Samba pe zăpadă

Etapa de vineri 28.01.2011 a fost menită să înlăture ultimele îndoieli privitoare la capacitatea temului pelican de a face simultan spectacol şi scor. Unii dintre conservatorii pinguini afirmau cu destulă suficienţă faptul că înfrâgerile lor nu pot fi la diferenţe mai mari de 1 sau 2 goluri, pe când victoriile bifate de ei sunt categorice. Acestor alegaţii li s-au dat un răspuns cu ocazia meciului recent încheiat. Scor 4-1 pentru Echipa Solară. Nu am găsit alt epitet mai sugestiv pentru aceşti strălucitori pelicani care au dat un spectacol de sunet (armonizat) şi lumină fară egal.

Pe o vreme superbă, cu cer senin şi soare din belşug, pe terenul mare, cu zăpadă albă ca neaua şi doar 2, 3 grade cu minus, s-au aliniat următorii combatanţi :

- Pinguinii - Luci, Robert, Motanu, Cocorul, Mitică, Găbiţă şi Gigel ,

- Pelicanii - Şorţuleţ, Virgil, Balaurul, MihaiS, Popicu, MeSe, CătăF16 şi Milito .

Aşadar dragii noştrii, s-au jucat două reprize, în care Milito a trecut în partea doua la pinguini.

În prima repriză scorul a rămas alb, în ton cu fondul hibernal al peisajului, dar jocul a fost colorat şi fierbinte, alert şi practicat cu ambiţie, parcă să tranşeze într-un fel egalul dublei întâlniri de vinerea trecută. Ambele echipe au merite egale şi cu toate că pelicanii au dominat pe ansamblu, având mult mai numeroase situaţii de a înscrie, totuşi ocazia cea mai mare a aparţinut pinguinilor care au ratat incredibil prin Gigel. Pe fondul dominării pelicane acesta a scăpat la un moment dat de marcaj şi în plin avânt, singur cu Şorţuleţ care părea condamnat la execuţie, a tras în umărul fostului coleg de echipă. Nu excludem să fi făcut gestul din simpatie pentru amintirile plăcute din etapa precedentă. Pelicanul îi este recunoscător.

În repriza a doua, fără Milito, cu un jucător mai puţin, dar cu razele pe piept şi ochii în soare, echipa pelicanilor a făcut recital. Dar ce recital. Adevărată samba braziliană pe zăpadă. Aţi mai pomenit undeva aşa ceva? Evident nicăieri, numai în Agronomie se poate vedea aşa ceva, de aceea trebuie să rămânem aici. Aşadar dragii mei, soarele, simbolul pelicanilor, le-a dăruit exact ceea ce mai aveau nevoie pentru a birui. Energie. Talent nativ, atent şlefuit prin antrenamente + energie = Invincibilitate. Aceasta este ecuaţia reprizei şi de ce nu a întregului meci.

Actorii şi faptele lor :

-Şorţuleţ- joc peste media cu care ne-a obişnuit,

-Virgil- din ce în ce mai bun, cu plasament şi intervenţii excelente în apărare şi în partea mediană a terenului,

-Balaurul - sobru, eficient şi neiertător în tot ce a făcut, a aplicat întocmai şi la timp regulamentul jocului corp la corp în raport cu adversarul,

- MihaiS - imprevizibil şi util peste tot unde a jucat (atac-apărare) - (trebuie să vină mai des deoarece se cam cunosc şunculiţele pe el-n.r.) ,

-MeSe,riaşul - ce poţi să spui despre fosta vuvuzea când se încălzeşte şi luptă în folosul echipei- stălucitor domnilor, asta e cuvântul, iar d-voastră doamnelor dacă i-aţi fi văzut copănelele desvelite prin zăpada aia îngheţată aţi fi abandonat orice prejudecată şi drept la nea Nicu v-aţi fi oprit, la una fiartă şi una tare de 5 stele,

-Milito - cu măsură şi bun simţ în prima repriză când ştia că e în plus la ai lui, extrem de eficient în a doua când nu a creeat niciun fel de probleme pentru apărarea pelicanilor,

-CătăF16- 2 goluri+două pase de gol, acesta este bilanţul lui, ce poţi să mai adaogi - când are cu cine juca..nu mai stă în poartă şi..s-a văzut, el nu se joacă, el joacă frate-F16+MeSe+..= Succese.

Am lăsat la urmă pe Popicu. Nu întâmplător. El e genul de pelican care creează probleme tuturor, deopotrivă partenerilor şi adversarilor. Cu toate că ştiu ce merită scris despre el nu prea sunt sigur în ce manieră să o fac deoarece nu vreau să sar dintr-o extremă în alta. ....Vineri a fost cel mai bun de pe teren. A dat două goluri superbe (unul cu capul, a la Dudu Georgescu în zilele lui de glorie) şi două pase de gol, făcând împreună cu Cătă de patru ori şah/mat apărarea pinguină într-o succesiune debordantă de faze şi combinaţii. Şi toate astea fără să scoată un cuvânt, doar respiraţia puternică şi accelerată auzindu-se ca semn suprem de efort încununat de succes pentru el şi pelicanii lui. Deci se poate... şi ce frumos a fost pentru ţoti.

Trebuie să spunem despre pinguinii noştri dragi că au şi ei, fără doar şi poate, meritele lor pentru acest spectacol, dar în faţa unor asemenea artişti şi dansatori de samba cu mingea la picior sau pe frunte cu greu ar fi putut rezista. Doar acea răbufnire a Vitezistului, de care am mai pomenit cândva, a făcut ca tabela de marcaj să nu consemneze "0" barat în dreptul pinguinilor. Pe final acesta a preluat o minge pe la mijlocul terenului şi din alergare, cu pasul întins, a şutat pe jos, evident printre picioarele lui Şorţuleţ şi mingea mascată de acesta a trecut peste gheata lui Virgil, aflat în poartă. Extraordinar de preţios acest gol, altfel tătucu, care probabil a preferat din nou o ţuică fiartă, i-ar fi certat mamă mamă. Patru diferentă, dublu decât maximul declarat posibil...era prea mult.

Bilanţ pe Ianuarie : 5 jocuri = 4 V-Pelicanii + 1 V-Pinguinii

Sub semnul incertitudinii

Etapa de vineri 21.01.2011 părea a fi una a revanşei pinguine. Totuşi altceva avea să deţină, zicem noi, capul de afiş al momentului. Dacă magiile şi trusourile fine date în dar de motanul meteorolog reuşiseră să înduplece vremea de afară, aceasta oferind la rândul ei nişte condiţii de joc excelente, vremurile în derulare aveau să aducă fiecăruia, de cum sosea la locul confruntării, o veste cel puţin îngrijorătoare. Terenurile de sport din Agronomie, pe care noi jucăm cred de aproape 15 ani, ne vor fi interzise de către noul patron sau administrator al acestora. Nu comentăm deocamdată, urmează săptămâna asta să aibă loc o discuţie cu acesta şi sperăm să se găsească o soluţie. Altfel fenomenul fotbaldeziua5a va primii o lovitură extrem de grea. Sperăm să avem parte de un interlocutor inteligent care să înţeleagă faptul că poate să-şi rezolve afacerea lui demnă de toată lauda (modernizare bază sportivă, probabil să o înscrie şi în circuite sportive oficiale, etc.) iar nouă, printr-o înţelegere onorabilă, să ne permită continuarea desfăşurării fenomenului, care până la urmă îi aduce şi lui un câştig şi, de ce nu, se poate constituii şi într-o formă de reclamă. Să avem răbdare.

Acum să purcedem pe firul evenimentelor fotbalistice. Echipele v-au fost prezentate de colegul Răzvan.

Aşadar dragii noştrii vinerea trecută s-au desfăşurat două etape în loc de una. De ce? Nu ştim nici noi, aşa a fost să fie spre ghinionul pinguinilor.

În primul meci pelicanii au aliniat o formaţie destul de subţire la capitolul "ştiinţă şi tehnică" doar Cătă, cu tot supertalentul său , TVRTudor(care a intrat mai târziu şi neîncălzit) şi juniorul Robert care promite, nu aveau cum să suplinească lipsa lui Eugen şi a MeSeriaşului. Acesta din urmă deşi a venit făcea vocalize narcisiste pe margine în loc să pună umărul la jocul de pe teren. Măcar tăcea şi tot era ceva. În schimb pinguinii au etalat echipa de bază în formă completă, la ea adăugându-se pentru paritate şi megastarul pelican Cocorul. În condiţiile astea victoria a fost destul de uşor de obţinut. Scorul de 5-0 este mult prea sever faţă de cele desfăşurate pe teren. Luci, de frică să nu încaseze goluri, a ferecat poarta şi a aruncat cheile încolo...departe... să nu le mai găsească vreun pelican, numai că din greşeală pe anoul respectiv erau şi încuietorile bolidului său pe patru roţi. Nu ştim cine l-a salvat la plecare, dar este cert că nici un şut advers nu a trecut de linia porţii lui, deşii au fost o mulţime.

După vreo 40min. răceala adevărată de care avea parte Balaurul a biruit şi medicii i-au recomandat să nu mai facă efort şi să părăsească terenul de joc. Disciplinat acesta iese şi sub protecţia călduroasă a cojocului îmblănit a rămas pe tuşă alături de vuvuzeaua MeSe care se încălzea continuând să vorbească singur. Cam în acelaşi timp TVRTudor pleacă la datoria publică şi în felul acesta părea că lucrurile se încheiaseră. Numai că lăcomia pinguină de a căştiga totul deodată şi de a se răzbuna până la loc comanda îi împinge la păcat şi fac greşeala fatală de a lansa la apă al doilea meci al etapei. Gigi a trecut la pelicani ca pedeapsă, au zis ei, că vezi Doamne a ratat foarte mult etapa trecută.

Oameni buni să vă spun pe scurt ce a urmat ca să aveţi timp să comentaţi. Băi tată s-a supărat Gigel, cum îl alită unii prieteni şi le-a predat alor lui lecţia aia cu titlul educativ "Eu v-am ridicat unde sunteţi, eu dau cu voi de pământ-nerecunoscătorilor!". Şi le-a dat 3 de le-a sunat lichidul (pelinul) în mansardă. Bietul Lucică credea în continuare că o poartă zăvorâtă şi cu cheile pierdute rezolvă problema pentru 10 meciuri. S-a înşelat amarnic. Prima a încasat-o pe fereastra de la dormitor (unde se şi afla când a făcut henţ), a doua pe oblonul deschis de la pivniţă care permitea ventilarea rezervelor de iarnă şi a treia, nici n-o să vă vină să credeţi, pe gaura cheii. Ultimul şut a fost atât de puternic încât mingea presată s-a alungit, s-a subţiat prin orificiul respectiv până a trecut dincolo (de linia porţii) după care şi-a recăpătat forma. Ăsta-i Gigi artileristu. Întrebaţi-ne pe noi câte redute ne-a demolat în decursul timpului cu precizia ghiulelelor lui . De altfel şi în primul meci punctase de două ori alături de Vitezist (2buc-unul foarte spectaculos, din mişcare, prin rotirea scurtă a umărului stâng-mai rar aşa ceva) şi Mitică (1buc-frumos şi el deşi nu ne mai amintim cum a fost). Şi ca totul să fie a la carte , Milito punctează en fanfare pentru 4-1 de la câţiva zeci de centimetrii de poarta făcută scrum de Gigel (marcase undeva în timp şi Vitezistu).

De la agonie la extaz a fost drumul pelicanilor. Pinguinii l-au parcurs în sens invers. Asta este concluzia sportivă a zilei de 21 ian.ac.

PS-Cu regret consemnăm (pentru a câta oară) că Popicu a picat examenul de joc şi ce e mai grav pentru el şi pe cel de limbaj. Probabil ăstea-i sunt limitele. Păcat, noi l-am îndrumat amical cât am putut.

A doua … pe anul în curs ( republicat)

După etapa de vineri câţiva creduli în zodiacul chinezesc, care au vizionat meciul pe BigiSport, s-au grăbit să sune la redacţie spunând că nu trebuie să fie nimeni foarte surprins de primele rezultate din ediţia 2011 a fenomenului "fotbaldeziua5a" deoarece s-a intrat în Anul pelicanului. Desigur chestiunea ne-a amuzat, mai ales pe colegul PelicanRaduTănase care începuse să-şi facă socotelile la cheltuieli dacă ar trebui să facă cinste tot anul la prieteni. Spre norocul lui anul asiaticilor nu coincide cu al nostru şi nici despre ani pelicani sau ani pinguini nu s-au consemnat multe în calendele chinezeşti, cel puţin pentru următorul mileniu. Aşa că noi continuăm ideea din cronică precedentă şi spunem să firescul de început de an s-a dovedit atotputernic şi în meciul doi al noii ediţii. Adică pelicanii au continuat să câştige. . . scor 6-5.

De această dată pelicanii şi prietenii lor de antrenament s-au duelat pe bitum uscat, pe o vreme foarte bună, cu cer senin şi 5-6grade cu+. Cronica începe de la venirea târzie a subsemnatului care i-a adus la teren pe CătăF16 şi Şorţuleţ. Echipele consemnate la acel moment :

- Pelicanii - Balaurul, Popicu, MeSe, Eugen, CatăF16 şi desigur Şorţuleţ,

- Pinguinii - Virgil, Gaby, Motanu, Mitică, Gigi, Găbiţă şi ...Milito.

Cum a intrat în teren şi l-a văzut pe Milito în faţa porţii apărată de Balaur, Şorţuleţ s-a zăpăcit complet şi cu toate atenţionările colegilor că celebrul pelican are frac de pinguin i-a pasat acestuia şi urmarea o ghiciţi, un pinguin getbeget(n.r.- ne-a scăpat numele lui), care a recepţionat pasa precisă a vedetei în travesti, a marcat cu un şut precis. Şorţuleţ continuă seria neagră şi peste doar 2min. deviază ghinionist mingea în proprie poartă la un corner executat rapid de un adversar. Abia atunci a aflat că scorul consemnat era de 4-1 pentru pinguini. Au sărit pe el ca ulii sălbatici papagalul Popicu şi neaşteptat...MeSeriaşul. Măi bravi pelicani nu e frumos ce aţi făcut, nu atât nemulţumirea faptului în sine, care e normală într-o situaţie ca asta, cât modul în care v-aţi exprimat nu vă face prea mare onoare. Respectul pentru tine însuţi ţi-l faci singur, aşa cum respecţi partenerii şi adversarii aşa te respectă şi ei. Păcat. Lui Şorţuleţ i-a trecut supărarea ca dovadă ca a dat mâna la finalul meciului cu amândoi. Să continuăm filmul povestit al evenimentului sportiv. Eugen face 4-2 pe fondul dominării pelicane care ataca continuu fiind şi în inferioritate numerică. Cu Milito în linia de atac pinguinii merg ceas şi pe un contraatac supranumeric Vitezistu îşi face datoria şi înscrie plasat după ce se distrează cu Popicu şi-l fenteză pe Şorţuleţ rămas singur cu trei pinguini. 5-2. Se profila o fiesta pinguină (de când o aşteptau). Totuşi se întâmplă imprevizibilul. Motanu intră tare (neintenţionat zicem noi) la Eugen, care se accidentează şi supărat părăseşte terenul. Milito trece la "patria mamă" şi se restabileşte echilibrul numeric. Şorţuleţ intră în poartă, Balaurul preia comanda apărării şi Popicu se duce în atac alături de Milito. Băi tată să vezi schimbare la faţă. Joc în viteză, combinaţii rapide şi derutante, centrări, şuturi şi mai ales gol după gol, Barcelona nu alta. Cu MeSeriaşul în centrul de coordonare a acţiunilor, fantezia de joc a echipei devine fără margini. După ce l-a demolat pur şi simplu pe Mitică cu o torpilă incredibilă şi a pălit binişor faţa lui Gaby cu o minge de joc, supersonicul F16 marcheză de trei ori cu lovituri pe cât de variate pe atât de spectaculoase(cap, şut de la distanţă, şut plasat din apropiere-al 6lea gol). MeSeriaşul a punctat şi el splendid, cred că pentru 5=. Merite au şi vârfurile Milito (două pase de gol) şi Popicu(o pasă de gol) care prin talentul şi experienţa lor, mai ales primul, au contribuit decisiv la reuşită. Cât a purtat frac Milito, pinguinii arătau ca o echipă şi conduceau neverosimil cu 5-2. Cum s-a dezbrăcat şi a rămas în penajul lui strălucitor de pelican autentic, Milito şi-a condus echipa la victorie întorcând împreună cu ai lui soarta meciului de o manieră entuziasmantă. Acesta e Milito, de aceea e unic. Q.E.D. cum bine spunea Cocorul, marele absent al etapei. Eugen s-a bucurat frumos de pe margine de victoria pelicanilor lui. Noi ştim de ce îi suntem recunoscători. Balaurul şi Şorţuleţ şi-au făcut şi ei datoria fără greşeală, în linişte şi mobilizator pentru ceilalţi.

Pentru merite deosebite menţionăm de la pinguini pe pelicanul Virgil. Fără el în poarta acestora şi fără greşelile lui Şorţuleţ din prima parte a meciului s-ar fi consemnat aproape sigur un scor final multiplu de 2 în favoarea pelicanilor.

De asemenea consemnăm şi următorul aspect : noua gravă greşeală de arbitraj, care a privat echipa pelicană de un penalty, face într-un fel dreptate faţă de cele petrecute în etapa precedentă. Ştiţi cu toţii la ce mă refer. De aceea propun celor două echipe să dea uitării întâmplările respective şi să-şi vadă în continuare de ale lor, sportiv şi cu fair-play, aşa cum stă bine unor "valori" adevărate aparţinând fenomenului deziua5a.

Şoimul Gigel s-a trezit pe el

Plutea in aer mirosul dulce-amarui al razbunarii pinguine, iar tristii pelicani stiau ca norocul le este pe sfarsite. Cu mintea lor, nu foarte multa, au incercat sa dea acatiste de vreme rea, dar soarta nu iubeste pacalicii si, dupa lungi parlamentari, s-au vazut nevoiti sa-si arate penele la teren. Evident, cu plansetele de rigoare, Sile-sondoru' ca are prea multa treaba, Balaurul ca e racit la unul din capete (ba chiar m-a sunat, sa-mi spuna, ca in bancul cu iepurasul, sa nu ne bazam pe el), Sortulet de labuta cu Catalin (caruia i-a promis, cu lacrimi in ochi, doi pesti in plus din captura pe luna viitoare) iar Popicu cu un vocabular complet nou, bazat aproape exclusiv pe cuvinte ce incep cu consoanele lui preferate: f,m,p...
Inutil sa mai spunem ca micutii au invatat adunarea pana la 5 (fara rest...) cu o viteza demna de o cauza mai buna, dar conform naravului lor obisnuit, cum ajung sa li se indese cifra respctiva in halau, intra in fibrilatie si se cer afara, Asa a fost sa fie si acum, si numai marea milostivenie a pinguinilor i-a retinut pe plangaciosi. Marinimia avea insa sa-i coste pe campioni, pentru ca alegerea lor s-a dovedit neinspirata iar Gigel ostracizatu (cuvant greu, o sa se uite Liviu in DEX...) a facut meciul ultimelor trei sezoane. Intr-un fel ne bucuram pentru el, pentru ca taman ce Mitica se gandea sa nu-l mai convoace la echipa sau sa-i spuna ca ne-am schimbat ziua de joaca, insa nu se poate trece cu vederea si contributia negativa a lui Somnorila, pana nu demult un brav tata eroin de albine. Si spunem asta pentru ca e greu de crezut ca la experienta si greutatea sa sa uite trei din regulile de baza pentru "portarei":
-degetelele se tin intotdeauna in gura, ca sa nu fii tentat sa le pui pe mingiulica
-piciorusele se tin lipite si, din cand in cand, se si misca
-nu se iese la pascut la mijlocul terenului
Retinand jocul bramburit al Motanului, primitor-distribuitor de sortulete (doua perechi noi s-au gasit si pentru tanarul Robert) si, rusinea totala, golul inscris de Sile (evident, conform obiceiului, de la un metru de poarta goala...), iata-i pe figuranti:
Pinguini: Luci, Stelica, Motanu, Gabi, Gabita, Mitica, Cocoru, Gabita, Gigel
Pelicani: Tavi, Vasea, CataliN, Virgil, Popicu, Robert, Tudor, Paul.
Scorul, 5-0 in meciul principal, si 1-4 in "revansa", dupa ce Paul si Tudor au plecat la cules de musetel iar Gigel a fost donat la adversari.

PS: Avand in vedere faptul ca, in cele din urma, a cinstit masa, domnului Sile i se da dezlegare la gol. Totusi, nu mai mult de unul pe luna, sa nu se osteneasca mititelul...

Si totusi...

Chiar daca ceea ce prestam vineri de vineri poate fi numit fotbal doar cu oarece indulgenta, aceasta nu inseamna ca nu se supune, macar partial, legilor logicii. Cu atat mai putin se explica astfel ultima victorie a Pelicanilor, din randul carora cel putin trei combatanti (se stiu ei, nu-i cazul sa-i mai popularizam) si-ar gasi cu greu loc si intr-o echipa de desene animate. Exista insa si o serie de elemente de conjunctura care au dus la rezultatul de mai sus.
1. Pinguinii n-au fost in cea mai buna forma. Gigel a venit impuscat intr-o aripa si Balauru' hotoman l-a mancat cu totul. Gabita si Motanu taman ce donasera sange, ceea ce le-a scazut din capacitatea de efort, in plus Motanu s-a plasat brambura la cel putin doua goluri pelicane iar Gabita a jucat pe un post oarecum nefamiliar, trebuind sa suplineasca lipsa de curaj si combativitate a lui Mitica. Gabi a venit dupa o pauza destul de lunga, si chiar daca acest lucru n-a fost evident, in final a contat. Virgil da randamentul cel mai bun ca fundas de banda, nicidecum in poarta, unde a fost uitat, iar magnificu' Sile (spun asta poate cine stie, se simte si el...) s-a incaltat pe dos si asa a ramas pana a schimbat tabara, ba chiar si dupa...
2. Pelicanii au jucat cu ambitie si au avut si noroc, pentru ca la 5-2 toata lumea s-a purtat delicat cu ei, ca nu cumva sa fuga mai repede acasa, ceea ce ilustreaza inca o data valabilitatea proverbului cu facerea de bine. Animalu a venit cu bafta-i proberbiala, CataliN le aduce gogomanilor plusul de rigoare si de constanta de care duc de obicei lipsa, Mese a reusit sa-si revina dupa ce la un moment dat cazuse fizic si psihic (inca o data, scuze pentru talpa), Sortulet a devenit mai disciplinat tactic si rezultatele se vad. Dar poate cel mai mare merit in obtinerea victoriei il are geniala idee de a-l muta pe magnificu' de la 40 de centimetri de poarta (cum juca la pinguini) la 15, ceea ce a facut ca respectivu' sa intre in mult mai multe combinatii (s-a tras in el, s-a impiedicat, s-a legat la sireturi,a intrebat cat e ceasul, le-a spus bancuri fundasilor...) cert este ca la sfarsit s-a trezit cu doua victorii intr-o zi. Evident, niciuna meritata...
3. Intoarceri de scor se intampla si la case mult mai mari si serioase. Cand am plecat la o tigara (urat obicei fumatul...) , Germania conducea la CM de handbal Spania cu 3 goluri in min.48, iar cand m-am intors spaniolii aveau deja 4 in fata, ceea ce i-a si dus la victorie.

Salutand aparitia in "Club Sortulet" a tanarului CataliN, ii sfatuim pe gugustiuci sa nu-si faca probleme cu aprovizionarea: vineri va fi Ziua plaselor pline...

PS: Mersi, Sortulet.

Întâia . . . pe anul în curs

Dragii mei am trecut şi în noul an. Pe rând, uşor uşor, ne-au părăsit sărbătorile, minivacanţele, bucatele şi băutura special pregătite şi rânduite pentru această perioadă de trecere între ani. Ne revenim la modul de viaţă şi la stările de fapt curente, fireşti..până la urmă.
Aşa s-a întâmplat şi vineri 07.01.2011, când fără nici un Ion printre noi s-a produs încă din debutul noului sezon al fenomenului de ziua5a şi prima victorie a pelicanilor. E atât de bine şi reconfortant că anul începe atât de natural, original şi fără surprize anapoda....semne bune anul are ...cum se spune în popor. Doamne ajută...cum ar zice un credincios. În fine, deci scor 2-1.
- Pelicanii-Balaurul, Şorţuleţ, Virgil şi cvartetul magic format din Cocorul cu ADNe de pelican, Cata(supersonicul F16, cu geometrie variabilă şi atac în picaj), MeSe-riasul şi evident luceafărul echipei Milito ,
- Pinguinii- Lucian, Stelică, Robert, Gigi, Mitică, completaţi de cuplul Stan şi Bran (tradus în româneşte Vitezistu şi Motanu alias Păstorel).
Nu forţăm prea multe comentarii, avem doar uvertura unui întreg sezon fotbalistic cum aminteam şi, e destul timp să ne amuzăm pe seama jingaşilor pinguini. Deja au frisoane, au şi mania persecuţiei, sunt agitaţi, se exprimă în versuri, fac reduceri, taie de pe liste, se împacă între ei cănd îşi amintesc de bătăiţa încasată împreună de la pelicani, ce mai ...e nasol. Noi credem că le-a lipsit tătucul, care încă mai bea ţuică fiartă şi se
uită la televizor, la filmul anului 2010 şi analizează unde s-a greşit totuşi pe 19Nov2010.

Pe scurt... Vineri am beneficiat de nişte condiţii de joc extraordinare (-5grade, fără pic de vânt, covor de zăpadă omogen şi nu prea gros pe terenul mare) şi o poftă de joc nemaipomenită cum bine sesiza Cocorul. Meciul a fost foarte disputat, echilibrat, cu ocazii multe de ambele părţi şi cu trei goluri splendide. Primul gol al anului l-a dat Stelică. O bijuterie. Lovitură de la circa 12-14m, pe spate, fară să cadă(Stelică) iar Mitică a ridicat fulgerător cortina (asta o zice el) şi balonul, mascat în primul moment, ajunge direct în vinclu. Golul de 1-1 a fost o capodoperă colectivă. Fără exagerare, ruleta de la Casa Vernescu ca să zic aşa. Pe o traiectorie aproape circulară mingea a parcurs cu viteza luminii traseul F16-MS-Luceafarul-MS-Gooool . Golul victoriei s-a înscris într-o atmosferă de zăpăceală completă a apărării pinguine cauzată de prezenţa în faţa porţii a cvartetului magic pelican care pompa energii scurte mingii printre beţele pinguinilor sacrificaţi în destrămata apărare. F16 finalizează cu un şut scurt şi plasat în dreapta neprotejatului Lucian(eroic totuşi pinguinul ăsta). La final o fază dubioasă, se pare că a fost un henţ pe linia porţii pelicane, nesemnalizat de arbitru, rămăne ca specialijtii să analizeze şi să decidă dacă scorul va fi 2-1 sau ....3-0 pentru pelicani datorită părăsirii terenului de către pinguini. În rest câteva intervenţii fenomenale în apărare ale lui Virgil, apoi Balaurul i-a învăţat lecţia englezească a plugului de dat zăpada, luându-i regulamentar în lama lui pe Gică şi Mitică. Gică a fost chiar uşor avariat la un picior, dar repet regulamentar. Robert bun, peste Stan şi Bran care nu au făcut nimic. Adică nu, au făcut totuşi figuraţie. Iar Şorţuleţ ce să mai zic, nu a facut chiar nimic, doar că simpla lui prezenţa în echipă i-a oţelit pe colegii lui de echipă şi a fost suficient. Dacă mai şi juca .... vai vai ce se întâmpla. Hai pa!
PS - Pentru că avem şi noi BranMotanŞiPăstorel (fără mişto la ŞiPăstorel) , nu mă pot stăpânii şi anexez cronicii ceva original, haios, culinar...de sezon, dar mai ales genial , în versuri scrise de ..... Păstorel Teodoreanu .

ODA SARMALEI

Cum s-ar defini sarmaua?

Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat

somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...

Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,

imn de laudă mâncării, înălţat în cerul gurii.

O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântană

şi se-nfăsoară în varză ca în valuri de cadână.

O abila diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă

c-o bardacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.

Oponentă din principiu şi un straşnic adversar

pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată

ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.

Locatară principală ţine-n spaţiu tolerate,

perle de piper picante, boabe de orez umflate.

O prozaică'nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie (apropo de prozodie motane)

că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.

Iata-n cateva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!

Lirică contemporană

Unei domnisoare clorotice:

Te-am crezut cumva barbat
Ti-am tinut si-un loc la masa
Insa tu te-ai fofilat
Si-ai plecat, pe sest, acasa

Explicatia-ti hilara
Cum ca n-ai avut izmene
Am privit-o intr-o doara
Esti nesuferit, mai nene!


Unui talent nenascut:


Consatean fiind cu Dobrin
A crezut ca-i ia talentul
Din pacate, e un chin,
Pentru el, sa dea cu dreptul


Unui derbedeu:

Te-am bagat, cumva, in seama
Si acum imi pare rau
Fii pe pace, fara teama
Am uitat numarul tau


Inegalabilului:

Strange banii, plimba poarta
Insa nu-l iubeste soarta
Cand ajunge in fata portii
Se topeste de emotii

Da din maini, se panicheaza
Cade in fund sau/si lufteaza
Se ridica usor buimac
Mai c-ar merge un coniac

Paul, Gica si Motanul
Il cinstira cam tot anul
Dar acum, c-o slibovita
E si randul lui Gabita