duminică, 27 octombrie 2013

Întâi cu miloaga, pe urmă cu ghioaga!

Aşa cum promisesem, mă bag la echipe cu Ely şi aleg primul. După Cătălin şi Cristi-gaze (nu era prezent, dar era anunţat), îl aleg pe Gabi. La care Ely începe cu milogeala: "Nu mi-l laşi şi mie pe nea Gabi, să am şi eu portar?"... Cum mă înduioşez repede, doar mă ştiţi, i-l las. Iar de aici mi s-a tras. Al doilea moment în favoarea echipei lui Ely a fost apariţia lui Eugen, chiar când se terminaseră alegerile. De unde până atunci convenţia fusese ca la sosirea lui Cristi să primească om în plus (probabil Bogdan), acum se trezeau cu unul cu aport mult mai consistent. Echipele, botezate în stil Motanu, ca omagiu în contumacie...

Ologii: Popică, Luci, Beţe, Bogdan, Cătălin, Găbiţă, Cristi.
Milogii: Gabi, Bebe, Stelică, Paul, Mitică, Eugen, Ely.

Probabil energizat de prezenţa unei gagici pe margine, Ely începe să dea cu ghioaga, expediind nişte mingi care l-au zdruncinat fizic şi moral pe Popică. Vreo două bucăţi au fost imparabile, alta l-a lovit în piept şi l-a băgat în poartă, dar a intrat şi mingea odată cu el (!), ba chiar la un moment dat i-a spart ceasul, pe care Popică l-a pus apoi lângă bară şi acolo a rămas... A mai fost şi o combinaţie frumoasă, în triunghi, şi cam atât cu meritele "milogilor" în atac, pentru că în rest le-a făcut Popică treaba: vreo 4 goluri pe conştiinţă. Iată unul: Mitică trimite o minge care plânge până la poartă, l-ar fi lovit pe Popică în piciorul drept dacă ar fi dormit, numai că el era treaz şi a încercat să dea în ea cu... stângul, dar a bărbierit-o şi a băgat-o în poartă. Hai, încă unul: Popică iese în afara careului să degajeze, dar dă în primul adversar, mingea vine tot la el, mai dă o dată la fel şi Ely înscrie cu poarta goală. Disperaţi de sabotajul aproape continuu al lui Popică (a şi apărat o altă ghioagă a lui Ely în situaţie de unu la unu), l-am scos la înaintare, deşi în poartă nu putea intra decât Beţe, cel care îl mai ţinea cât de cât pe Ely. Nici cu Beţe nu ne-a mers prea bine, a luat un gol parabil pe colţul scurt, de la Mitică, pentru ca apoi să ne pună capac pe final, cu un gol primit din jumătatea adversă, la o degajare înaltă a lui... Stelică! Exasperat, am intrat eu în poartă, oricum era prea târziu să mai revenim, doar am mai remediat ceva, înscriind totuşi două goluri, de la 7-11 la 9-11.

Trecem la poarta cealaltă, unde toată apărarea "milogilor" a fost la înălţime, în frunte cu GABI! Aflaţi în permanentă cursă de urmărire, "ologii" s-au lovit de zidul Gabi, care, atenţie, n-a avut nici cea mai mică vină la vreun gol din cele 9! În schimb, a scos altele ca si făcute, printre care mie şi lui Cătălin din situaţie de unu la unu. Singur cu portarul a fost şi Popică, de două ori, dar dacă nu e cu faţa la poartă ca să dea din prima, trebuie să-şi facă mingea şi atunci există pericolul de a cădea în fund, ceea ce s-a şi întâmplat. Totuşi, din poziţia lui preferată, a dat două bucăţi. Ca şi Bogdan, care are meritul de a fi reuşit să strecoare mingea atunci când a fost lăasat singur cu Gabi. Cristi (zice că) a dat 3 goluri, dintre care unul splendid, dar în rest Bebe a fost capăt de linie pentru el, ba o dată, deşi i-am centrat în faţa porţii, în loc să şuteze a preferat să devieze mingea în spate, pentru o ipotetică venire a lui Cătălin. Nici cu travaliul n-a stat prea bine, la un moment dat provocându-i o reacţie nervoasă lui Beţe pentru că ţipa să-l ia pe Ely, deşi el era mai aproape! Eu am reuşit doar două goluri, unul din alunecare la o combinaţie cu Cătălin, altul cu un şut cu efect pe lângă fundaş, bară-gol, exact ca acum două săptămâni, doar că de data asta a fost cu dreptul. Până aici iese socoteala de 9 goluri, dar şi Cătălin trebuie să fi dat vreunul, nu-mi vine acum în minte, dacă nu e aşa înseamnă că într-adevăr Cristi a dat 3.
În fine, pe lângă parade, Gabi a mai avut şi şansă, o bară laterală Cătălin şi o transversală eu. Să nu uităm nici faultul intenţionat, de roşu, al lui Stelică, posibil în careu, atunci când scăpasem spre poartă la singura minge trimisă peste apărarea adversă (tare aş vrea să ştiu cine a reuşit-o, că restul încercărilor s-au oprit invariabil şi inexplicabil pe fruntea fundaşilor). Cam asta a fost, după începutul în forţă al "milogilor", o interminabilă cursă de urmărire a "ologilor": atunci când ne apropiam cu câte un gol reuşit din multe tentative, dădeam la schimb un gol cadou sau marcat din jumătate de ocazie. Dacă aş mai juca o dată meciul ăsta, aş sta în poartă şi aş paria o ladă de bere pe "ologi".

Supliment tenis

Ne-am prezentat doar 4 combatanţi la terenul de hard, Gabi, Luci, Popică şi eu. Deci entuziasmul de început s-a mai temperat. Am putut juca dublu, toate rachetele fiind din recuzita lui Gabi. Am început ca fetele, fiecare pierzându-şi serviciul până la 2-2, apoi două hold-uri până la 3-3 şi în final 6-3 pentru mine şi Popică. Pe urmă Luci a plecat şi am jucat în trei: eu, pe terenul de simplu, contra Gabi şi Popică, pe terenul de dublu. După ce am pornit în trombă, 5-1, m-au lăsat puterile şi s-a făcut 5-5, dar cu o ultimă sforţare am închis la 7-5, cu un game în care mi-au intrat 3 prime servicii, dintre care un as! :) Preţul a fost o febră musculară la stânga de nu pot să joc nici ping-pong! Apropo, data viitoare se bagă cineva la ping-pong? Lângă metrou Semănătoarea sunt mese multe, plus că au şi bere la vânzare.

sâmbătă, 19 octombrie 2013

-Vrei la tati, puișor?

Vremea (din păcate nu și vremurile...) a ținut din nou cu combatanții fenomenului și, ca de obicei în ultimul timp, prezența a fost mai mult decât onorabilă, paisprezece titulari inițiali, plus eternul inter rătăcitor Eugen, venit, ca de obicei, neanunțat (la mincinoși le crește nasul și le cade altceva, așa că aviz amatorilor), după ce se dăduse deja lovitura de începere. Evident, parlamentările au fost în floare, problema rezolvându-se prin cooptarea permanentă a lui Bebilă la cei ce vor dovedi ulterior învingători. Așadar, distribuțiile:
Leii din Agronomie: Cătălin, Luci, Motanu, Bețișor, Bebilă, Bogdan, Mitică, Eli
Doi Leii din Drumu Taberei: Gabi, Puțanu Vasile, Paulică, Eugen, Stelică, Găbiță, PuțăNu Marin
După cum s-a discutat la ședința tehnică de după meci, se pare că Leii erau destinați să biruie din start, deoarece căpitanul de echipă advers a acceptat să aleagă al doilea, iar în plus a comis și o eroare tactică, pe care momentan n-o spunem, dar care s-a dovedit decisivă. A contat mult și munca educațională prestată de Cătălin cu junele Eli, mult mai cuminte ca de obicei (bine, și scorul l-a ajutat) și într-o formă de șut de invidiat, ghinionistul Gabi primind numai goluri la limita imparabilului. Două de la copil ,ambele lângă bară, unul de la Bețișor, șut sănătos la vinclu, un demivoleu al lui Bogdan în cros, tot la bară, și unul de la Mitică, după o intercepție Motanu și o pasă a lui Eli în gura porții. Dincolo, când scorul era deja 4-0, Cătălin și Bețișor i-au încurajat pe inamici cu una bucată autogol, iar apoi Găbiță a prins un șut din marginea careului, pentru ca ultima boabă, cea de 5-3, să-i aparțină lui PuțăNu, în urma unei acțiuni senzaționale. A plecat cu mingea la picior (unii zic că la subraț...) din propriul teren, a driblat patru inși de la echipa adversă și alți trei de la a sa, și-a centrat, a pus stop cu nasul, după care a căzut în fund și și-a dat craci, a mai driblat doi coechipieri și a tras din voleu, de la Arcul de Triumf, bară, bară, bară, bară, goool! de s-a mirat toată suflarea cum de e în stare o găină congelată să facă așa ceva.
Au mai existat și alte întâmplări pitorești, cum ar fi concursul de dormit pe teren, câștigat la mare luptă de V. Puțaru în fața mai potentului său oponent, Luci din SăTrăiești, care, chiar dacă a sforăit mai estetic, a cedat la puncte în fața experienței superioare a lui nea Leshin, motiv pentru care i-am lăsat să mă cinstească pe amândoi. La fel, Motanu a executat un număr inegalabil de lufturi, mai mare minunea că n-a făcut menisc, iar în marea sa mărinimie i-a îmbogățit garderoba lui Paulică cu una bucată șorțuleț de toată frumusețea, roz cu picățele, taman bun acum în prag de iarnă.
Și totuși, evenimentul central al zilei îl constituie drama lui Mitică, stingher printre campioni, de plângea mititelul chiar la patru la zero pentru echipa sa, cum că pe el nu-l iubește nimeni și că nu i se dă pasă. Trecând peste momente în care a fost jucat și din diferite motive (i-a intrat părul în ochi, mingea n-avea stopul pus, terenul era prea mare sau prea mic, vântul bătea cu putere și după aceea se oprea, cerea pasă și după aia uita și se ascundea, ăilalți coechipieri au ratat de-au rupt...) n-a reușit să empatizeze (mâna pe dicționar, sfertodocții) cu mulțimea ambiantă. Adevărul trist urma să îl aflăm la cârciumă la nea Nicu: decât să cunoască gloria cu învingătorii, și-ar fi dorit din tot suflețelul să-l fi ales și pe el tăticu la echipa adversă. Să vezi atunci ce ne-ar fi făcut...

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Din nou la ultima faza....

            ...s-a decis invingatoarea meciului, dar sa nu anticipam ci s-o luam metodic, pas cu pas. La fel s-a intamplat si vinera trecuta, cand eu(Vasea) n-am fost,insa din lecturarea cronicii m-am documentat.
            O vinere superba pentru fotbal cu cca 22-23 grade,de am putut juca la bustul gol , unii dintre noi.
            De data asta, Gabita chiar a venit mai devreme la stadion,cand am ajuns eu cu Catalin pe la vreo 15,05-15,10,el era deja acolo impreuna cu inca vreo patru "baieti". Incet,incet ne-am adunat 16 si in asteptarea lui Eugen s-a purces la alegeri intre Catalin si Claudiu,care a ales primul.
            Echipa mea: Gabi,Lucica,Razvan,Vasea, Popica(bolnav),Claudiu,Gabita,Cristi.
            Echipa adversa: Catalin,Bebe,Stelica,Paul,Bogdan,Nicu(revenire dupa mult timp),Mitica,Ely.
            Vazand componenta celor doua echipe se poate spune ca apararea echipei adverse cu Catalin in poarta si cu Bebe,Stelica si Paul pe linia de fund este superioara,privind in oglinda,fata de apararea echipei mele cu Gabi in poarta si cu Luci,Razvan si Vasea pe linia de fund. In teren disputa a fost echilibrata ,cu momente tensionate si final cu suspans. Echipa mea a intrat mai bine in meci conducand cu 2-0 prin golurile lui Cristi si Gabita,au revenit ceilalti prin golul lui Ely si de aici incolo a fost o cursa de urmarire a echipei adverse de a egala;parca am mai condus odata la doua goluri diferenta,dar cum ne egalau ei,noi imediat inscriam si tot asa pana la ultima faza. A venit si intarziatul Eugen(la 2-1pt. noi,cred) si a intrat la ei,urmand sa vina la noi dupa jumatate din timp. Cristi a facut 3-2 cu o executie superba la paianjen din propria jumatate aproape de tusa din stanga in sensul nostru de atac,urmat de Gabita cu un sut frumos pentru 4-3
Apropos de Eugen, acesta a reusit doua goluri, cate unul pentru fiecare echipa;inainte de a trece la noi conform intelegerii,a mai jucat la noi vreo 5 minute cat a fost accidentat Motanu,iar spre final cand deja era "oficial"la noi a trecut la echipa adversa in locul aotoaccidentatului Nicu.
Se joaca strans,scorul devine 4-4,luam din nou conducerea cu 5-4,dar suntem repede egalati la 5-5 si la acest scor se aude vocea antrenorului care deja intrase cu grupa lui de copii in spatele terenului,ca urmeaza ultima faza ;era deja ora cinci si-un pic.Aceasta ultima faza dureaza 2-3 minute cu un mic asediu asupra portii adverse,cu 2-3 auturi in favoarea noastra si in sfarsit cu golul izbavitor a lui Cristi,dupa care se lasa tacerea.Deci, victorie a echipei mele cu 6-5 la ultima faza a meciului!
          Consider ca apararea noastra a jucat foarte atent,componentii ei fiind concentrati pe intreaga durata a meciului si dublandu-se bine de cele mai multe ori, iar Gabi in poarta a facut adevarate minuni; e drept ca nu o data, mai ales spre final,Gabita si Cristi au coborat in sprijinul apararii.
            Claudiu a avut o evolutie destul de stearsa. Popica a fost cam bolnavior,va dati seama ce iesea daca era sanatos?!(nu la cap Motane).Ely din nou cam nervos, cu reprosuri la adresa colegilor; in schimb are un sut naprasnic care a facut doua victime; saracu Motanu s-a ales cu buza sparta dupa o ghiulea receptionata in fata,"norocul" ca a fost oarecum lateral,fiind nevoit sa ia o pauza de vreo cinci minute,pe tusa. La randul meu i-am blocat/parat un sut puternic,de era sa-mi dea degetele de la piciorul drept peste cap, oricum ma doare si-acum...
            Iesirea lui Catalin in camp si-a dovedit repede roadele,crescand presiunea la poarta noastra,el contribuind din plin la egalarea scorului. Pacat ca Motanu a facut un fault urat la Catalin, chiar daca si-a cerut scuze imediat si culmea, in momentul faultarii nici nu si-a dat seama ca este Catalin.
            Cristi si Gabita au avut si cateva suturi ratate cu stangul; Popica a ratat in stilu-i caracteristic cateva situatii clare de gol. Popica mi-a reprosat greseli in aparare la primirea unor goluri; eu imi reprosez faza cand nu l-am marcat pe Eugen si am primit gol, fiind convins ca era coechipierul meu(trecuse la ei dupa iesirea lui
Nicu); m-a certat si Motanu dupa ce i-am dat o pasa inapoi,e drept,cam moale, in schimb, Gabita a zis ca m-am autodepasit in postura de fundas stang; deh,pareri si pareri...
            Important este faptul ca in acest meci n-am fost niciodata condusi,adversarul fiind nevoit sa lupte mereu pentru egalare.
            Vineri pe la 12 am vorbit cu Motanu la telefon si mi-a promis ca ma ia la el in echipa invingatoare,eu acuzandu-l in gluma de blat, ca de unde stie el ce echipa va castiga,dar dupa meci s-au adeverit spusele Motanului si ce este interesant e faptul ca si Gabita este in echipa invingatoare, banuind ca este prima data cand toti "cronicarii" au jucat in aceeasi echipa si au si castigat!

luni, 7 octombrie 2013

O neverosimilă răsturnare de scor

Am întârziat şi la meci, şi la cronică. Atunci să fie scurtă... Echipele iniţiale:

Echipa X: Beţe, Bebe, Stelică, Bogdan, Cătălin, Mitică, Găbiţă
Echipa Y: Gabi, Motanu, Luci, Paul, Claudiu, Ely, Popică.

La prima vedere a echipelor negociate de Mitică şi Ely (!), am zis că luăm bătaie sigur. Şi aşa ar fi fost dacă nu am fi asistat la una dintre cele mai bizare răsturnări de scor din istoria fenomenului de ziua 5. S-a mai dat gol la ultima fază, dar două goluri la ultimele două faze? Nu-mi amintesc, mai ales că au fost reuşite de echipa condusă cu un gol la momentul respectiv!
Succesiunea golurilor a fost următoarea: 0-2, 1-2, 1-5, 2-6, 7-6 scor final! Popică s-a proclamat autor a 5 goluri după socoteala de la cârciumă (două cu capu'... două la pomană... parcă încă unu' cu picioru'...). N-am putut să-l contrazicem la momentul respectiv, dar după aia ne-am amintit că Ely a dat şi el un gol, o reluare cu latul din prima, la o respingere, lângă bară. Iar Motanu s-a trecut şi el pe listă cu o minge trimisă la bătaie pe poartă, pe care portarul din momentul respectiv, Bogdan cel cu părul mov (!), a vrut s-o degajeze din voleu!
În ce ne priveşte pe noi, icşii, ne-am lovit de barajul lui Gabi, care a ajuns în două rânduri cu piciorul lângă bară, din semişpagat! Eu (Găbiţă) am reuşit să strecor două mingi din unghi (golurile 1 şi 5, cred), dar am ratat una clară cu juma' de poartă goală, plus o foarfecă pe lângă, Bogdan a deviat şi el una în poartă în stil Popică, după două şuturi în plopi Mitică a nimerit una cu ascuţitu la vinclu, Cătălin a înfipt şi el o boabă şi iată-ne la 5-6. Dar să nu anticipiez...
La scorul de 1-2 sau 1-3 apăruse şi Eugen, anunţat, aşa că a intrat la igreci şi Luci a trecut la noi. Deşi trendul a mai continuat până la 1-5, se poate spune că până la urmă a contat un om în minus în apărarea unora şi altul în plus în apărarea altora. După 2-6, când icşii au început să reducă din handicap, igrecii au avut destul ghinion, lovind bara de câteva ori din situaţii clare. Eugen a trimis o bombă cu efect invers decât la Roberto Carlos, adică mingea era pe cadrul porţii, dar fugea de portar, spre bară. S-a oprit la împreunarea barelor! Pe urmă, la cea mai frumoasă fază a meciului, Claudiu a recuperat la marginea careului propriu, a driblat tot până la celălalt careu, de unde a trimis în bara laterală... Pe urmă, pe la 4-6, deci când încă se aflau la conducere, a început şi Motanu să tensioneze atmosfera, luându-se de puşti şi făcându-i proşti. Măcar fraieri să-i fi făcut, suna mai altfel...
Şi aşa am ajuns la momentul culminant. Meciul stătea să se termine, aşteptam din clipă în clipă să intre antrenorul cu juniorii şi să ne dea stingerea. Nişte igreci încercau să pună capăt meciului arbitrar, ca de multe ori în trecut, dar faptul că acum există un reper clar pentru final i-a împiedicat. Motanu chiar ieşise pe margine, îşi îmbrăcase bluza de trening, dar văzând că restul joacă a revenit în teren în plină presiune a icşilor, a ajuns lângă Mitică, dar n-a putut interveni la o centrare pe care Mitică a reluat-o în plin cu capul, direct în pieptul lui Gabi, de unde a sărit norocos în poartă: 6-6! Era un rezultat prea bun pentru icşi, aproape nesperat la un moment dat. Atunci, antrenorul de juniori anunţă ultima fază... Se joacă, atacă unii, atacă alţii, mingea iese în aut lateral pentru igreci. Motanu zice iar gata, dar Claudiu îi explică, foarte corect, că ultima fază înseamnă până la aut de poartă sau gol, şi execută autul. Icşii recuperează, mingea ajunge... da, la acelaşi Mitică, aflat în poziţie "tipică de Popică", şiiiii... GOL!
7-6, incredibil şi, de ce să nu recunoaştem?, cam nemeritat! Ciudat, în momentul în care mingea intra în poartă, Claudiu se aşezase pe bancă! De ce oare, din moment ce chiar el explicase cum e cu ultima fază?! Nu se ştie... Şi uite aşa s-a scris istoria acestei neverosimile răsturnări de scor.