Fiecare meci e alt meci

Dacă săptămâna trecută echipa al cărei nucleu "dur" era Tenismanu-Găbiţă-Claudiu pierdea cu brio în faţa celei cu Ely-Cătălin-Mitică, şi de data asta fotbalul a aranjat lucrurile pe dos, adică echipa din care Tenismanu n-a fost înlocuit de nimeni a reuşit să se impună la limită în faţa celeilate, în care Mitică a fost înlocuit de Tudor! O primă explicaţie ne-o poate oferi repartiţia celorlalţi combatanţi...

Echipa Squadra: Gabi, Stelică, Paul, Luci, Beţe, Bogdan, Claudiu, Găbiţă, Popică
Echipa The Team: Bronson, Bebe, Tavi, Motanu, Biciclistu, Cătălin, Tudor, Ely

Aşadar, Bogdan, chiar ultimul sosit, a asigurat - vorba vine! - superioritatea echipei considerate iniţial mai slabe. Alegerile le-am făcut eu (Găbiţă) cu Ely şi trebuie să spun că am uitat de Tudor, e motivul pentru care n-a jucat la prima echipă. În compensaţie, m-am blindat cu fundaşi unul şi unul, deşi nu demult făcusem la fel şi fusese un fiasco. Totuşi, de data asta am avut un Beţe, care se pretează la un joc mai ofensiv, şi pe Popică, la ciupeală în atac. Dacă adversarii aveau bine acoperit mijlocul, le-a lipsit exact un vârf la ciupeală, gen Vasea. Când Motanu şi-a asumat rolul ăsta la un moment dat, s-a spus că a slăbit apărarea, dar e cu dus şi întors pentru că altfel n-ar mai fi avut ocazia să dea 3 goluri, unul dintre ele cu pieptul, frumos (nu sunt convins că trebuia virgulă aici! :)).
Squadra a început bine, conducând cu 2-0, la ambele goluri neavând nici o vină Bebe, portarul iniţial. The Team l-a forţat apoi pe Bronson, deşi acesta anunţase încă de la alegeri că are o problemă la mână şi nu poate juca în poartă. Ca urmare, a avut unele intervenţii cu antebraţul, dar un singur gol i se poate imputa, la o minge trimisă pe jos, de la mijlocul terenului. Dincolo, Gabi a închis poarta, fiind în general bine protejat de fundaşi, cu câteva excepţii inerente pe parcursul unui meci.
Revenind la evoluţia scorului, s-a trecut prin 2-1, 3-1, 3-2, cu Squadra conducând tot timpul, de două ori chiar la trei goluri (5-2 şi 8-5), fiind egalată de fiecare dată. Atunci, la 8-8, soarta meciului a balansat o vreme, decizându-se la două cornere (un fel de anticipo la finala Ligii Campionilor). Mai întâi, Squadra a fructificat în sfârşit o centrare din corner, Popică punând capul unde trebuie, apoi The Team s-a năpustit în atac şi a avut mai multe cornere la rând, la ultimul am reuşit să anticipez centrarea pe jos, ducându-mă apoi până în poartă. 10-8 scor final, cu precizarea că undeva-cândva, nu-mi amintesc la ce scor, Tudor a plecat şi Bogdan a trecut dincolo, cu aceeaşi binecunoscută eficienţă! :)
Goluri: Găbiţă - 5, Claudiu -3 (şi cu o evoluţie oricum mult ameliorată faţă de data trecută, o altă posibilă explicaţie), Popică -2, respectiv Motanu - 3, Ely şi Cătălin - câte două, plus un autogol.

Printre picături, Silică

Nu este chiar un capăt de țară dacă lui Eli îi intră două șuturi în vinclu, ambele din unghi închis, taman când pe copil aproape că îl apucase dezolarea, plângându-se prin vecini că n-a avut și el noroc în viață de o echipă mai bună. Asta în timp ce  frate-său Claudiu, ținând cont de pretențiile pe care le emite, nici nu știm dacă merita taxat pentru drumul degeaba la teren. Nu este chiar o mare minune dacă un Mitică mai degrabă feciorelnic în duelurile una la unu apucă să lovească cu capul de lângă un Mihăiță aflat probabil în acea perioadă a lunii când domnișoarelor le este interzis efortul. Dar să încasezi două goluri de la un nene pe care l-a prins ploaia în vreme ce se afla în trecere pe la teren, fiind astfel nevoit să-și pună la uscat izmenele și ciorapii, agățate de transversala porții adverse și să rămână astfel să le păzească prin zonă, asta chiar te poate aduce în pragul depresiei de primavară, dacă nu chiar dincolo de acesta.
După cum spuneam, în ultimii ani grupul pleziriștilor de vineri dă dovadă de maturizare, astfel că aproape nici unul nu se mai sperie de o ploaie trecătoare, tratabilă de altfel cu o țuică fiartă, sau, cum e cazul celor mai cuminți (Tavi, Cătălin, copiii...) cu un ceai cald și comprese reci. Partea mai negativă, cum ar spune erudiții, este că, la atâta popor este greu pentru unii să-și amintească tot timpul care le sunt coechipierii, dând astfel vina pe lipsa de lecitină și uitând de fapt de lipsa de talent atunci când pasele lor găsesc mai mult adversarii. Nu-i autonumim, pentru că n-ar fi elegant, încercăm însă să deslușim echipele.
Mormolocii: Neluțu, Bebilă, Motanu, Ciulică, Șorțuleț, Bețișor, Mihăiță, Claudiu, Găbiță
Silibocii: Gabi, Paulică, Stelică, Bogdan, Cătălin, Eli, Mitică, Marinică, Vasilică
Primii, de departe (și chiar de aproape!) mult mai buni, adică mai milostivi, au condus cu 1-0, 2-1 și, se pare, cu 4-3, dar proverbiala delăsare a campionilor din a doua repriză, plus bafta incomensurabilă a adversarilor au făcut ca scorul final să fie 9-5 pentru Siliboci, de-ți era mai mare dragul să-i vezi pe micuți cum zburdau, tropăiau și se giugiuleau de bucurie. Unul dintre ei, nu-i dăm numele din respect pentru spiritul jocului, a fost într-atât de entuziast după cele două goluri marcate (evident, ambele cu demarcare în adâncime, câte o bară driblată scurt, linia porții fentată și apoi șut năprasnic de la 30 de centimetri) încât își căuta prietenii din echipa adversă (se pare Bebilă și Ciulică) să le mulțumească pentru ajutor, adică nebăgare în seamă. Treaba lui, dar se pare că a uitat că mai era dator și la altcineva, și dacă nu-și amintește repede s-ar putea ca vreo două luni de acum înainte să mai dea tot atâtea goluri câte a dat Marinuș (ieri, într-o reușită ipostază de fiul Tăcerii...) în ultimele trei meciuri. Să nu zicem că n-am spus...
Iar dacă e să fim cu adevărat sentimentali, episodul cel mai romantic s-a consumat la cârciumă, când Mitică, proaspăt învingător și în mod normal cel mai fericit om de la masă, își ștergea cu cotul câteva lacrimi discrete, provenite se pare nu de la vânt, ci de la tristul fapt că tăticul lui Găbiță l-a sărit la alcătuirea echipelor. Mai rar așa devotament.

Sub semnul echilibrului

Inainte de a descrie cele  intamplate vineri , o felicit pe Simona si ii urez ,,Bafta in finala!’’.

Vineri am avut parte de o vreme echilibrata, oameni mai mult sau mai putin echilibrati, un joc echilibrat si bineinteles cu un rezultat echilibrat. Daca saptamana trecuta caldura a facut ravagii printre flacaii fotbaluluideziuaacicea, vineri s-a jucat pe o vreme superba. Echipele au fost facute de cei 2 tineri :)), Claudiu si Cata, avand urmatoarea componenta:

Echipa B: Gabytza, Bete, Paul, Stelica, Bebe, Mitica, Cata si Vasea

Echipa A: Gaby, Luci, Cristi pedala, Tavi, Motanu, Bogdan plasture, Claudiu si Ely

Daca la prima vedere echipa A pare intr-un usor avantaj, avand tineretea de partea ei, pe teren lucrurile nu au stat deloc asa. Cu Gabitza in poarta, intr-o forma de zile mari , cu o asezare 4-1-2 de vis, echipa B deschide scorul printr-un sut de la mijlocul terenului, autor Cata, dar cu o mare contributie din partea lui Vasea (a luat fatza portarului). Echipa A, raspunde foarte repede prin suturi puternice de la distanta, dar toate mingiile isi gasesc sfarsitul in bratele (picioarele, spatele, capul….)  lui Gabytza,

 Jucand sub amenintarea ,,Nu mai injurati, ca ne da afara!’’, cativa participanti au facut eforturi considerabile sa nu scoata porumbei. Cum piesa de teatru se desfasura in conditii foarte bune, echipa B isi mareste avantajul printr-o combinatie frumoasa intre Vasea-Mitica si Cata, autor Cata.

La scorul de 2-0, si dupa o sumedenie de ocazii ratate de ambele parti, echipa A mizeaza totul pe cartea atacului si-l trimite in fatza pe …. Razvan Pisica. Dupa o iesire frumoasa din aparare a lui Cristi Pedala, acesta reuseste sa salte o minge pentru Gaby, preluare frumoasa cu genunchiul si un exterior de zile mari care sfarseste in plasa laterala, dar pe interior , scor 2-1. Echipa A pune presiune si bineinteles apare si golul de 2-2, marcator Ely, dupa o pasa a lui Cristi si o greseala de aparare.

Arbitrul acestei partide, antrenorul copiilor, pune capat partidei si meciul care se incheie 2-2, cu regrete din partea unora ca nu au putut sa ofere mai mult.

Va doresc o saptamana usoara!

S-a intamplat de ziua noastra

2 Mai – Ziua Tineretului (de ziua 5-a, hai ca da bine asa),

2 Mai – Statiune pentru pensionari cu reumatism,

2 Mai – A 2-a zi dupa Armindeni (sarbatoarea continua pentru toate varstele si sexele, liniste si relaxare generala in Agronomie desi prin vestiare si in preajama lor mai misca ceva, vreme superba, mici, bere, dar nu la locul faptei) .

Pinguinii – Tavi, Motanu, Bebe, Eugen, Claudiu+Elly (fratii),

Pelicanii – Stelica, Luci, Bete, Razvan-police, Gabita, Mitica,

Absentii de marca – Vasea, Cata, Paulica, Gaby, Cristi-gaz, Nelutu, Bogdan si...fie, Popicu-lesin, constrans la autoexil de tatal Regulamentului, alias Bebeto-Lex

Intarziatii -  Robert si Cornel (la vreo 20min. dupa...),  apoi Mihai-Servici As ( cam pe la inceputul ultimei treimi ) ,

Retrasi inainte de final - Luci (la venirea lui Mihai) apoi Gabita, ambii datorita accidentarilor mai vechi, cat si Motanelul (in compensatie la retragerea lui Gabita).

Alte prezente - pe banca spectatorilor – Matei Manta, juniorul lui tata (il asteptam si pe teren, pe post de titular), precum si doua admiratoare ale „fratilor Costea” .

Ajuns relativ tarziu, am intrat ultimul pe teren si nu am prins momentul alegerilor. Imediat dupa acest moment mingea s-a si pus oficial miscare, cand eu nici nu terminasem de salutat si de dat mana cu cei care mi-au iesit in cale. In buimaceala de inceput abia am realizat ca sunt in echipa cu doua flori rare pe terenul din Agronomie, ma refer la Eugen si Claudiu. Asta da, semn ca e sarbatoare! Un alt semn asemanator a fost cand am constatat ca multe vedete lipseau, altfel nu vad ce motive ar fi avut sa procedeze asa.

Asadar, dragii mei, meciul a debutat in nota de dominare a pinguinilor care au condus inca de la inceput cu 2-3 bobite, diferenta mentinandu-se si dupa venirea lui Robert si Cornel. Ba chiar a crescut la un moment dat la 4 sau 5 goluri. S-a inscris destul de mult, cu reusite foarte frumoase de o parte si de alta. Au fost si bare, au fost si ratari, cea a lui Gabita fiind de-a dreptul monumentala. Dupa ce facuse toata apararea+portarul (Bebe), a ramas singur pe axul portii, la vreo 2m de aceasta si, inexplicabil pentru el, a trimis-o super precis in bara din dreapta. Expertii in paranormal spun ca ultima privire pe care Bebe i-a aruncat-o in clipa cand fusese depasit, l-a hipnotizat. Pai asa o fi, caci altfel nu se explica.

La scorul de 13-8 apare Mihai-servici castigator, care-l inlocuieste pe Luci. Din acest moment, pe fondul relaxarii pinguinilor, vana pelicana prinde viata si incepe o cursa de revenire care se termina cu succes pentru pelicani. Nu, nu au castigat, ar fi fost mult prea mult fata de aspectul general la partidei. Ei doar au egalat. Probabil la 16. Chiar si asa, pinguinii au avut un sentiment de frustrare, scapandu-le printre degete o victorie care mult timp parea fara dubii si care, poate ar fi meritat-o. Dar cum a fost zi de sarbatoare, s-a acceptat  si toti au fost multumiti.

Pentru pinguini au marcat: Elly-multe, Claudiu-posibil 3, Cornel-2, mandel-2+3 gafe de gol la proprie poarta, Eugen-1, Motanelul a ratat un penalty, tragand pe dreapta, in exteriorul portii aparata de tizul sau politist  (ca in cantecul celor de la Vama Veche), care altfel spus, atat cat a stat in poarta, a aparat excelent. E foarte posibil ca aceasta stare de fapt sa fi contribuit si ea la realizarea echilibrului consemnat la final pe tabela de marcaj.  

La pelicani au marcat : Gabita- destule, dar nu imi amintesc cate, Mitica-4 (mi-a soptit la sfarsitul meciului), Robert-posibil 3 (unul printr-un sut magnific tras de la distanta-ca si Elly de partea cealalta), Mihai-nu imi amintesc, Luci-1, imi amitesc pentru ca l-am incasat si ... pauza ( vid de memorie). Cam asta a fost.

            Traiasca si infloreasca zilele de 1 si 2 mai.   

PS – Sile, nu ne da palpitatii! Ce s-a intamplat ?