Cronica alba

In criza de timp, va propun sa realizam impreuna o altfel de cronica. O cronica colectiva , de grup, prin comentarii inlantuite astfel incat sa rezulte, cat de cat, pentru toti cititorii nostri (prezenti sau nu la meci) cele intamplate vineri . Si asta repede , caci maine este joi, iar etapa trecuta a fost una interesanta si n-ar trebui s-o tinem ascunsa de curiozitatea fanilor fenomenului nostru.  Deci, la treaba .  .  .  .

Mititeii la ei, carnea de tun la noi

tragicomedie în trei acte

Prolog - Ghici cine vine la prânz

 Vineri, ora două trecute fix, apel de la un număr necunoscut. Răspund și presimțirea mi se adeverește: recunosc vocea tânărului Eli, care, de când tăticul și unchiul său nu mai servesc patria vinerea, a reînceput să aibă dialog cu subsemnatul. Se joacă, întreabă el. Bineînțeles, îi răspund. Atunci, poate îl primim la joc și pe tatăl lui Vlad, că e băiat valabil și știe. Evident, dată fiind situația în care ne aflăm, nu pot să zic decât da, oarecum amuzat în sinea mea. Una la mână, pentru că s-au mai văzut cazuri la noi în care tatăl să-ți aducă fiul, nu însă și reciproca, a doua gândindu-mă că tatăl respectiv ar fi putut foarte bine să fie chiar băiatul unora dintre noi. Nu al lui Siliboa, că pe vremea respectivă încă avea buletin de Oltenia și viziona Capitala doar în poze, la căminul cultural. Bebe e recunoscut că face numai fete (să-i trăiască!) iar Marinuș se juca pe atunci, ca și acum de altfel, mai mult cu mânuța.

Actul întâi - Cacealmaua

Trei și jumătate trecute bine, trupele încep să se adune la locul faptei. Comandantul celor ce aveau să piardă scrutează mulțimea și declară ritos că va lua în seamă doar vreo doi-trei noi recruți. I se spune, cât de cât politicos, că va juca toată lumea. Omul începe să adune pe degete, îi iese de vreo paișpe inși, se declară de acord (n-avea de ales, e total unpolite să lași pe cineva pe bară) și se îndreaptă ca mielul la tăiere, adică la alegeri. Eli, băiat simplu dar cu școala vieții la el, face pe candidul, că pe Vlad și pe tatăl lui îi ia el, că-i rușine de om, că n-a mai jucat de mult, și că Mitică să-și ia patru oameni.  Acuma, nici cu Mitică nu mi-e rușine, dacă poate, te face din cuvinte, dar se pare că are o slăbiciune accentuată în fața tânărului șmecher, așa că nu protestează și echipele se împerechează astfel:
Young Boys: Neluțu, Marinuș, Bebe, Vlad, tatăl lui Vlad, Ștefan, Eli
Old Bois: Bețișor, Tavi, Răzvan, Stelică, Mitică, Tudorică, Bogdan.
Ultimul se pare că nu ne era destinat, dar ne-am trezit opt recruți în jumătatea noastră de teren, iar Bebe sesizează conjunctura astrelor și defectează la adversari. Bravo lui, inspirată alegere.

Actul doi - Bătălia de la Podul Jos

Puține de povestit despre meci. Nu apucasem noi bine să numărăm până la trei și scorul era deja 4-0 pentru adversari, iar 4-1 avea să se facă, culmea, după o altă uriașă ocazie a lor, bară în superioritate, mingea ricoșează la Mitică, șut tare în dreapta lui Neluțu. Eli, ca de obicei când n-apucă să se enerveze, s-a jucat cu apărarea noastră, emblematică fiind o fază când pleacă din terenul său, încerc să-l scot în aut, reușește să dribleze pe linie, după care mai înșiră doi băieți și-l execută pe nevinovatul Tavi, din unghi. Tatăl lui Vlad, după cum era de așteptat, cunoaște bine cu mingea și știe să stea în teren, chiar dacă n-are tehnica celui mic. Neluțu, ca de obicei, a prestat  fără greșeală, ba chiar super-inspirat de câteva ori, Bebe și Marinică s-au completat excelent în apărare, anihilându-l pe Tudorică. Mitică s-a zbătut ca peștele (caras să fie oare?) pe uscat, a ratat și un penalti, a suferit de cald (unii spun că și din dragoste), cert este că, aproape fără să știm, ne-a călcat troleibuzul 72, în față la Agronomie.

Actul trei - Priveghiul

Cine cunoaște personajul știe că monologul neputinței lui Hamlet este poveste de păcălit preșcolarii, față de tragedia antică pe care o trăiesc pe viu supraviețuitorii unui meci pierdut de Căpitan. Soarta crudă, dușmanii răi, căldura, frigul, tramvaiul 41, ora exactă, cucul de la ceasul de la brâu, configurația astrelor, cvadratura cercului, toate i s-au dovedit potrivnice bravului războinic cu pene (și izmene, ar spune unii...) biruit încă o dată de arhanghelii nemiloși ai întunericului. Culmea, bravul veteran susține că, de-ar fi să fie înc-o dată, i-ar face una cu pământul pe inamici. Noi am zice că mult mai degrabă nu, poate  doar dacă revine magnificul Silică și-l implantăm la adversari, călare pe-o navetă de bere.

Etapa ratata

     E greu sa-mi explic ce s-a intamplat cu majoritatea celor care ar fi putut sa fie prezenti vineri. O hipnoza de grup, un blocaj mental si o elementare lipsa de comunicare intre noi. O ploaie de vara nu putea sa dureze si nu mi-am inchipuit ca atatia dintre noi, cu pretentii de mari promotori ai fenomenului, pot sa dea un asemenea rateu de imaginatie si anticipatie. Sa rupi lantul continuitatii intr-o asa dupa-amiaza mi se pare cu adevarat stupid. Unde e ”nebunia” cu care ne tot laudam ?   

Nu anii sunt oglinda varstei. Adevarata ”batranete” incepe cand dispare asumarea unui minim risc. Sunt sigur ca Vasea si Bebe ar fi fost pe teren daca ar fi putut. Ca dovada Gaby, decan de varsta in grupul nostru, a fost prezent la datorie si nu cu mana goala ci cu o super minge de CL, pregatit sa o puna la bataie in conditiile zilei de vineri.

Felicitari si lui Popica cel fara de frica, care a riscat o raceala crunta datorita celor 10-20 stropi de ploaie care l-ar fi udat pe crestet. Cu respect pentru fotbal si fenomen, mama natura n-a catadixit nici macar pe astia sa-i lanseze catre sol. Ce folos, vedetele noastre ”dormeau”.  

     Halal voua , neprezentilor !

Reprizele zilelor de vineri

De cand ma stiu ziua de vineri are 3 reprize, iar meciul uneori 2-a .

Vineri 03.07.2015 – prima repriza - Intervalul de dimineata pana la meci

 De regula acum incep sa se agite spiritele, se fac anunturi, indemnuri, se evalueaza starea vremii, incepe preincalzirea ca sa zic asa. Vinerea asta, pana pe la 10-30 toti dormeau pe blog, o explicatie poate fi vremea care indeamna la somn. Deodata, a aparut soarele si a inceput ”miscarea”. Cati vor fi prezenti? Vremea pare buna. Mistocarii si-au dat drumul la ironiile privind conditiile de joc si pretentiile unora sau altora. Totul luase turnura care convenea. Deodata, pe la 12-30, in zona in care ma aflam incepe ploaia, rupere de nori. ”Gata, s-a terminat !” auzeam in jurul meu. Am strans din buze si am zis precum Mihai Viteazu cand valonii i-au cerut sa se dea prins: ”Ba! - Daca ploua acum, dupa-amiaza va fi soare!”. Apoi, dupa ce Luci a intervenit pe blog, am fost sigur, totul va fi minunat, chiar si fara Vasea, cel ”lovit de soarta cruda”.    

Vineri 03.07.2015 – repriza 2-a – Meciul ( de data asta o repriza)

     Din bolid, la ultimul viraj, inainte de parcare, am vazut terenul. Era 15-30. Meciul nu incepuse si . . . aproape incredibil!, ringul era plin. Cum am intrat si eu in tarc, Mitica termina alegerile cu Ely-ratoiul care venise nu cu 2 ci cu 3 boboci dupa el. Daca pe primii doi ii stiti , al  3-lea avea cam 15 anisori, plinut, brunet cu plete, ceva gen Cavani, dar era strigat Chile sau Kile ( de la fizic ?), nu-mi dau seama ca nu am vazut scrisul. Bravo lui Ely! A simtit momentul si a adus vedete in formare, care sa ia locul celor cu vechime, absente datorita problemelor de viata extrafenomen.

Iata formatiile :

  Pelicanii – Bebe (portar), Cristi-biciclistu, Bogdan, jr. Stefan, jr. Cavani, Popicu si Ely ( trecut la seniori)  , 

Pinguinii – Tavi (portar), Razvan, Gaby, Stelica, Doru, jr. Vlad si Capitanu .

Mitica l-a ales pe Vlad ca om de combinatie si atac. Oare Vladut realizeaza la ce cota a ajuns daca Capitanul a mizat pe el pentru cele doua sectiuni cheie ale jocului echipei?! De partea cealalta, faptul ca Ely a renuntat la Vladut ne-a dat de inteles ca jr. Cavani e cel putin de talia celorlalti doi boboci. Hai sa vedem ce s-a intamplat mai departe !

Cu o aparare compusa din fundasi de clasa, dar si foarte buni la constructie si nu de putine ori la finalizare, pinguinii pun repede stapanire pe joc. S-a simtit in acest debut usoara retinere a celor doi juniori pelicani, dar si a lui Cristi care a luat-o mai greu din loc. Astfel, la prima actiune mai consistenta pinguinii dechid scorul  prin . . . cine altul decat Capitanu, care de pe dreapta a marcat cu un sut imparabil. Se mai trimit cateva trasoare pe poarta, dar Bebe scoate, dovedind ca nu degeaba a fost laudat etapa trecuta. Apoi gusatii mai scapa si din alte cateva invalmaseli in fata portii si culmea egaleaza prin Ely cu un vole deviat din fundas. Socoteala pelicanilor era simpla. Neavand om de combinatii pentru clasa fundasilor adversi, Ely tragea de la distanta. S-a inteles treaba asta dupa golul doi, atunci cand ratoiul a sutat din terenul lui, cam cum a dat-o R. Carlos, parca intr-un meci cu Franta. Adica, fiind in poarta (e vorba de mandel), am vazut clar momentul sutului, apoi besica care venea ca o torpila in dreapta mea cam la 1m de sol. Am facut pasul lateral sa resping cu pumnul, numai ca afurisita aia de zburatoare a schimbat brusc directia in plan orizontal, virand-o la vreo 5-6 in fata mea spre coltul opus, proaspat eliberat de mandel. Am ramas tablou! Nu ca un bou, sa fim intelesi, e o mare diferenta! Asa sut nu poate fi aparat de un portar treaz cu reflexe normale, ci poate doar de unul care doarme si ramane nemiscat, adica pe pozitie, adica doarme ca un bou inspirat.  Asadar contrar desfasurarii ostilitatilor scorul arata 2-1 pentru ceilalti.

Pentru a doua oara Capitanul pune lucrurile la punct si egaleaza la 2, cu un sut frumos, . . . dar nu-mi mai amintesc cum a fost. Nu peste mult timp Ely recidiveaza si inscrie alt gol de solist, printr-o bomba expediat de la marginea careului, pe langa fundas si pe centrul portii, dar si printre grisinele nefericitului portar.  Din nou avantaj pentru ceilalti, adica 3-2. La acest scor se fac miscarile care s-au dovedit la final cheia meciului. Vreau sa spun cheia succesului pentru pinguini. Dorulet intra in poarta, mandel trece pe post de fundas, iar motanelul urca pana langa portarul advers, aproape in bratele acestuia. Pinguinii cresc turatia si dupa cateva combinatii frumoase, una este finalizata de Vladut, care fructifica o pasa marca Mitica. 3-3. Pelicanii trag si ei cu dintii de joc. Juniorii se dezmeticesc si incep sa apara combinatii de 3-4-5 pase intre ei si Ely. Sunt ratari de o parte si de alta. Doru salveaza (asta e cuvantul) doua goluri cu interventii exceptionale la Ely, care , glumind desigur, apeleaza din nou la o deviere de fundaj pentru a-l invinge pe bravul portar. Deci 4-3. Suspansul continua. Penalti la poarta cealalta la un hent in careu. Ely in poarta, Capitanul executa. Sut teribil, Ely spectator, dar besica loveste bara si se duce aiurea. Moment greu pentru alb-negri. Urmeaza o usoara cadere a acestora situatie in care Dorulet se evidentiaza cu alte doua interventii salvatoare la goluri gata facute. In aceasta degrigolada pinguina pica, culmea, golul foarte frumos al  Motanului, la o pasa tot marca Mitica. 4-4. Bobita asta a taiat maioneza pelicalilor. S-a simtit socul primit de acestia. Motiv pentru care mandel si-a luat inima in dinti, a urcat si el fortand atacul si, la o actiune cursiva si rapida, primeste . . . ( ce primeste si el? ), evident, o pasa marca Mitica. Cu spatele la poarta aparata de Cristi, usor lateral, lobeaza perfect, dintr-o singura atingere,  peste nefericitul goalkeeper. Asadar pinguinii trec prima oara in avantaj !  5-4. Caderea pelicanilor este si mai vizibila. Mitica pune sare pe rana si puncteaza pentru 6-4. Cu o ultima rabufnire, dar si pe fondul relaxarii invingatorilor, Ely mai puncteaza pentru 6-5. Finalul e hazliu, ca sa ma exprim frumos. Sper sa nu gresesc relatarea. La o minge inalta directionata pe poarta, Stefan pune mana si salveaza, dar el nu era portar anuntat. Cristi parasise oarecum disperat poarta ( probabil pentru a forta impreuna cu ceilalti egalarea), lasandu-l pe junior in spate ca ultim aparator, dar uitand sa faca cunoscut lucrul asta. Specialistii pinguini solicita penalty! Pe buna dreptate! Unde-i regulament, nu-i tocmeala. Nervos ca pierde, Ely iese de pe teren (deci cine l-a acuzat ca pleaca doar cand castiga s-a inselat! - asa e Ely, impulsiv dar nu meschin, uneori obraznic, uneori isi mai cere si scuze . . . dupa meci, ce e drept, dar o face – pe el, in primul rand il tradeaza temperamentul si intaia vorba rostita, apoi isi revine – asta o spun ca unul patit si cred in ce afirm). Asadar penalty! Mitica il executa pe Popi, care, curajos cum il stim, si-a asumat responsabilitatea momentului. Dar cu Capitanul nu e de glumit. Ely a scapat, Popi nu.

Scor final 7-5 pentru pinguini.

Vineri 03.07.2015–repriza 3-a

                 Petrecerea–Fiesta – Chindia cu bere si seminte bine facute

  Toate denumirile se potrivesc!  Parca ultima e totusi cea mai reusita.    

Cateva subiecte dezbatute la inceputul serii, pe o vreme minunata :

-     De cand a venit, Vlad a castigat toate meciurile ! Inclusiv cel contra lui Ely ;

-     Paul a intarziat dar nu a jucat, pacat ! Marele Balaur e asteptat cu drag saptamana viitoare ;

-     Virgil s-a anuntat, dar nu a onorat - poate vinerea cealalta, cand unii dintre noi pleaca din Bucuresti pentru odihna si orice venire/revenire este bine primita. Mai ales a lui !

-     Starea fesierului nepretuitului nostru amic Vasea ;
       -  Posibila incursiune la Dunare, la Nelu-pescaru, 

-    Tenis, fotbal, vrabiute- porumbite, glumite, ce mai, misto de tot . . .