci să se fi terminat 0-0, am căutat pe câțiva ani în urmă, nu există așa ceva, doar câteva de 1-0. Când am timp probabil că voi adânci cercetările...

Rocada mică... Rocada mare... remiză (by Găbiță)

 O etapă de vineri deosebită și o cronică lungă cât toate zilele, plină de detalii și percepții...

 

Afară zăpadă, dar și ger, aproape nimeni nu s-a încumentat. Așadar, miuță în balon, pe jumătate de teren mare, 6 la 6, cu 2 oameni aduși de Gabi3. Cu el dau drumul la alegeri cu piatra și aici eu sunt primul care are noroc... Am uitat să-i fac propunerea care nu trebuie să lipsească atunci când fac alegeri cu altcineva decât Mihai: ori îl alege pe Mihai și eu 2 oameni, ori invers. La asta nu mai trebuie să facem cu piatra, îl las pe celălalt să aleagă o variantă. Dar acum am uitat, noroc că am câștigat alegerile, l-am luat pe Mihai și i-am zis lui Gabi3 să ia 2 oameni. Dacă pierdeam, rămânea om cu om și nu mă vedeam prea bine (veneam și după un tenis neașteptat de lung, aveam și o durere la șold persisentă de săptămâni, pentru care am luat pastile). Și acum, în loc să scriu direct echipele, inserez o explicație ca să vedeți cum s-a ajuns la ele... Între cei 2 oameni, Gabi3 l-a ales primul pe un băiat adus de el, Marian, venit pentru prima oară, dar de care ne-am dat toți seama că știe, la încălzire. L-aș asemăna cu Bogdan Lică, dar încă și mai tehnic. Apoi, pentru că Adi se întinsese la tenis și voia stătea în poartă, l-a preferat pe Giggs. Am zis mersi și l-am luat eu pe Colonelu, așa că am ajuns toți 3 într-o parte. Mai departe, om cu om fără surprize:

 

E1: Adi Colonelu – Bebe, Tavi, Alex, Mihai Tenismanu, Găbiță
E2: Gabi3 – Popică, Dan Pizzaru, Giggs, Bogdan, Marian

 

Un preambul: pentru că Alex, de la noi, nu ajunsese încă la teren, l-am rugat pe Sandi, un veteran de la tenis, să joace la noi până ne vine omul, măcar în poartă. La care Colonelu îmi zice că joacă bine și în câmp și așa fost: combinativ, dădea drumul când trebuie la minge, aproape că mi-a părut rău după vreo 10 minute când a venit Alex! 😊 Dar și el și-a făcut de fundaș, plus că a contribuit la golul 2. Dar să nu anticipez...

 

Prima repriză a fost foarte echilibrată, cu E2 plimbându-ne stânga-dreapta, dar fără grad prea mare de periculozitate, că Giggs perpelea mingea în stil Angelo Niculescu – Mexico70! 😊 Noi, pe recuperare și rapid, pe poartă. La o astfel de minge trimisă de Mihai pe mine, cu spatele la poartă, am pivotat și am deviat cu exteriorul, ca la tenis de picior, doar că jos, în ”plasă”, 1-0. Am mai primit una exact la fel, direct de la Colonelu din poartă, dar am ales s-o deviez ușor pe jos, crezând că Gabi3 a venit în spatele meu, doar că el rămăsese în poartă. Ceilalți au presat întrucâtva, cu Giggs dispecer, Marian fâșneț și Pizzaru piston + Bogdan rătăcitor 😊, dar noi am stat bine în teren, iar în ultimă instanță nu aveam emoții cu Colonelu în poartă.

La pauză, E2 a mutat prima, făcând Rocada mică: Gabi3 în câmp, Popică în poartă. Paranteză. La 0-1 și ostilitățile de până atunci, Giggs era cam pesimist, dar Gabi3 a venit cu mobilizare și nu numai, că a și livrat... Am închis paranteza. Combinând acum în 4, Giggs-Gabi3-Pizzaru-Marian, E2 ne-a împins mai în spate, dar asta însemna înghesuială și pentru ei. Deblocarea a venit de la Gabi3, care a prins un șut cu șpițu, la vinclu! O astfel de minge care se duce proiectil poate fi apărată doar cu mâna, doar că eram la miuță, 1-1. Este rândul E1 să facă Rocada, doar că de data asta aia mare: Adi Colonelu în câmp – Bebe în poartă. De ce i-am zis Rocada mare? Păi pentru că deja jocul E1 balansa mult, de la contraatac la atac pozițional, dar cu emoții la orice șut trimis de adversari.

 

Dar asta a fost cea mai spectaculoasă perioadă. E1 a trecut iar în avantaj: la un corner executat de mine Alex a reluat cu capul, Popică a scos incredibil, dar Mihai, pe fază, a reluat în poartă, 2-1. E2 a egalat la unul din multele șuturi încercate de la distanță spre poarta lui Bebe, doar că acesta a fost deviat și a ajuns la Gabi3 în lateralul porții, care a amortizat și a plasat rapid pe colțul liber, 2-2.

 

Ăsta a fost și scorul final, deși E1 a avut ocazii mari, dar Popică a fost neașteptat de bun și de norocos. Norocos la Colonelu, care l-a driblat și a trimis din unghi prin fața porții, dar și la devierea mea pe spate cu călcâiul, apoi la un șut al lui Mihai care a șters vinclul. A fost și bun pentru că l-a blocat de două ori pe Tavi, singur cu portarul. Apropo de Tavi, trei a avut în total, așa se lamenta în vestiar, dar la poartă mică n-a reușit să strecoare niciuna. Ca să închei și să pomenesc de toată lumea, Bogdan a fost placebo 😍, iar Bebe n-a greșit. De altfel, fapt remarcabil la fotbalul de ziua 5, niciun gol nu s-a dat din greșeala adversarului!

 

Au fost două absențe de marcă: Mitică – răcit (asta e cea mai mică problemă a Căpitanului, urmează operația la umăr) și Motanu – care a trecut din scurt în timpul meciului pentru a lăsa ceva de băut, se pare!

 

În fine, la ”after hours” au fost 3 ETAPE (ca în cântecul ăla de anul trecut de la ziua lui Bronson, care se apropie). Am început în vestiar cu aproape toți combatanții, cu berea binemeritată. Apoi unii au plecat, Mihai s-a dus la antrenament, iar bărbații puternici s-au mutat afară, la masa din spate de lângă butic. După care aproape s-a spart gașca, daaar... a terminat Mihai antrenamentul 😅, așa că s-a continuat în grup restrâns la Nostalgia.

aici Etapa 1, filmată de Gabi3

REVELIONUL LUI ȚOLEA (partea a doua)

 

Și timpul pare să țină cu cei puternici, astfel că vineri a fost cea mai frumoasă vreme din ultimele zile. Adăugați dorința de mișcare și festinul anunțat de Țolea și nu putea ieși decât o zi memorabilă. 

Chiar dacă doi dintre senatorii de drept (Adi și Găbiță, vorba lu Ilie Dobre, că fac parte dintre cei pe care-i respect) nu au onorat cu prezența, cvorumul s-a realizat cu succes și la ora 15.27 fix (informație furnizată de Salam) primul meci al anului a început. Echipele:

Rațele: Nelu, Cristi Astrahan, Marean, Țolea, G3, Salah, Doctoru

Vânătorii: Salam, Pițaru, Mihai, Lică, Gigs, Bogdan, Mitică

În fotbal, ca în viață, unii au noroc, alții nu. Așa se face că Mitică a devenit vânător în locul lui Doctoru, mutare ce avea să ducă la ceva consecințe, atât pe teren cât mai ales după. Din motive neștiute, io am ajuns la locul faptei puțin înainte de ora 16 iar meciul chiar mi-a plăcut, deși diferența de forțe era vizibilă cu ochiul liber. Ambii portari au fost excelenți (Nelu le mai comitea după o perioadă de repaus, dar azi nu i se poate reproșa ceva iar Salam are reflexe), în prima parte a excelat Pițaru, care a și dat primele două goluri, după pauză mi-a plăcut mult Lică. Mihai nu s-a întrebuințat prea mult, Vânătorii au fost și foarte pragmatici, lovind mai ales pe contre, deși aveau suficienți jucători tehnici. Printre ei, ovaționat de tribune, dar nu și de coechipieri, Gigs, care și-a îmbogățit trusoul de șorțulețe. N-or fi chiar șapte cât se laudă el (nu degeaba i se spune și Pristanda) dar destule sunt. Dincolo, la Rațe, mai greu de remarcat pe cineva, poate doar pe Marinuș, în postura lui favorită, de Găina Etapei. 

Scor final, 3-7, meciul i-a plăcut și lui Doru, apărut între timp, după care urmează partea mai interesantă.

Țolea a fost din nou la înălțime cu tratația, m-am uitat cu atenție la el, nu bea, aproape că nu mănâncă, dar se comportă ca o cloșcă cu adunătura de cheflii, Mitică a rămas același bun organizator, Vasilică, absent pe motive semi-medicale, a cinstit masa prin intermediul subsemnatului. Dintre combatanți, Cristi Astrahan n-a servit deloc (spunându-mi că are întâlnire cu o doamnă), Doctoru, deși participase în mod activ la pregătiri, a ales să plece. Bogdănel, autorul unei prestații remarcabile și al unui gol din penalti, bătut jos la colț, imparabil, a ciugulit un pic și apoi ne-a salutat din mers. Alți băeți cuminți au stat ce-au stat și apoi au plecat, astfel că după orele 18.30 au rămas numai numele grele, 

Care nume grele au părăsit incinta undeva după orele 22, care de care mai voioase. Io par a fi cel mai câștigat, c-am plecat cu papornița plină și dus în condiții de lux cu escortă de poliție până la domiciliu.