Exces de zel şi de mezel

În a doua zi de Crăciun, în ciuda unor absenţe de ultim moment, fotbalul de ziua a cincea a fost la datorie. Joaca a început mai devreme şi s-a întins până la limita obişnuită, rezultând, poate, cel mai lung meci al anului. Ely a ales primul, eu (Găbiţă) al doilea:

Echipa 1: Popică, Gabi, Bebe, Motanu, Eugen, Ely
Echipa 2: Bronson, Paul, Beţe, Tavi, Mitică, Găbiţă + Luci (sosit la ora obişnuită, adică... mai târziu)

Componenţa echipelor s-a modificat mereu, după cum veţi vedea. Să remarcăm revenirea lui Eugen, care poate apărea numai de Sărbători sau în concediu. Echipa 2 începe exuberant, ia un avans de vreo 4 goluri, dar care se dovedeşte un foc de paie. Din această perioadă, se remarcă FAZA CARIEREI pentru Tavi:

Degajare Bronson, mingea îi aterizează în faţă lui Tavi, aflat la câţiva metri în afara careului, lateral dreapta, care prinde un voleu a la van Basten în finala Euro '88! Mingea îl survolează pe Popică şi coboară în vinclul opus!

Reversul este un exces de autoîncredere pentru Tavi, care un timp nu mai vede nimic în jur, încercând să rezolve numai pe cont propriu. Apare Luci şi decidem să-l împărţim câte 40 de minute. Numai că superioritatea numerică durează doar vreo 20 de minute, timp în care oricum Echipa 2 pierde din turaţie. Motivul principal este... Mitică! După două săptămâni de pauză forţată, Căpitanul a crezut că poate, dar n-a fost aşa. Problema la genunchi s-a suprapus peste vechea accidentare de la metrou, astfel că Mitică n-a mai participat la joc, apoi s-a retras în apărare, pentru ca, până la urmă, să se retragă de tot! Aşa că rămân fără omul ales primul şi în acelaşi timp fără niciun om la construcţie. Trendul devine clar, Echipa 1 ne egalează, apoi trece la conducere, moment în care Motanu produce o zicere aberantă, care mă umple de spume şi aşa rămân până la sfârşit: "Hai Mitică, trage de tine şi stai măcar în poartă, că vreau şi eu să joc cu om în plus!"...

Totuşi, jocul în sine e spectaculos, se dau goluri multe şi frumoase. Un scenariu se repetă supărător pentru Echipa 2: când aceasta reuşea să se apropie la două goluri, Ely lua mingea în terenul propriu şi trăgea la poartă din frustare. Nu e chiar ceva nou, dar de data asta rata de succes a fost incredibilă, a dat vreo 5 goluri, dintre care două la firul ierbii (!), lângă colţul din dreapta portarului (o dată Luci, o dată Bronson). Prin comparaţie, eu am dat un singur gol de la distanţă comparabilă, şi ăla cu noroc, Popică respingând în bară-gol. În schimb, norocul s-a întors într-un moment important, când, ajuns singur cu Popică, acesta plonjează, bag scăriţă, dar mingea îi şterge capul şi sare la două degete peste bară!

La goluri din faze fixe, cele două echipe ies cam la fel:
- 3 goluri din corner pentru EI (Motanu întoarce frumos o minge cu capul, de la nivelul şoldului, Eugen - cap la vinclu, Bebe - gol foarte important, pe final, reuşit cu latul la o centrare cu boltă a lui Ely), două pentru NOI (cap senzaţional Bronson, "de unde vine mingea", şi parcă Beţe, din apropiere)
- 0 goluri din 2 penalty-uri EI (Ely şi Gabi), 1 gol NOI (bară-gol eu)

Alte goluri interesante pe care mi le amintesc:
- Bronson, şut neaşteptat, la vinclu, din afara careului
- Motanu se închide intenţionat în tuşă, tentându-l pe Bronson cu un şorţuleţ, ceea ce se şi întâmplă, numai că iese şi gol, mingea strecurându-se pe jos în colţul lung.
- Beţe se descurcă pe spaţiu mic, trage din pivotare, Popică respinge, Beţe recuperează şi înscrie
- Emblematic pentru Tavi, care a ratat nişte mingi simple în faţa porţii, reuşeşte un gol abscons, cu o minge întoarsă la "fie ce-o fi", de pe linia de tuşă! Deşi a fost un fel de centrare slabă, nu se ştie cum a trecut pe sub doi fundaşi, strecurându-se la colţul scurt, neglijat de Popică...

Cândva, în partea a doua a meciului, iese şi Motanu şi suntem iar în superioritate, dar asta nu ne ajută cu nimic, la ce oboseală se acumulase. Dincolo, Eugen îi enerva pe coechipieri prin faptul că ţinea prea mult mingea, la un moment dat, din teribilism, Ely atacându-l şi deposedându-l! :))
Mărturisesc că mă uitam cu jind la Eugen cum conducea mingea la nesfârşit, se ducea pe stânga, se întorcea, încerca pe dreapta, se întorcea iar etc... La noi ar fi fost chiar binevenit, pentru că dacă nu participam o fază la joc ca să-mi trag sufletul, mingea se pierdea sau se degaja la fiecare a doua atingere.

Dar iată şi MARELE FINAL, care merită povestit de-a fir a păr... Pentru că puteam juca la nesfârşit, la un moment dat am hotărât să stabilim o limită. Eram conduşi cu trei goluri, neştiind nimeni scorul exact, estimat pe la 9-12 sau 10-13. Am stabilit să jucăm până la 15 goluri, pornind de la 9-12, ca să avem şi noi o şansă. Ne-am mobilizat, am tras de noi, reuşind o modestă reducere a scorului, 11-13, scor la care Luci cedează şi iese. Lucrurile nu păreau prea roz, pierdem un fundaş pentru că Bronson reintră în poartă, acolo unde se descurcase binişor la începutul meciului. Totuşi, stăm bine în teren, ne apărăm cu ambiţie şi reuşim, pentru prima dată după mult timp, să ne apropiem la un gol, 12-13 (nu-mi amintesc autorul). Ce-mi face Ely la faza asta? Ia mingea şi şutează din propriul teren, reuşind unul din cele două goluri pe jos de care spuneam mai sus! Şi în ce moment! Îi spun lui Bronson să fie alert, că astfel de şuturi sunt de apărat. Ceea ce şi face, la următoare tentativă a lui Ely, tot în acel colţ preferat, Bronson se duce cu piciorul din cădere, alunecă pe minge, cade pe ea, se răsuceşte, o prinde! :) Era 12-14 şi se prefigura forcingul final. Adrenalina învinge oboseala, fac o cursă pe dreapta, pun o minge pe tavă sau pe Tavi, totuna, dar Popică iese şi îl blochează. Mă lamentez, îi spun lui Tavi că nu ne permitem să ratăm astfel de faze, mai ales la scorul ăsta, apoi fac o recuperare în cercul de la centrul terenului şi mă "prăbuşesc" către poartă: Gabi vrea să mă faulteze din spate, rezist, Bebe vrea să-mi taie calea din lateral, trec în fuleu, Popică îmi bagă alunecare şi îmi prinde uşor piciorul, dar tentaţia golului e prea mare, ajung mingea şi înscriu: 13-14!
La scorul ăsta, adversarii fac o mutare aparent greşită, chiar am crezut că ni se deschide o portiţă nesperată pentru a câştiga meciul: Popică iese din poartă! Asta însemna că rămâneau într-un singur fundaş (Gabi), plus un portar care nu plonja (Bebe). Faptul că plusau în atac cu Popică nu părea să echilibreze balanţa. Era ca şi cum, într-o urnă cu 10 bile, noi aveam două-trei câştigătoare, iar ei numai una! Dar ce folos dacă la prima extragere iese chiar aia?! Ely, normal, mai trimite o minge din terenul lui (aproape un şut, aş putea spune...:), pe acelaşi colţ, de data asta o minge mai săltată, care bate în careu şi sare la nivelul burţii lui Bronson, care era deja acolo. Dar ce folos că o prinde, dacă o scapă în faţă şi Popică o împinge în poartă?! 13-15, end of story, end of 2014!

Schimbare majora

Odata cu investirea in functie a presedintelui ales a avut loc o schimbare si in fenomenul de ziua a cincea. S-a propus ca alegerile sa fie facute de oameni cu mai multa experienta (in fotbal), pentru a nu mai aparea fel si fel de discutii in legatura cu componenta echipelor. Sper ca acesta regula sa dainuiasca destul de mult. Alegerile au fost facute de Bebe si Vasea rezultand urmatoarele echipe:

Echipa B : Bebe, Tavi, Cata, Popi, Luci si Gabitza (portar)

Echipa V: Vasea, Ely, Claudiu (batranul), Motanu, Paul si tanarul Luca (un baiat de clasa a 8- a)

Fiind un novice la acest capitol, Vasea avea o rugaminte  inainte de inceperea meciului ,, Pot sa vin eu la voi si sa treaca Luci la ei ... :))''.

            Remarcam lipsa capitanului Mitica, care are o problema destul de complicata la unul din genunchi. Ii dorim sa se faca bine si sa se intoarca cat mai curand J.

            Jocul a inceput foarte bine pentru echipa B, care a preluat conducerea inca din primele minute prin golurile lui Cata si Popescu. De partea cealalta echipa V s-a facut remarcata prin golurile batranului Ely.

Trebuie sa precizam ca tanarul din echipa V, Luca, este abitios, talentat si foarte bataios. Chiar daca varsta frageda si fizicul nu l-a ajutat foarte mult, acesta a primit o nota destul de mare din partea coechipierilor, fiind omul de legatura de la mijlocul terenului. Diferenta de 2-3 goluri de la inceputul meciului a fost pastrata pe tot parcursul meciului datorita interventiilor foarte bune ale lui Gabitza dar si  cu largul concurs al portarului advers J.

O prestatie destul de stearsa a avut-o si Claudiu de la care Ely a avut oare ce pretentii.

Accidentarea, lispa de experienta, oboseala dar se pare si o mica accidentare a acestuia au facut ca echipa B sa domine pe faza de aparare. Toate defectele lui Claudiu au fost acoperite spre surprinderea multora de tanarul Luca, care a avut o prestatie exceptionala.

Scorul mare si efortul depus m-au solicitat destul de mult, astfel nu am putut sa retin prea bine evolutia lui si diferenta de goluri.

Am presupus ca rezultatul final a fost de 17-12, in favoarea echipei B, la care a contribuit pe rand pentru echipa B: Cata (8 g), Tavi (4-5g), Popescu  (3-4g), Bebitza (1g), pentru echipa V: Ely (6-7g), Luca (3-4g), Claudiu (1g), Motanu (1g). Daca am omis pe cineva sau l-am trecut pe lista  marcatorilor fara sa fi contribuit…..mii de scuze.

Tot jocul de vineri a scos la iveala jucatori cu talent pe posturi pe care nu ii vedeam niciodata: Gabitza (portar de nationala), Tavi (atacant pur-sange), Popescu (mijlocas de creatie), Luci (aripa veritabila), Bebe (libero cu experienta), la echipa adversa putem sa ii dam o coronita tanarului Luca si o mentiune batranului Ely.

O saptamana usoara .

Prima cronică a lui Mitică...

... ar trebui să se găsească aici. Încă o mai aşteptăm. Dar, cum îl cunoaştem de timid, am zis să dau drumu' la comentarii şi să îl încurajăm.

FOTBAL FARA CAPITAN 

Am fost accidentat si am stat pe margine observator. Am avut ce vedea, multe goluri, chiar prea multe, si un atacant de clasa MAREAN care l-a „eclipsat” un pic si pe CATALIN. 
Iata povestea:
Intr-o atmosfera glaciala s-au facut alegeri dupa cum urmeaza:
CATALIN, STELICA,MOTANU,PIPICA, VASEA, BETE, iar de partea cealalta GABITA, ELY, BRONSON, BEBE, GABI,CLAUDIU (ăla puriu', nu fratele lui Ely - nota mea) si mai tirziu TAVI. 
CATALIN, din nou, a acceptat lupta, provocarea, jucind impotriva lui GABITA si ELY care sunt greu de batut. ELY n-ar juca de loc impotriva lui GABITA si CATALIN.
Trecem la joc. Nici nu a inceput bine jocul si CATALIN trage un sut de la mijlocul terenului la firul ierbii si inscrie 1- 0. GABI nu a inteles nici cum si nici cind a fost posibil un asa gol. S-a jucat asa cam un sfert de ora dupa care TAVI construieste 2 goluri frumoase din combinatii cu GABITA si, gata, scorul urca la 3-1 pentru GABITA, care a si marcat. CATALIN forteaza putin atacul cu VASEA si BETE, dar VASEA rateaza citeva ocazii bune create de CATALIN, nu reuseste nici preluare, nici sut. Nimic nu iese. BETE, de asemenea, la citeva pase se incurca, nu poate pasa. De partea cealalta morisca merge bine: GABITA, ELY si un pic CLAUDIU combina bine si se marcheaza 2 goluri (GABITA si ELY). CATALIN nu se lasa, mai incearca pe VASEA si in sfirsit cu noroc inscrie. La o minge respinsa inscrie si STELICA un gol. GABITA mai construeste un contraatac cu ELY, dribleaza tot, paseaza lui CLAUDIU care inscrie.
Se ajunge la un momendat ca scorul sa fie 8 - 3 pentru echipa condusa de GABITA. De la acest scor se naste o disputa apriga intre MOTANU si CATALIN care degenereaza un pic pe seama alegerilor, al dezechilibrului jocului. CATALIN paraseste terenul. Este cu greu adus la joc in teren, oricum nu avea pe cine sa mai ia in echipa. El de fapt a ales aparare, dar nu avea atac, nu era de unde. Dupa citeva faze de joc BETE se accidenteaza usor si pleaca, iar TAVI intra in locul lui. VASEA intra in poarta, iar POPICU si TAVI urca in atac. CATALIN continua cu pase utile pentru TAVI si mai ale POPICU. In timp ce POPICU si TAVI rateaza din situatii bune, GABITA si ELY marcheaza. Scor 10 -3. Vine rindul lui TAVI sa marcheze, cred ca de 3 - 4 ori, dar a avut si citeva ratari. Oricum a jucat mult mai bine decit POPICU, care a marcat si el 3 goluri din 10. La 4 - 5 faze clare de gol create tot de CATALIN, era sa faca ruptura de menisc. Ori era prea mica poarta, ori erau de vina coechipieri ca nu-l ajutau. Dupa ce rata striga la aparare, portar, ce fac... etc, etc. Incredibil. Scorul ajunsese cam 17-10. E greu cu scorul, ca s-a jucat mult, s-au marcat peste 20 goluri si s-a terminat la diferenta mare rau. Cele mai multe goluri au dat GABITA si ELY, peste sase, cred, de caciula. GABITA, la un moment dat, la o diferenta de 5-6 goluri, il biciua pe ELY ca se joaca si nu marcheaza. El nu a iertat nimic, a marcat aproape tot ce a avut. Trebuie sa intelegem ca nu mai jucam toti la fel, exista niste diferente in joc si trebuie sa le acceptam asa, sa nu degenereze in reprosuri si certuri fara limite, ca nu se rezolva nimic. Sunt utile pina la un punct, dar nu la nesfirsit. ELY nu ar trebuie sa comenteze niciodata nimic, trebuie sa ne multumeasca ca-l primim aici, la o asa de mare diferenta de joc/virsta fata de noi.

Agentul termic, prezet la incalzire !

Am scris zeci de cronici pe parcursul a 4 sau 5 ani de blog, dar niciodata nu mi s-a intamplat ca de la teren sa ma duc aproape direct in fata calculatorului pentru a consemna cele petrecute in etapa abia incheiata. Cred ca doar Sile a mai avut o tentativa reusita, atunci cand, revenit dupa necazul cu cazatura, publica cronica  vineri seara, pe la ora 20-30, in timp ce la nea Nicu (La multi ani, cu sanatate!) unii dintre participantii la meciul abia incheiat, inca mai despicau firul in patru la cele intamplate pe teren.

Asadar, dragi prieteni, astazi, in Agronomie, s-a jucat in aer liber, pe terenul din spate, la porti mici (ca pe vremuri), atat la lumina zilei cat si a reflectoarelor. Teren foarte bun, fara zapada, fara balti sau ”must” in sintetic. Ceva neasteptat de misto avand in vedere cum a fost vremea in ultima perioada, pacat pentru cei care au lipsit.  

Alegerile s-au facut intre Gabita si Ely, rezultand urmatoarele echipe :

Pinguinii – Tavi, Gaby, Paul, Popicu si Gabyta,

   Pelicanii – Doru BT, Razvan, Bebe, Mitica si Elly.

Nu a fost nevoie de miscare pentru incalzire, fiecare primind-o la sticla, . . . un gat de 60º, alt gat de 60º, parca si al treilea si gata . . . toti aproape clocoteam din primul minut. Fochistul de servici. . . Paulica, producator de combustibil lichid incendiar de cea mai buna calitate.

Asa ca Motanelul s-a pus pe treaba rapid si nici nu intrasem in minutul doi ca si egala printr-un sut de la centru terenului. Da, egala, caci Gabita, cu ”patru reprize de incalzire” deschisese scorul ceva mai devreme, va dati si voi seama, cand.

Mai departe, jocul a curs in favoarea pinguinilor care duc scorul la 6-1 prin acelasi Gabita si Popicu , alias 7-RC (dupa 7 Ratari Consecutive, da doua), adica CR-7 in oglinda ( originalul da 7 si, daca rateaza 2). Cum i s-a mai intamplat de cateva ori cand e suparat, dupa golul 6, Ely prinde un sut din propriul teren si ii mai administreaza un gol de kinograma lui mande, aflat intre buturile cele mici. La 6-2 , pe fondul unor animozitati privind jocul intre Mitica si Ely, primul trece la pinguini iar eu ma transform in pelican. Din pacate pentru gusati, dominarea lor nu s-a concretizat deloc, iar pinguinii au punctat de inca patru ori. La 10-2 Dorulet pleaca si Paul trece la noi. Cu om in plus, pelicanii dau si ei 3 la rand si parea ca lucrurile merg pe un drum bun, dar sindromul Mioveni se repeta si urmeza alte 4 bobite incasate. In mare, cam asta a fost. Scor final 14-5.

E greu sa nu remarc pe cineva de la pinguini. Si-au vazut de treaba eficient,  de la un capat la altul al jocului. Dincoace, fara nicio retinere, Bebe este cel evidentiat. Motanelul a jucat bine, dar s-a vazut ca discutiile si apoi plecarea capitanului la pinguini l-au descumpanit. 

Imi pare rau ca nu i-am insotit pe baieti la discutii, atmosfera era fierbinte inca de la plecare catre nea Nicu si promitea, dar m-am grabit sa depasesc recordul lui Vasea. Se pare ca nu am reusit. .

PS – Apropo, nume grele lipsa. In afara de recordmen, Cata, Stelica, Luci, Bogdan (cam des in ultima vreme).  

Maroul mută și câștigă

Dacă am fi fost un pic mai înțelepți, meciul de vineri nici n-ar mai fi început și ne-am fi tirat direct la pileală, pentru că învingătorul pare să fi fost știut dinainte, încă de când Cătălin l-a zărit pe Mitică la el în echipă și s-a luat cu mâinile de cap. Iată și echipele, care au semănat izbitor cu cele de acum două săptămâni:
Pitpalacii: Gabi, Bebe, Stelică, Tavi, Găbiță, Eli, Marean
Guguștiucii: Ciulică, Vasea, Motanu, Paulică, Mitică, Cătălin, Claudiu
Acum n-o să zicem că ni s-a tras din cauza Căpitanului, care a prins un meci obișnuit pentru el, cu goluri destule, dar și cu absențe din joc. Nici pe Ciuli nu poți da vina, pentru că de multe ori chiar a fost eroin în poartă, cu atât mai puțin pe Siliboa, care s-a ferit să greșească, evitând aproape orice contact cu mingea. Ar mai fi rămas suspectul de serviciu, Marinuș, dar fraieretele a jucat la adversari, ceea ce din start e un avantaj. Și atunci?
Două au fost momentele-cheie. Primul, undeva cam după o treime din meci, când Guguștiucii aveau două goluri avans și au ratat de două ori, flagrant, ocazia să se detașeze la trei, ceea ce ar fi făcut să gestioneze mai ușor partida, bașca l-ar fi scos de pe traiectorie pe junele Eli, deci aici se poate vorbi de ghinion sau de lipsă de concentrare. Mutarea decisivă însă a constituit-o trecerea lui Gabi în poartă, în locul lui Tavi, mai puțin inspirat, dar apoi foarte util ca fundaș. Din momentul acela poarta s-a închis, Gabi a scos tot, de aproape, de la distanță, deviate, ricoșate, bâlbâite, bombe, fumigene, petarde și tot tacâmul. Guguștiucii s-au păcălit, presând o echipă deja mai bine organizată, care a ales contaatacul ca armă decisivă, dovadă că a punctat mai ales după intercepții, prin Eli și Găbiță, care au zburdat prin spațiile lăsate libere. Urmarea, un 17-14 pentru Pitpalaci, victorie meritată și sărbătorită la nea Nicu, cu Găbiță în prim-plan, la al treizeci și patrulea trandafiraș alăturat în buchetul vieții și la a treizecea bere pe ziua respectivă, că d-aia a băut vin cu sifon, că trebuia să fie cuminte acasă, că altfel nu-l mai lasă cu golanii la teren. Și acuma spuneți și voi, puteați să-l bateți pe băiat chiar de ziua lui?!?
PS: Profităm de această ocazie pentru a anunța că lista protejaților noștri s-a mai îmbogățit cu un nume: Mitică. Așa că cine are ceva de zis despre el discută mai întâi cu noi, chestiune valabilă (mai ales) pentru domnul din fotografia alăturată, patron de Vita.n în timpul său liber...