ULTIMUL PINGUIN - sau - Teoria involuţiei în regie pinguină

Si a venit etapa din 27.07.2012. Dată care va rămâne cu siguranţă un reper în epopeea fenomenului de ziua 5-a. Acum s-a întâmplat ceea ce nimeni nu ar fi crezut sau anticipat după 124 de meciuri disputate neîntrerupt, jucate pe timp frumos, pe ploaie, frig sau ger, pe zăpadă, de sărbători sau ajun de sărbători şi nu în ultima instanţă în zile în care temperatura de vară depăşea binişor ceea ce se putea măsura vineri cu termometrul în Agronomie (+38gradeC).

Aşadar dragi prieteni, în ziua 5-a din săptămâna recent încheiată a fost pauză. Incredibil dar adevărat. La ora meciului se prezentaseră totuşi următorii :

Pelicani –  Balaurul, Tavi, vărul Dănuţ, Claudiu, Cătă  , respectiv

Pinguini –  Mitică .

După cum se poate observa, cu excepţia lui Cristi-G, din echipa de bază a supercampionilor nu lipsea nimeni important. Şi totuşi un dezechilibru se simţea, plutea aşa … delicat  printre noi şi ne făcea să ne uităm unii la alţii tăcuţi. Vă întrebaţi :”Ce să fie?, căci lucrurile par clare-Mitică contra a 5 pelicani, numai unul şi unul”.  Păi asta e , Mitică singur, fără alţi pinguini care să-l încurce, poate să câştige  de unul singur un meci. În aceste momente de cumpănă a intervenit junele Ely, prezent şi el prin preajmă şi care, din instinct, a mărturisit că la nevoie se va alătura grupului de pelicani pentru a echilibra cât de cât situaţia. În cele din urmă, cu stânjeneală mărturisesc, ne-a învins frica de unicul adversar aflat în faţa noastră, de ultimul adevărat samurai-pinguin, cel mai viteaz şi reputat Căpitan din câţi au existat şi care, fără oştire, este mult mai periculos şi nemilos cu  cine îi iese în cale.  Şi asta cu atât mai mult cu cât îl auzeam cu toţii spunându-şi parcă sieşi pentru îmbărbătare “Băi, măcar unul….să fie, să văd şi eu măcar unul…, nu se poate, nu se poate, incredibil!”  Auzind noi toate astea, spuse aproape obsesiv, am tras concluzia şi apoi luat decizia: “Fraţilor, Căpitanul vrea cu orice preţ să ne dea cel puţin un gol, demonstrând ce era de demonstrat, după care să plece, lăsându-ne pe toţi cu degetul în gură, cam cum face Şeful-meu de acasă. Aşa că hai, gata, plecăm, mai bine pierdem la masa verde cu 3-0 decât să fim umiliţi”. 

Prin urmare Paulică l-a luat cu smerenie pe marele pinguin şi l-a dus cu  masina până la terasa unde Cătă, vărul Dănuţ şi mandel il aşteptau cu răcoritoarele pe masa. Balaurul nu a putut rămâne pentru că avea acelaş gen de probleme care l-au determinat şi data trecută să plece. La discuţii a fost o atmosferă pe cinste!              

Lăsând gluma deoparte, vinerea trecută s-a constituit într-un reper nedorit, care trădează faptul că pe lângă concediile normale acestei perioade şi prezenţa caniculei de afară, au existat şi alte motive care au condus la întreruperea neaşteptată a continuităţii fenomenului nostru. Poate fi atmosfera creeată în ultimul timp, încărcată artificial cu orgolii şi ambiţii aiurea, străine scopului de a face mişcare şi în general sport şi sănătate. Poate că am mai îmbătrânit şi ne schimbăm.  Indirect s-a văzut şi rolul mobilizării prin diverse mijloace,  efectuată înaintea fiecărui meci şi care a pălit şi ea în dauna celor petrecute anterior .

În fine, până la urmă nu e o tragedie şi cu siguranţă ne vom revedea vinerea viitoare. Până atunci e bine să mai medităm la câteva aspecte din cele care ar fi putut să creeze această atmosferă şi stare de fapt. Să privim fiecare, în primul rand, către noi înşine şi cred că suntem capabili să depăşim cu brio momentul .

Teoria evoluţionismului în variantă pelicană

Cică următoarea treaptă ar fi transformarea pinguinilor în capre care să stea la pelicani.
Încep cu un remember de la meciul precedent, se va vedea de ce. La 1-4, când se vedea clar că pinguinii n-au nici o şansă, Mihai a pus problema schimbării echipelor. Eu, prost, am spus că nu se poate. Asta e, din când în când se mai estimează aiurea potenţialul echipelor. La 1-5 Mihai a şi plecat mai devreme la antrenament, întrerupându-ne chinul. Acum, meciul de vineri... Pelicanii au bulan, apare şi Claudiu la teren, aşa că pleacă iarăşi cu avantaj la nucleu, ei 4, noi 3. Deşi mai echilibrat, meciul curge tot în favoarea pelicanilor, care conduceau când apare Tavi la teren. Mihai avertizează iarăşi: ne-a fost greu la egalitate numerică, cu om în minus ne va fi şi mai greu. Eu, prost, nu ridic nici o pretenţie. Pelicanii se distanţează, Mihai pleacă iar la antrenament, nucleul se reduce la 2, dar măcar îl primim pe Paul şi ne echilibrăm numeric. Cumva, reuşim să echilibrăm şi scorul, momentul psihologic a fost la scorul de 5-7, dar cineva de la noi s-a grăbit şi a cerut henţ, deşi eu mă descurcasem şi înscrisesem. Scăpaţi de apropierea la doar un gol, pelicanii au forţat şi s-a ajuns repede la 9-5 pentru ei. Paul nu suportă de obicei diferenţa asta, mai ales dacă e coroborată cu discrepanţa valorică, aşa că pleacă şi el. În sfârşit, la 4 goluri handicap, ne venea rândul să jucăm şi noi în superioritate numerică, pelicanii urmând a ne ceda alt om. Nimeni nu zice nici pâs când se oferă Cristi. Dar uite că, nucleele echilibrându-se perfect, pinguinii înscriu 3 goluri la rând. La momentul ăsta, Cătălin, deloc prost, solicită schimbarea echipelor, pe motiv că............................. (a se completa pe linia punctată). Cum ar veni, noi vă dăm un om, însă mergeţi şi voi pe burtă, doar nu vreţi să şi profitaţi de asta. Nu numai că pinguinii trebuie învinşi, dar nici măcar nu trebuie să aibă vreo şansă de a evita asta! Cât de deplasată a putut fi cererea lui Cătălin s-a văzut faptic după ce iritaţii pelicani au strâns puţin din buci şi au mai dat 2-3 goluri, încheind astfel meciul. Rămâne întrebarea: ce trebuia să facă pinguinii la momentul morcovului pelican, să-l dea înapoi pe Cristi ca să fie execuţia-execuţie?!

Autocritică

Vineri treişpe, grade peste temperatura corpului, combatanţi paişpe, slăvit fie-le eroismul:
Pinguini: Bebe, Gabi, Motanu, Mitică, Mihai Tenismanu, Găbiţă, Andrei-fiul lui ta-su Paul.
Pelicani: Luci, Tavi, Popicu, Cătălin, văru Dănuţ, Ely, Cristi de la gaze.
(Acum văd că am greşit socoteala la bani, fiind probabil marcat în copilărie de filmul Am fost şaisprezece. Asta să fie paguba...)
Meciuri au fost două, ambele pierdute de pinguini, 1-5 şi 2-4. Pinguinii aşteptau mai mult de la mine (Găbiţă), oricum se pare că mai mult decât pot eu să ofer în perioada asta. Poate actuala mea greutate nu se împacă deloc cu canicula, iar bomboana de pe colivă a fost că ghetele cele noi m-au bătut la ambele picioare, atât de tare că acum abia mă mai încalţ în sandale! Cert e că am irosit de trei ori munca unor coechipieri (Mihai, Mitică, Ely), ratând goluri din poziţii clare. S-a întâmplat o dată la primul meci, dar n-ar fi ajutat prea mult, pe lângă golul frumos al lui Mihai, ocaziile noastre fiind de o frecvenţă abia de una la vreo patru-cinci ale pelicanilor. Prinşi în malaxorul Cătă-văru-Ely-Cristi, am fost pasaţi şi asediaţi. De la noi, Andrei, şi el cu destule kg în plus, a început furtunos, dar apoi s-a mai remarcat doar în apărare. În poartă am fost nevoiţi să facem cu schimbul, ieşind în evidenţă Mitică, deşi n-are deloc mişcări specifice postului (bine, nu că în câmp ar avea...:). Marcatorii pelicanilor au fost Cristi - cu vreo 4 bucăţi în ambele meciuri, dintre care unul cu clasicul voleu la corner, Ely, Cătălin şi văru, ceilalţi nu-mi amintesc să se fi lipit.
Meciul era atât de dezechilibrat, şi ca scor şi ca joc, încât Mihai a plecat mai repede la antrenament. După trecerea lui Ely la noi am avut o şansă de a reveni în joc, mai ales că aveam un om în plus. Mai mult, după o logică proprie lui Popicu, am început meci nou, şi mai bine! Nu mai ştiu succesiunea golurilor, în sfârşit am dat şi eu două, dar oricum randamentul reuşitelor a fost scăzut, când îmi ieşeau acţiunile în lateral nu găseam ultima pasă (poate şi pentru că nu prea se arăta nimeni în gura porţii), iar când mi-am făcut o minge în centru pe stângul, am avut şi ghinion: Tavi, căzut prin careu, s-a sculat în fund şi şutul l-a nimerit în spate! S-au irosit şi două atacuri promiţătoare, în superioritate, cu Andrei care a ţinut de minge suficient de mult cât să fie deposedat din spate. Ca să fie dezastrul complet, nici de omul în plus n-a avut parte prea mult, Dănuţ a ieşit accidentat iar Motanu a trecut dincolo, tocmai el reuşind să-mi strice ca ultim apărător singurul slalom direct pe poartă.
În concluzie, data viitoare îl las pe Mitică să negocieze echipele în locul meu, el fiind mai puţin mărinimos ca mine...

Demisec

Vineri 06.07.2012 a fost o zi caniculara, sub incidenta codului galben, dar si in aceste conditii, 11 temerari s-au prezentat pe “sinteticul mic” din Agronomie, grupati in urmatoarele echipe :

Pinguinii – Lucian, Motanu, Bebe, Mitica, Mihai-T si Claudiu , respectiv

Pelicanii – Tavi, Popicu, Cata, varul-Danut si Ely .

Caldura mare, numarul mic de jucatori din fiecare echipa, precum si omul in plus pe care l-au avut pe aproape intreaga durata a meciului,  au facut, ca la final, sa se consemneze un rezultat favorabil pinguinilor. Scor 6-3.

Marcatori :

-          Motanu-2buc (!), Claudiu-3(unul din lovitura de pedeapsa) si Mihai-T ,

-          Cata, Ely si Danut cate unul , in aceasta ordine .  

Partida a avut de toate. Goluri frumoase, uneori ambitie sportiva, alteori ambitii si comportari prostesti (metehne mai vechi care la unii au dat pe afara din cauza radiatiei termice abundente pe capul neinvatat cu autocontrolul), laude si acuze, plecari in timpul meciului (Mihai-T), retrageri de pe teren (Motanul) , un al doilea meci, etc.

Nu vreau sa detaliez cele petrecute din considerente de prudenta si lipsa de elan. De aceea incerc o rezolvare mai simpla: comentati voi, cititori si participanti la eveniment, iar eu voi tine unisonul .    

Viva Espana, viva Getuţa!

Cum necazurile nu vin (se zice...) niciodată singure, la fel se întâmplă uneori şi cu bucuriile! Victoria de aseară a Spaniei confirmă pronosticul pe care l-am dat la începutul competiţiei, la fel şi slăbiciunile pe care le-am văzut la celelalte competitoare: Germania şi Italia nu sunt încă suficient de coapte şi au un număr restrâns de jucători de super-clasă, Portugalia să zică merci cu ce a obţinut, Anglia şi Franţa nu au valoare, Olanda mai stă o tură. Iar dacă au mai existat cârcotaşi, plictisiţi de "posenacio" dus la perfecţiune al ibericilor, finala sper să-i fi redus la tăcere. Poate mai mult decât jocul m-a bucurat  scorul, acel 2-0 la pauză încheind socotelile şi validând încă o dată priceperea Getuţei în materie de fotbal, păpa-i-ar Mitică felul întâi din ceaşcă! Ca o părere personală, jucătorul competiţiei l-aş vedea pe Casillas, care scoate cam 99% din  ceea ce se poate şi încă jumătate din ceea ce este aproape imposibil, iar alături de el, puştiul Alba.

Despre meciul de vineri, pe scurt, cam atât cât şi merită de fapt. Pinguinii au început cu Bebe, Stelică, Motanu, Mitică, Mihai tenismanul, Tudor şi Ely, au condus cu 2-0, după care nu le-a mai ieşit nimic şi au furat-o cu 8-2. Bravo Pelicanilor, în formula Cătălin, văru Dan, Claudiu, Tavi, Marean (trei bucăţi pentru prostănac, aflat iar în săptămâna brânzei), Cristi-gaze, Nicu, ruşine nouă că unii nu înţeleg să recunoască atunci când greşesc iar alţii se înfierbântă...

PS: De salutat  revenirea prietenului Dan Cocoru, una dintre cele mai competente persoane în materie de fotbal din câte am cunoscut.