O noua fila din Cartea recordurilor de ziua 5-a

 Este a doua oara consecutiv cand trebuie sa scriu o cronica despre fapte demne de Cartea recordurilor fenomenului de ziua 5-a.

 Ei da, iata cele petrecute vineri 30.10.2015, pe o vreme splendida pentru fotbal, pe dreptunghiul verde din spate unde debusam cand in fata nu se poate juca. De data asta am vazut ca cele doua terenuri de la intrarea principala erau in balon! si probabil in probe functionale.    

            Incep cu recordul personal, acela al intarzierii la locul faptei cu mai bine de 30min. , datorat unui trafic auto demential, nemaiintalnit in ultimii 3-4 ani pe ruta asta. Am facut aproape o ora pe 4,5km cat ma despart de baza din Agronomie.

            La sosire baietii era in lupte crancene, dar spre norocul meu mi s-a spus sa ma grabesc si sa intru pe teren. Am sesizat ca se juca un 5-6 cu urmatoarele formule de echipe alese de Mitica si Ely (am aflat asta dupa meci, la fel si cele cateva evenimente intamplate pana atunci) :  

Pelicanii – Bebe, Cristi-biciclistu, Bogdan, Popicu si Ely (Vasea)   

Pinguinii – Paul, Gaby, Razvan, Stelica, Mitica si Vasea (Tavi-mandel)  

Alb-negri m-au adoptat iar Vasea s-a transferat la pelicani. Scorul in acel moment era 3-1 pentru pinguini. Mitica deschisese scorul, apoi Ely a egalat, dupa care martorii spun ca au urmat doua goluri de generic. Pentru 2-1 a inscris Vasea printr-o deviere fulgeratoare la o centrare venita de la  Mitica, executie care l-a facut celebru in multe ocazii de-a lungul anilor . A urmat golul motanelului, care dupa ce a primit in lateral o minge repusa in joc de Paulica (a aparat buturile pinguine extraordinar) a expediat-o cu adresa precisa taman in poarta cealalta!!

Asadar dragii mosului 3-1 pe tabela si 6 la 6 pe teren. Aspectul vizual al jocului in aceasta perioada era acela al dominatiei pelicanilor. Acestia prin Ely si Cristi in principal, dar si Vasea care incerca sa repete figura cu golul din prima parte a meciului, fortau echilibrarea scorului. De partea cealalta mandel a primit viza onoranta pentru postul de varf dar si instructiunile majoritatii fundasilor  asupra felului cum ar trebui sa joace in fata. Ascultator, mandel le-a studiat pret de cateva minute, ba chiar le-a si comentat din mers cu semnatarii acestora pentru a fi sigur ca a inteles sensul lor si totul a inceput sa functioneze ca un mecanism diabolic/infricosator pentru adversar. Piesa principal in acest angrenaj perfect a fost Mitica, marele si inegalabilul luptator din Agronomie.  Fratilor, au inceput sa curga golurile. Gusatii dominau, iar pinguinii marcau, de regula pe contraatac. Cu o aparare scai, adica cu 1,2 si uneori chiar 3 jucatori (Stelica, motanelul, Gaby sau Mitica) ”lipiti” de Ely, pinguinii au reusit treptat-treptat sa-i ”afecteze” jocul acestuia. Greseala fundamentala a gusatilor, de fapt doar a lui Ely si Cristi, de care au profitat din plin adversarii, a fost faptul ca marea majoritate a paselor si combinatiilor se derulau doar intre cei doi, care se cautau unul pe altul precum soarele cu luna, iar ceilalti echipieri erau practic spectatori. Mare eroare tactica, pentru ca in felul acesta pinguinilor le-a fost mult mai usor sa faca marcaj si sa anuleze repede atacurile pelicanilor. Ely nefacandu-si foarte bine jocul obisnuit, rolul de playmaker i-a revenit lui Cristi. Ambitios si doritor sa arate ca este extraordinar el s-a perindat pe toate posturile, portar, fundas, mijlocas la creatie si atacant. A facut risipa de efort, a avut si trei bare dar, din pacate pentru el, eficienta are alta unitate de masura. Golul, asta e UM in sistemul international (SI)! Un exemplu in acest sens este UM incasata de el pe cand era in poarta. La o faza rapida, derulata ”brici” pe ruta Stelica, mandel, Mitica, acesta din urma l-a executat magistral cu o torpila in plasa lateral. Dupa eveniment bietul Cristi intreba nedumerit ”ce s-a intamplat?”, ”de ce ne bucuram ?” pentru ca el vazuse mingea ultima oara la Capitan si o revazuse apoi taman la centrul terenului! I s-a explicat ca intr-o miime de secunda besica a rupt plasa laterala, a indoit gardul de sarma si a ricosat la centrul terenului pentru a fi repusa in joc (n.r. – Caragiale nu alta – cum s-ar zice: ”al naibii domn Mitica”)!!  Pentru simplitate (in aparenta) dar si pentru eficienta sa vreau sa descriu un alt gol a carui schema a fost lansata la apa de Gabita, apoi exersata de Popicu si acum dusa la perfectiune de Gaby. In poarta fiind, acesta din urma a degajat la un moment dat  inalt, lung si foarte exact, pe directia lui mandel, care dupa un stop perfect s-a intors fulgerator cu 180° si, fara sa se uite, a driblat fundajul care nu era acolo si a inscris apoi cu un sut precis executat cu portiunea ingusta a ghetei care delimiteaza spitul de rist. Ei?! Misto, nu?        

Asadar, dragi prieteni, de la 3-1 scorul s-a dus pana la cat credeti? . . . Aud?  Pai e vorba de un record, parca asa spuneam in debutul cronicii! . . .La 12 evident! Stiti la ce ma refer! Numar insemnat, cu CV nu gluma: 12 zei ai olimpului, 12 Apostoli, 12 luni calendaristice, 12 ore pe cadranul ceasului, 12 goluri pe 09.10.2015, iar astazi 12 participanti la joc, etc. Cu alte cuvinte doar golul din debut al lui Ely a facut sa nu se reediteze acel scor incredibil de acum 3 saptamani.  Oricum, reusita pinguinilor in frunte cu marele Capitan este una de poveste. 12-1 impotriva lui Ely nu e de ici de colo.   

Pentru statistica, autorii golurilor (UM): 

o   Mitica – 5, Tavi – 4, Vasea si Razvan cate unul , rspectiv

o   Ely – 1 si Bogdan 1 (autogol intentionat, optiune inteligenta pentru ca altminteri mandel, care-l talona, ar fi inscris cu siguranta–in felul acesta pelicanul i-a rapit satisfactia pinguinului) .

PS –  Data viitoare asteptam pe marii absenti  de astazi cat si din ultima perioada : Doru, Nelu, Cata, Tudor-TvR , Virgil.

PS – Finala perfecta la WTA-Singapore. Foarte, foarte perfecta (sic)!!!! Am vazut doar semifinala cu Radwanska. Nu-mi placea la fata si nici nu i-am dat in timp atentie polonezei, dar modul cum a jucat acest meci a fost impresionant. Fara a fi dotata cu forta fizica prea mare, dar avand inteligenta, tehnica extraordinara, mobilitate si multa, multa stapanire de sine a dominat-o si i-a anulat aproape in totalitate jocul Mugurizei. Sunt fanul ei in finala, desi instinctul imi spune ca Petra K. e favorita. Ce mai conteaza! Simona, care a fost in tribune, are material de unde sa se inspire pentru la anul. Pe ici, pe colo, pentru punctele esentiale care au tradat-o in ultima perioada.

Troleibuzul 94, cap de linie stația Agronomiei

Nu știu nici acum cum au reușit să-și revină supraviețuitorii masacrului de acum două săptămâni, mie unuia însă recunosc că mi-a fost greu. După meci, la o bere, hai noroc-noroc, mai un banc, mai o glumă, trei distonocalme, un film de desene animate, am adormit cu greu și-am visat o groază de goluri. Sâmbăta mi-am făcut de lucru, dumincă aproape uitasem, când sună convocatorul la ședința de partid. Mitică Le Copitan terminase de analizat partida proaspăt pierdută și acum împărțea fiecărui combatant procesul verbal de amendă: Motanu, zero în apărare, zero la mijlocul terenului, minus unu în atac, dar cel mai rău, i-a permis papagalului, &(/@-=^\ și  $!+|?}; (n.t: cenzurat, din motive de înainte de ora 24) de Tavi să dea o mie de goluri. Cu alte cuvinte, gigea Gabi, gigea Bețișor, bombon Stelică, dar câh Motanu și bine-ar face să-și caute echipă, dacă nu poate să arate și el  ceva pe teren.
 Cum vinerea trecută nu s-a pus la socoteală, c-a venit Tati și ne-a scos cu poarta iar Eli era rănit, termenul-limită s-a întâmplat să cadă chiar ieri. Primul semn rău a fost când m-am trezit retrogradat la juniori, al doilea, când am văzut echipa adversă, numai combatanți unul și altul, al treilea, când n-am zărit vreun portar la noi. De aici însă ni s-a tras și mare parte din noroc: Bețișor, într-un gest de mare caracter, s-a oferit să închidă el prăvălia și să înghită cheia, bașca să bage-n vitrină și-un anunț cu "Renovare, rugăm consumatorii să vină mâine". Șmecheria a ținut, așa că preț de-o jumătate de oră nu ne-a călcat picior de venetic prin careu, asta dacă nu-l punem la socoteală pe veșnicul inter rătăcitor Silică, cu pălăria într-o mână și doi poli în cealaltă, că-l trimisese doamna la piață după păstârnac și deturnase niște mărunțiș iar acu i-era sete și ar fi ciugulit ceva. Personal nu l-am băgat în seamă, a ajuns însă pe mâna lui Bebilă, care i-a aplicat două-trei măturoaie pe spinare și l-a cumințit.
Marea surpriză a venit însă din atac, unde, în urma unui joc super-combinativ între Eli, Cristi, Bogdan și nepotul rătăcitor Tavi, scorul a ajuns rapid la 5-0. După meci, am sesizat intenția unora de a-i pune o parte din goluri în cârca lui Ne Luțzu, ceea ce mi se pare neadevărat, de cele mai multe ori n-a avut ce să facă, și chiar dacă uneori primește bobițe mai ușoare nu mi-l amintesc să fi greșit la una în mod flagrant. Dincolo, Găbiță și mai ales Mitică au părut logodiți cu ghinionul, asta când nu i-a exasperat Bețișor cu intervențiile sale măiastre, chiar dacă norocul lor s-a mai îndreptat când l-am rechemat la vatră pe Tavi, un jucător  și, mai ales, un băiat excelent, dar căruia îi lipsește (încă!) instinctul de killer în apărare. Au mai dat unii, au mai luat alții, scor final 9-4, apoi fuga la bere. Acuma, sunt curios când o veni telefonul de la stăpânire, că l-am cam tăvălit de vreo trei ori pe Le Copitan, bașca una sau două bucăți la Găbiță, da' știu că sunt băieți buni și nu pun la inimă.

PS: Era să uit de echipe, m-am gândit că le-o fi ținut minte Silică, dar după vreo patru beri, țuică, palincă bașca ceva vin, am dubii dacă își mai amintește unde-a fost aseară. Așadar:
Eli și frații lui: Bețișor, Bebilă, Motanu, Bogdan, Biciclistu, Eli, Tavi (vezi că te-am trecut vârf!!!)
Tati și copiii: Ne Lutzu, Paulică, Gabi, Stelică, Găbiță, Mitică, Silică

Și totuși, pe unde-o fi Marinuș? Să ne bucurăm că l-a găsit un destin mai bun, sau o fi prea devreme?

                                                            *      *     *     *     *

Mi se pare mie, sau în poză apare și un nene care nu se bucură? De ce oare?

Revansa "unicului" Capitan din Agronomie

            Vineri, fiind ziua pe care o asteptam cu nerabdare ca s-o zbughim in Agronomie la intalnirea saptamanala de minifotbal, am urmarit de mai multe ori si cu o mai acuta atentie prognoza meteo, ultima data chiar la ora 14, inainte de a pleca spre teren si toate fatucile care prezentau, ne asigurau ca in Bucuresti nu va ploua pana marti; da de unde, realitatea care a urmat a batut buletinul meteo...
            De data asta am purces la drum cu bolidul propriu si personal, dar desi am plecat mai devreme, am reusit "performanta" sa fac un sfert de ora  pe 200 de metri pe str. Batistei, de la intersectia cu T. Arghezi si pana la intersectia cu b-dul N.Balcescu( la Inter). La 15.10 cand am ajuns la locul faptei, l-am gasit acolo doar pe bravul Stelica care a venit pe jos tocmai din Tei.La 15.30 eram abia 5 insi: Stelica, Ely( aparitie surpriza care zice ca a lipsit atata timp din cauza unei in tinderi la inghinali, ceea ce nu s-a prea cunoscut in timpul meciului), Nelutu-Bronson, Gabi(mare) si eu, subsemnatul Vasea. Am insistat pe acest aspect al orei de sosire in Agronomie deoarece tendinta de a veni tot mai tarziu se accentueaza, insa nu uitati ca ziua se micsoreaza constant si nu peste mult timp trecem la ora de iarna si riscam sa ne prinda intunericul pe teren...In sfarsit, pe la H 16 ne-am strans mai multi decat credeam, chiar ne-am inmultit spectaculos, ajungandu-se la 15 doritori de miscare si primii stropi timizi de ploaie cad peste cheliile celor mai multi dintre noi.Ca din "pura intamplare", Mitica a venit insotit de Gabita care, e drept, a zis ca va sta numai in poarta dupa oboseala acumulata si resimtita in urma celor 2 meciuri de joi seara, ceea ce s-a si adeverit. Cei care s-au incumetat sa purceada la alegeri au fost Mitica(caruia nu prea ia picat bine aparitia lui Ely) si Popica.
            PING-PEL, echipa celor 8 in ordinea pozitiei din teren:
            Gabita, Motanu, Stelica, Bebe, Bogdan, Bete, Mitica si Vasea( care urma sa treaca la ceilalti dupa pauza, la jumatatea meciului).
            PEL-PING, echipa celor 7:
              Nelu-Bronson, Paul, Cristi-biciclistul, Gabi, Popica, Ely siTavi.
            Dupa cum vedeti, ca sa respect, cat de cat, slabiciunea lui Tavi pentru denumirile de pinguini si pelicani, am numit Ping-Pel echipa cu mai multi pinguini traditionali in componenta, respectiv Pel-Ping echipa cu mai multi pelicani.
            Intr'un tarziu incepe si meciul si dupa doar 4-5 minute Mitica isi face simtita prezenta prin marcarea primului gol al partidei, cu un sut frumus din pozitie centrala cu un oarecare paravan facut de Vasea in fata careului mic.La o degajare lunga a lui Motanu daca nu ma insel sau daca da, a lui Gabita, Vasea era cat p-aci sa inscrie golul meciului in urma unei lovituri de cap care din pacate loveste bara jos in stg. portarului; ar fi fost un gol frumos, dar n-a fost sa fie. De partea cealalta, Ely incepe seria, sarabanda driblingurilor si a suturilor care nu prea nimeresc poarta...Mai trece ceva vreme si Mitica inscrie din nou, deci 2-0 pentru Ping-Pel. Dincolo se joaca cam solo, Ely continuand sa dribleze si sa suteze pe langa sau sa apere Gabita; ii soptesc "paznicului" meu Paulica ca daca Ely continua in acelasi mod, e clar ca se va enerva si victoria noastra e pe aproape. In sfarsit inscrie si Pel-Ping prin Ely sau cumva prin Popica care a impins balonul in poarta, dar nu stiu daca acesta nu trecuse deja linia...Coechipierii Ping-Pel resimt socul primirii golului si au cateva minute de deruta, dar se redreseaza la timp si acelasi Mitica inscrie din nou. Miticuta e peste tot si suteaza tare din lateral dr.si Vasea e f. aproape sa reia cu capul in poarta din lateral stg.Daca Mitica ar fi pasat sansele de gol ar fi fost mai mari sau daca Vasea ar fi plonjat la sutul(ceea ce e exclus la varsta sa) capitanului. Vasea a mai avut 2-3 suturi la poarta, numai cu spitul deoarece intinderea din fesa dreapta nu-i permite altfel.
            La acest scor de 3-1 e vremea ca Vasea sa schimbe "barca", o face, dar fara prea mare entuziasm. Incepe si o burnita sacaitoare care ne cam deranjeaza. Ely face acelasi joc de unul singur sau de cateva ori incearca sa intre in combinatie cu Cristi, dar nu se intampla nimic pe tabela de marcaj. Au fost multe situatii cand Tavi era singur sau Vasea, ori Popicu, insa Ely nu-i baga in seama si continua sa  dribleze si sa suteze din toate pozitiile; decat sa sutezi de 10-15 ori fara niciun rezultat, mai bine incearca cate o combinatie si cu ceilalti coechipieri, chiar daca rateaza si ei . Vasea, pur si simplu trebuia sa se fereasca din calea napraznicelor suturi ale lui Ely, era in pericol de accidentare, o minge chiar l-a lovit, dar nu era pe poarta asa cum a pretins Ely. Burnita devenea tot mai agasanta si pana la urma ratangiul de Ely reuseste sa mai inscrie un gol.Tot mai des balonul zboara peste inaltul gard si pana sa fie adus in teren unii dintre noi se retrag si se parea ca s-a incheiat joaca; totusi se convine sa se mai joace 5 min., insa nu se mai intampla nimic notabil si meciul se incheie cu scorul de 3-2 pentru Ping-Pel.
            Asa cum am mai spus-o si cu alte ocazii, cred ca jocul extrem de individualist prestat de Ely, faptul ca nu conlucreaza mai deloc cu ceilalti coechipieri, chiar daca nu sunt de nivelul sau, sutarea la poarta din orice pozitie si de la orice distanta si nervii care-si fac prezenta pe fondul nereusitelor, au condus la infrangerea echipei sale.
            Insa toate astea palesc pe langa evolutia de exceptie a bravului nostru Mitica care prin cele trei goluri marcate a adus victoria teamului sau si astfel si-a luat o stralucita revansa pentru esecul usturator din urma cu o saptamana. Orgoliul ranit al lui Mitica a rabufnit.
            Cine altul putea fi "unicul" CAPITAN din Agronomie decat Dom'MITICA.
            Sa ne traiasca!

Fila din Cartea recordurilor de ziua 5-a

Nimic din cele petrecute inaintea meciului de vineri 09.10.2015 nu prefigura ceva din cele ce urmau sa se intample pe teren.  Fac aceasta afirmatie deoarece cred ca jocul si scorul final sunt UNICATE in intrega istorie a fenomenului nostru, demne pentru o fila de referinta in Cartea recordurilor de ziua 5-a.

Acum, dupa mai bine de doua zile de la evenimente, abia mi-am revenit! Ca sa ma verific mi-am tras cu delicatete doua perechi de palme, m-am ciupit de lobul urechii drepte, apoi de cel al surorii din stanga , m-am frecat pe frunte si la ochi si m-am apucat sa scriu aceste randuri.

Dand indarat filmul amintirilor parca unele detalii ar fi putut sa tradeze cate ceva, dar in niciun caz la grandoarea sau decadenta lucrurilor asa cum s-au infaptuit si consemnat ele (depinde de unde sunt privite). De exemplu Sile, care a venit cu mine, era cam agitat de nu stiu ce probleme la firma, . . . intrebat fiind, Gaby mi-a raspuns cu mandrie ca Golful lui e pe benzina deci nu e inclus in grupul celor 11 milioane de exemplare cu spray depoluant doar pentru test, . . .Bebitu isi uitate sortul acasa, . . . Popi era intr-o vestimentatie super, de adevarat domn, . . . Mitica era agitat si el pentru ca venise cu mana goala si nu reusise sa-l transfere pe Gabita, macar pe postul de portar, . . . Bogdan care trada o dezinvoltura nemaivazuta la el, . . . Dorulet care tot ii dadea cu spectacolul care va urma . . . si tot asa. Pe Paulica nu l-am vizionat deloc inaintea partidei deoarece a venit ultimul, atunci cand Capitanu si Gaby tocmai finalizau alegerile .

Dragii mosului, iata echipele stabilite de cei doi :   

Pelicanii – Nelu, Paul, Bebe, Razvan, Mitica si Vasea   

Pinguinii – Popicu, Gaby, Bogdan, Stelica, Doru si Tavi  

Ordonarea jucatorilor este oarecum in ton cu posturile ocupate in formula tactica a fiecarei echipe. Ei, cum vi se pare componenta? Pai e aia care a rezultat la alegeri, adica una echilibrata, facuta de doi alegatori care, vorba aia, cunosc foarte bine materialul cu care se opereaza.   

Asadar, in conditiile unui joc cursiv, foarte frumos si spectaculos, fara intreruperi sau comentarii aiurea, scorul final a fost, . . . a fost . . . ,stati asa sa-mi amintesc, inca o clipa, a . . . da, da , 12-0  !?!?!?  pentru pinguini.  Nu pot sa cred nici acum! Si totusi e adevarat! 

Pinguinii au controlat partida in totalitate, de o maniera entuziasmanta. Sigur, se pot spune multe, dar cheia acestui scor inimaginabil a fost jocul 100% colectiv al pinguinilor, fara vedetisme gratuite si cu o eficienta incredibila, atat in aparare cat si in atac. Ca in atac s-au dat destule goluri e una, dar sa nu incasezi gol pe toata durata unui meci este cu totul altceva. Din cate imi amintesc, cred ca Popicu e singurul dintre noi care, fiind numai in poarta, nu a  primit gol. Eu stiu ca el ar fi vrut sa fie vedeta in atac, dar uite ca soarta l-a facut celebru pe un post care i s-a potrivit ca o manusa. Bravo lui! Ave Marinica! A aparat excelent, in plus, cu invatamintele bine trase dupa lectia lui Gabita de saptamana trecuta, a lansat catre varfuri mingi extraordinar de utile, trei dintre ele transformandu-se in goluri (primul gol al partidei a fost si cel mai frumos, o adevarata bijuterie – aruncare lunga si precisa spre mandel, saritura si ”cap prin rasucire”a la Fernando Torres, besica ducandu-se parabolic si imparabil in vinclul indepartat al portii aparate atunci de Nelutu).  

Cred ca nu gresesc daca afirm ca apararea pinguinilor a fost in primul rand la mijlocul terenului, acolo unde Stelica, Doru si Bogdan au fost fenomenali, fara exagerare. Mobilitatea, tenacitatea si marcajul strans la Mitica cat si la ceilalti care ar fi putut combina cu periculosul pelican, au facut ca jocul gusatilor sa se franga de cele mai multe ori in aceasta zona. Daca trecea cineva prin acest filtru de mijloc, atunci intra in rol Gaby , care facea curatenia de final. Iar atunci cand sutul venea de la distanta, actorul principal era, bineinteles Popicu. Nu stiu daca Mitica a apucat sa traga de vreo 3-4 ori.  Elocvent este ca cele mai periculoase bombe de care-mi amintesc au venit de la cei din spate, adica Paul si Nelu, iesit din poarta dupa primele 4 bobite.   

In atac lucrurile au fost extrem de simple. O reteta veche, socotita a fi demodata in comparatie cu stilul de joc impus de una sau alta din vedetele noastre care ii indruma din mers pe ceilalti si le arata cum sa joace sau ii cearta pentru fiecare nereusita (reala sau inventata), a facut praf si pulbere o echipa care nu a gasit raspuns la jocul colectiv, bazat pe libera si propria exprimare in joc ale fiecaruia, dupa posibilitati si imaginatie , unde pasele au realizat in permanenta legatura intre toti cei 6 pinguini. Acest ultim aspect s-a simtit, a dat incredere si a creat sentimentul ca toti participa la joc si la obtinerea victoriei. Pai, sa-l fi vazut pe Bogdan pornit pe contraatac dupa ce a recuperat mingea si apoi pasand decisiv pe varf sau, un-doi-urile dintre Doru cu Stelica sau cu mandel. Nu mai spun de jocul la constructie al lui Gaby care din spate pregatea parca uvertura fiecarei faze de atac. Au schimbat bietii nostri prieteni pelicani 4 portari (doar Mitica si motanelul nu au servit) si degeaba. Au incercat toate formulele de aparare. Degeaba. Golurile pinguinilor au venit constant, sacadat, precum gloantele de la o arma cu repetitie, repartizate uniform pe toata durata meciului. Daca impartim timpul de joc la 12 aflam intervalul aproximativ la care s-au marcat golurile invingatorilor. Ultimul, o alta bijuterie in colectia de 12, a pus punct unei partituri UNICE si-mi vine sa cred irepetabile, dar care vineri a existat in carne si oase.

Autorii golurilor :

- Doru 1g, (a speculat o eroare de transmitere a unui balon la portar, a interceptat si a marcat),

- Gaby 1g , (gol senzational, sut din lateral in vinclu, la o minge primita din lovitura de colt),

- Tavi, cu voia dvs. dragi cititori, 9 (noua) bobite , desi unii spun ca 10, dar o bucata o socot a fi autogol (la o lovitura de colt, executata de mandel , mingea balbaita de portar s-a strecurat, parsiva, in poarta). Restul s-au finalizat variat si dupa plac, adica cu stangul, cu dreptul, cu capul , de pe loc , din alergare, din deviere, la coltul scurt, la coltul lung , la . . . la, la donna e mobile, dar toate cu sprijinul pinguinilor mei, carora le multumesc pentru pasele primite , constant si foarte precise. Fara ele rezultatul ar fi fost 2 sau 3-0. Ratarile alb-negrilor, care au fost si ele nenumarate, nu le mai mentionez , nu-si mai au rostul. Ar fi prea mult si ar strica prezentarea de mai sus.

Daca noi astia 6 jucam joi, Romania era de atunci calificata. Din pacate generalul nu a avut cum sa stie in ziua a 4-a de maretele fapte ale celor 6 magnifici pinguini de ziua 5-a ?!  

Oricum, bravo tricolorilor pentru calificarea de . . . ieri !!  Ole! Ole!

Prânzul cel de taină

A plans și a plâns săracu' de sărea tricoul made in China pe el! Om al muncii cu răspundere, fotbalist de viță, cum să pățească el o așa o nefăcută, să-l bată maimuțoii de Popică și Motanu și dup-aia să-l și ia la perpulis, de-i fugea pământul de sub picioare și nu știa unde să se mai ascundă? Și asta n-ar fi tot: nu se știe cum, mai toată lumea a aflat de pocinog și l-a tratat pe măsură. Doamna casei i-a făcut meniu permanent de ciorbă de fasole cu antricot de ștevie (friptura-i pentru premianți, nu pentru luzeri), ăla mic nici nu l-a mai băgat în seamă și i-a cerut înapoi ăia doi poli cu care-l împrumutase să-și ia o litră de coniac pentru bărbați puternici. Mai rău, mireasa l-a scos complet din programul artistic: că doarme mama la ea, că se vede cu o prietenă, c-are de pus murături (altele decât el...) și că i-ar găsi un locșor în schemă de 1 martie anul viitor, da' să nu se mai prezinte ca până acum cu un mărțișor de tablă, că găsește ușa închisă. Nici cu vecinii n-avea s-o ducă mai bine: nea Pandele, cu care mai trăgea din când în când o tablă în spatele curții, s-a făcut că citește ziarul când l-a văzut, dar nu se uita nici măcar la poze, că-l ținea invers. Tanti Maricica, de la șapte, de la care mai lua pe datorie sare, ulei sau făină, nici măcar nu s-a învrednicit să-i răspundă la salut, trecând țanțoșă pe lângă el, pufnind furioasă că o să-i povestească ea lui bărbată-su depre unii prost-crescuți care profită de întuneric și-o ciupesc de fund, la cei șaptezeci de ani ai ei. Puradeii din bloc, care până mai ieri îl venerau, l-au simțit slab și cum copiii sunt răi, i-au blocat liftul la etaj, de-a trebuit să urce până la zece pe scări, auzind în spatele lui chicoteli și strigături gen "plângaciosul" sau "pensionarul". Bomboana pe tort a pus-o însă Vasilică, pechinezul lui tanti Doina de la patru, care l-a prins neatent și și-a făcut treaba mică pe manșeta de la cracul stâng, de-a trebuit să stea trei ore pe balcon la ghenă,  numărând la  stele, până a venit apa caldă pe streașină și-a putut să mai scape de miros.
Ce să facă? L-au luat gânduri rele și negre, dintre care retragerea era chiar cel mai blând, dar prea era de rușine să facă așa ceva. S-a gândit ce s-a gândit, preț de vreo trei sute de tărie, și-a luat inima în dinți și-a pus mâna pe telefon, în căutare de întăriri. Primul sunat, Mihăiță tenismanul, a răspuns cu greu, cam pe la al paișpelea apel și i-a spus pe șleau că-l credea piesă, nu găină la număr și că nu-l poate ajuta anul ăsta. Al doilea, Cătălin, era foarte ocupat cu un proiect, "hai te pup, pa, pa, pa, pa, sună-mă tu luna viitoare, (c-am acum numărul tău și știu să nu-ți răspund), ce mai face băieții, transmite-le din partea mea...". Cu Eli conversația a fost mai contondentă, s-au auzit pe fir cuvinte gen "panaramă" (sau panoramă, da nu credem), "ești slab, ești cel mai slab", apoi zgomotul de la închis. O variantă ar fi să apeleze la dușmani, dacă prieteni nu mai are, așa că l-a sunat într-o doară pe Popicu. Culmea, aici a găsit ceva înțelegere, dar totul s-a împotmolit când Marean a încercat să-i vâre la schimb pe gât o duzină de papuci  roz expirați, rămași pe stoc de la o nuntă care nu s-a mai ținut, c-a fugit nașu' cu mireasa. Următorul pe listă era Motanu și-și tot făcea curaj cum să-l abordeze, când, hopa, sună telefonul: Găbiță, în viziunea lui Chiftelaru zis și Prințul Cartoanelor. Bonjur, bonjur, ce mai faci, cum o mai duce doamna, hai c-am o afacere cu niște covoare peste vreo două săptămâni și tu te pricepi... Acum, știa că Găbiță e ca și retras din lumea derbedeilor ce aleargă o minge în scopul ca s-o chinuie și dup-aia dau fuga la băutură: a venit toamna, Bacovia, must, pastramă și inimioare pe parbriz, metafizică aplicată, plus că se pare c-ar fi îndrăgostit de una dintre colegele lui Matei. Oricum, stabilesc un prânz de afaceri, poate o ieși ceva. De aici avea să-i sară și norocul, după cum aveam să aflăm de la NeLuțu, prezent și el la discuție, dar discret ca de obicei, de a trebuit să depunem eforturi mari în a-l convinge să vorbească. Planul a fost de-a dreptul simplu prin ingeniozitatea sa: urma să vină separat la teren, Găbiță chiar spre ora începerii partidei, neechipat și oarecum din întâmplare, plecat fiind el în drum spre bibliotecă, dar cu permisul uitat sub pernă și hai să-i salute pe băeți. Zis și făcut, dar mai urma un pas, și poate cel mai greu, cum să facă să joace în aceeași echipă? S-a dovedit mai apoi c-a fost chiar floare la ureche, pentru că l-au găsit pe cel mai visător altruist cu putință cu care să facă alegerile: Bețișor blajinul. Iată cum a ieșit la zar:
Martorii lui Mitică: Găbiță, Bebică, Stelică, Biciclistu, Virgil (salutăm cu mare plăcere revenirea sa!), Tavi, Mitică însuși
Cavalerii lui Bețe: NeLuțu, Paulică, Motanu, Gabi, Bețișor, Marean. Bogdan, Silică.
Scor final, 4-2 pentru martori, pentru detalii tehnice apelați la Vasile Ilie Dobre, trimisul special al revistei Viața Satului la meci. Noi ne rezumăm în a comenta doar două aspecte: Mitică și-a mai spălat din blazon, prin două reușite de cant-autor, avem însă mari dubii în ceea ce-l privește pe Marean la ultimele trei goluri ale martorilor, mai ales că la sfârșitul partidei l-am văzut bot în bot bine-merci cu căpitanul, de unde pe față cei doi se urăsc sincer. Rămâne de văzut cine va apărea la teren în papuci, atunci vom avea mai multe indicii care și cum și-a apărat șansele.