CĂLDURA BAT-O VINA!

        CĂLDURA BAT-O VINA!

       Ei bine, până la ziua meciului nu cred să ne fi deranjat căldura atât de tare, încât unii dintre jucători să resimtă lipsa aerului.

Cald, foarte cald, chiar disconfort, dar nimic ingrijorător.

Echipele de start!

E ① → Gabi - Adi Colonelu’, Mihai, Mitică, Răzvan Motanu’, Bogdan, Tudor,

E ② → Salam - Doctoru’, Țolea, Gabi 3, Alina, Popică, Tavi,

Bebe - prima repriză la E ① și 10 minute din repriza a doua la E ②.

Două reprize diametral opuse, ale unui meci care au fost foarte diferite ca performanță.

Vedeta primei reprize a meciului, a fost E ①, care a jucat aproape excelent până la scorul de 4-1, moment în care și-a intrat în rol natura (37 grade la umbră), soarele dogorind peste aproape toată suprafața terenului într-un mod infernal. Mitică, cel mai orientat jucător, prin purtarea baticuțului, nu a fost chiar așa afectat de razele soarelui.

În cea de a doua repriză, E ①, a redus motorul ilustrând o performanță slabă a jocului, scăzând vizibil în intensitate controlul mingii, ceea ce a dat posibilitate E ②, să revină în meci prin un bun control al jocului reușind chiar să marcheze mai multe goluri decât echipa adversă.

Aceste fluctuații în performanță a celor doua echipe, au fost cauzate de mai mulți factori, precum strategia tactică, starea fizică a jucătorilor, etc....

SCOR FINAL

E ①-E ②.......4 - 7 (4 - 3)

UN FESTIN DE GOLURI!

Componența celor două echipe, a fost următoarea:

E ① → GABI, ADI Colonelu’, GĂBIȚĂ, ELY, POPICĂ, DOCTORU’.

E ② → VASILICĂ, MITICĂ, TAVI, HERCULE, IONUȚ Cumnat VASILICĂ, ANDREI, BEBE-doar în prima repriză.

Apăratorii celor două buturi:

E ① - GABI
E ② - VASILICĂ

Un meci de fotbal disputat în termenii obișnuiti ai fenomenului de “ziua 5”.

Acest meci a fost cu adevărat un spectacol captivant și plin de suspans, jucătorii implicați au demonstrat abilități extraordinare și au reușit chiar să ofere și mici reprize de “golănii”, din partea unor jucători certați cu eul, care din păcate continuă să dea dovadă de lipsă de respect și bun simț.

De la început până la sfârșit, intensitatea și pasiunea jucătorilor s-a simțit în fiecare moment, jucătorii dând totul pe teren, demonstrând determinare și voință de fier până la un anumit punct al meciului.

Având în vedere faptul că, Găbiță din E ①, a jucat într-un picior, diferența de valoare era vădit considerabil în favoarea E ②, lucru nevalorificat până în final.

Și totuși meciul a fost plin de discrepanțe evidente între cele două echipe, desfășurarea acestuia nereușind să ofere spectacolul și emoția pe care le așteptăm de obicei de la fotbal.

E ①, a fost echipa dominantă, care a controlat jocul de la un capăt la celălalt al terenului, având posesia mingii și creând ocazii de gol la fiecare atac. În timp ce jucătorii lor arătau o tehnică și o abilitate superioară, adversarii păreau depășiți și incapabili să țină ritmul jocului.

Pe parcursul meciului, diferența în scor a devenit tot mai mare, ceea ce a generat o atmosferă de dezamăgire și frustrare pentru echipa mai slabă și suporterii săi. Această inegalitate a dus la o lipsă de competitivitate reală, ceea ce a afectat și interesul spectatorilor. S-a resimțit o lipsă de suspans și de incertitudine în privința rezultatului final.

De la 1-0, pentru E ②, s-a ajuns repede la 2-5 respectiv 5-10 la pauză.

A doua repriză a continuat în aceeeași notă de dominare a E ①, care a reușit să ducă scorul pănă la 16-8, moment în care IONUȚ (cumnatul lui Vasilică) și MITICĂ, supărat pe coechipieri, au părăsit gazonul în condițiile în care mai erau de disputat vreo 10 minute de joc.....rezultatul fiind GAME OVER!

În concluzie, meciurile de fotbal inegale pot fi dezamăgitoare pentru toți cei implicați.

Cu toate acestea, trebuie menționat pînă la final totuși fair-play-ul demonstrat de ambele echipe, cu toate că, unii jucători s-au mai sărutat și scuipat pe teren DAR în final și-au întins mâna și au oferit felicitări sincere adversarilor.

Acest spirit sportiv a fost întâmpinat cu entuziasm de către suporterii din tribune, care și-au manifestat admirația față de eforturile și performanțele jucătorilor.

Ceea ce este esențial, este faptul că, sportul poate aduce oamenii împreună și poate crea momente de neuitat.

Autorii golurilor au fost, ELY-6, GĂBIȚĂ-6 și ADI Colonelu’-4, pentru E ①  respectiv MITICĂ-3, ANDREI-2, HERCULE-2 și IONUȚ-1 pentru E ②.

SCOR FINAL

E ①-E ②.......16 - 8  (10 - 5)

Doctorilă-i pentru noi...

 cronică cu dedicație

Fiecare pupă ce poate...

Dedic această înfrângere celui care, probabil că fără de voie, a fost elementul-șperaclu al meciului de ieri. Și asta când avea opțiuni cu mult mai nobile și mai lucrative decât să vină cu golanii la teren, să învețe cuvinte urâte, să mai dea și (cel puțin) două goluri, bașca să-i cinstească pe pitpalacii însetați. O cină romantică cu doamna, un concert de muzică de cameră, o vizită la muzeu sunt întotdeauna mai interesante decât, să zicem, o discuție cu junele Ely despre ultima carte citită. Abecedarul, I presume...

Pentru că rândurile de față sunt mult mai degrabă impresii decât orice altceva, las eventuala plăcere de a prezenta echipele altor bravi scriitori de ocazii, deși mă tem că unii nu știu iar alții n-au chef să onoreze masa. Scorul a fost 9-7 pentru adversari, pe undeva meritat. Nelu practic n-a avut vreo greșeală, G3 a jucat excelent, mult timp, ca fundaș central, protejatul său Mihăiță a zburdat pe teren, Eliegras a prins cel mai bun meci din ultima vreme, cu cel puțin două ștachii aproape de vinclu, Bogdănel, e om și el, s-a încadrat perfect în schema de joc. Iar ca să revenim la ceea ce ne doare cel mai tare, cele două desene animate din atac, de departe cei mai "gratulați" jucători de pe teren (exceptându-l pe Dostoievski, autor a două goluri și douăj de ratări), Mitică și Doctoru, ne-au umplut sacoșele.

Dincoace, dezastru la mal. Vasilică, eroin acu câteva săptămâni, a luat două telefoane leșinate de la Piața Matache, Țolea și Munchausen cred că sunt îndrăgostiți, Hercule e melancolic, Găbiță accidentat, Dosto, pacient, as usual, iar restul nu se pune.

Raza de lumină a fost, pe undeva neașteptat, arbitrul partidei. Bravul colonel, cu pistolul din dotare, cu  fluierul și bulanu lui Giggs (aflat dincolo de gard, fără instrumentele specifice nu poate naviga nici spre casă) a reușit să țină în frâu paișpe inși nevorbiți, cârcotași și certăreți. Ceea ce-i departe de a fi puțin lucru...

Există și rapidiști cinstiți

 articol sponsorizat

Întâi de toate se cuvine să-i fim recunoscători lui G3, speranța zilei de mâine  în ceea ce privește fenomenul. Fără contingentul de băieți aduși de el, problema era una singură: acasă sau la bere. Sinceri să fim, varianta numărul doi probabil că era câștigătoare, lui Mihai i-e sete întotdeauna, Mitică e și el consumator, colonelu taman ce pusese murături săptămâna trecută, așa că aveam pe cine să cinstesc. Dar mai bine c-am jucat, și mai bine c-am câștigat, nu c-ar fi contat foarte tare, dar nici că ne pare rău. Echipele:

Miticii: Colonelu, DanP, Răzvan, Mihai, Cosmin, Tudorică, Tavi, Mitică

Mercenarii: Gaby, Dragoș, Bogdan, G3, Marean, Mihăiță, Gabi4, Țolea

Echipele păreau echilibrate, chit că Mitică a comis o șmenozeală, dovadă că mercenarii iau conducerea, 2-0, două goluri superbe, G4 șut în cros, la colțul lung, Colonelu nu se poate baza pe lăbuța dreaptă, G3, gol cu capul, din unghi, după o super-centrare Mihăiță. Apoi, pe nesimțite, roata se învârte. Miticii, care rataseră exasperant (cap de linie știți voi cine), reduc din handicap printr-un autogol, Tudorică prinde un șut norocos și ușor-ușor, se ajunge la 5-2, 5-3, 7-3. Meritele învingătorilor sunt împărțite, Mihai (s-au dus vremurile când era Mihăiță...) cu partea leului (trebuie să-l driblezi de trei ori ca să treci de el măcar o dată), Colonelu contributor decisiv, și, dacă e să-l întrebați pe el, Mitică. Trei goluri nu-s de colea, ratările, unele geniale,  se uită, aproape că nu mai contează că "prietenii" lui, Giggs și Salam, i-au umplut frigiderul, omul a plecat cu fruntea sus.

Iar, apropo de titlu, la băutură (partea cea mai importantă, tot nu înțeleg cum de-o sar unii!) G4, un alt Gabriel, puriu, pe la 45 de ani, cunoscător, șut, dribling, are și omul un defect, e rapidist, recunoaște că Onea merita roșu la meciul acela de (deja) tristă amintire. Giggs, nu și nu, cică Grigore merita eliminat, deci, ca să tragem o concluzie la îndemână, păsăroii ar fi trebuit să joace maximum în zece. Evident, contează puțin spre deloc, dar te bucuri când vezi că oamenii mai și gândesc.

PS: Mulțumiri sponsorului, îl așteptăm la casierie, dar nu vă văd bine cu cronicile. Până săptămâna viitoare, ham-ham!!!

Later edit: Imaginea de mai sus era prea frumoasă pentru a fi ratată...