Mai trebuia putin ca sa fie bine

             Folosind cam toate mijloacele de comunicare de abia ne-am strans 12 in balonul mic, impartiti in formula 8+3+1, adica 8 din grupul mama, 3 de-ai lui Ely si un independent-Gabitrei. Cei doi lideri, Gabita si Ely au purces la alegeri in urma carora au rezultat cele doua echipe.

           E1: Gabitrei, Doru-Bete, Mitica, Andrei, Popica, Gabita.

            E2:Motanu, Tavi, Tudor, Hercule, Ely, Vasea.

            Pana la sosirea vesnic-intarziatului Tavi(cu toata dragostea) s-a jucat prologul meciului propriu-zis cu Popica in rol de golgeter,scor 5-0. Fiind putini si fara portari de meserie, au mai stat in poarta pe langa cei primii nominalizati si Doru-Bete, Popica la E1 si Tavi, Tudor dincolo. Mentionam ca Vasea a revenit pe gazon(vorba vine)dupa o luna si 12 zile, mai precis din 6 nov. Pe ansamblu, meciul a fost echilibrat; E1 a condus cam tot timpul cu un gol, la un moment dat chiar s-a desprins la 6-3, insa E2 a revenit de fiecare data ajungandu-se la 7-7; la acest scor s-au ratat situatii mari, cate 3-4 de catre fiecare echipa, cand Popica "reuseste"un autogol de toata frumusetea care-l lasa masca pe portarul Doru-Bete si scorul devine 8-7 pentru E2.Imediat,mai erau vreo 10 minute de joc, Doru paraseste terenul agasat de observatiile lui Popica, Motanu iese si el, probabil din spirit de solidaritate, se mai continua putin, timp in care E1 marcheaza repede doua goluri, Ely considera ca n-are rost sa mai continuam si astfel se termina acest joc cu scorul de 9-8 pentru E1.Pacat ca din nou se intampla cate ceva si terminam meciurile in acest mod, de aceea am intitulat cronica cu "mai trebuia putin ca sa fie bine".

           Au fost destule faze frumoase, au marcat Popica vreo 3g, Gabita 3-4(a dat si doua bare) si parca si Mitica si Andrei pentru E1. De partea cealalta, Ely a inscris 3 goluri cu suturi imparabile de la mare distanta si un gol din apropiere  din centru dreapta la o pasa a lui Vasea de pe stanga peste apararea adversa, Vasea 2g, unul din pasa lui Ely care i-a strigat(acolo e locul tau, Vasea) si unul la o minge balbaita de aparatori langa bara portii,Vasea a mai dat si o bara la o pasa excelenta a lui Ely,Tudor un gol cu un sut frumos si autogolul lui Popica.

            A urmat hidratarea de pe pajiste, dar in picioare ca era cam racoare cu 8 participanti.

           Inteleg ca de Craciun si Anul Nou mai stam si pe acasa, e adevarat ca pica chiar vinerea si ne vom revedea tocmai la anul viitor sanatosi si imuni...

Premianții

 Mai întâi de toate, felicitări! Ați făcut alegerea corectă: Cristi Frizeru. Contează mai puțin spre deloc că v-a amenințat pe unii cu bătaia sau cu ruptul picioarelor (culmea, nu pe mine!) că băieți de cartier precum Cancea, Ciprian polițistul sau Sică v-au spus c-ar fi mai bine s-o răriți cu compania, sau că unul dintre motivele principale pentru care au dispărut din peisaj Stelică, Paul sau Virgil ar fi noua față a zilei de vineri, în care marea majoritate a celor vechi (de fapt toți minus Găbiță) sunt pe post de carne de tun, la număr sau servitori. Ați fost serviți, să trecem acum la laureați. 

 

Premiul întâi: Marean. Culmea, să ți se facă milă de unul căzut la pământ după ce s-a tras în el cu ură, în mod deliberat (SICTIR  celor ce susțin contrariul, s-a auzit mingea pocnind) iar acesta să rămână la stadiul de amoebă, doar de dragul de-a mai da cu piciorușu-n minge de câteva ori.

Premiul doi: Luci, la mare luptă. Când ești unul dintre cei mai respectați cetățeni din zonă și dai comanda Plecăm! iar apoi te cotești îi lași în ofsaid taman pe ăi de ținură cu tine. Mai linge omu unde-a scuipat, da măcar lasă ceva timp să treacă, să-i fie greața mai mică.

Premiul trei: Mitică. La el ar merge chiar un premiu pentru toată activitatea, ce-a fost și ce-a ajuns. Să mă scuze, știe că țin la el, dar acu e cățelușul lui Ely&co, băiatul care strânge bani (ieri nu i-am dat) și care se vaită că nu i se pasează. Prietene, trebuie să te obișnuiești, dacă nici Țolea nu te mai bagă în seamă... În schimb, poți încerca să mă convingi în continuare că era  mai bine de jucat înăuntru, în aer închis și la mai frig decât cele 15 grade de afară, fiind evacuat din balon la oră fixă, decât pe terenul din spate.

Mențiuni de mare onoare: Tudorică, Tavi și un băiat, nu-i rețin acu numele. Au logica lor, superbă: am venit să jucăm, noi dăm bani, fără a realiza că într-o bună (sau rea ) zi pot fi ei în locul ăluia de să tăvălea pe jos. Cât despre al treilea, cunoscut sub numele "Dece-idaibăluăla" e preferabil să-l las în aritmetica lui, care susține că pe terenul din spate se pierde mai mult de un sfert de oră ducându-ne după minge. Pot fi și umil, pe genii le respect de la distanță.

Acu vreo zece ani, când Mese era în dizgrație, am scris despre tăcerea oilor. Între timp, veteranii au îmbătrânit, s-au împuținat și s-au dezbinat. De tăcut, tac în continuare.

Domnu Vasilică, vă rog, bancuri...