sâmbătă, 25 mai 2013

Ziua lui Virgil

Meciul de ieri s-a născut destul de greu. Până în prânz afară oscila între ploaie și întuneric deplin, iar potențialii mușterii stăteau în așteptare. Bineînțeles, comandamentul ad-hoc (de ce nu mă miră că Mitică nu s-a băgat?!?) a început să facă un inventar prezumtiv al clienților, chiar și în condiții de ploaie, scopul fiind ca numărătoarea să nu se oprească înainte de numărul magic, stabilit de noi la 10. Găbiță pe ramura lui, eu pe craca mea, am început să strigăm catalogul. Știam că Nelu e plecat, Claudiu (Nicoară, băiatul cu care m-am întâlnit acum două săptămâni și a venit vinerea trecută) nu vine, la Tudor n-aveam mari așteptări, nea Paulică are probleme cu coafura pe timp de ploaie, Virgil nu prea răspunde la telefon, Cristi-gaze s-a logodit cu munca...
Dau de Luci, care zice că da, deși, după cele scrise vineri pe blog, mai bine îl lăsam acasă, că risca, vorba clasicului, să sufle în fiolă și s-o albăstrească, Băsilică e și el, o dată în viață, bărbat și nu se mai zmiorcăie, aflu că Eli e bolnav și doctorul îi cam interzice să joace (păcat mare, e doar un copil și fotbalul e pasiunea lui) dar totuși vine, Bebilă la fel, se pare c-o punem, mai ales că vremea s-a îndreptat.
Dreptate a avut și Găbiță, care a mizat și pe un eventual rătăcit, apărut la teren fără ca noi să-l luăm în calcul, culmea fiind că neanunțați au apărut chiar doi, Claudiu și Lucică-Messi, așa că următoarea problemă a fost alcătuirea echipelor. Mitică a vrut să facă alegeri cu un puști, refuzând (din motive doar de el știute) să aleagă cu Leșinatu, apoi s-a trecut la negocieri, cert e că s-a ajuns la următoarele formule:
Echipa Băsile : El însuși , Leșinatu, Ely, Virgil, Răzvan, Găbiță
Echipa Ciulică : Măria Sa, Stelică, Mitică, Claudiu, Paul, Messi, Bebe
La jumătatea meciului, (calculată ușor anapoda de Găbiță, ca dovadă că talentul în matematică se moștenește în familie din două în două generații) omul în plus urma să treacă la noi. Mărturisesc că mi-a fost oarece teamă, la gandul că Leșinatu o să se ducă în atac să-și exerseze talentele de fante obosit, lăsând-o pe fetița Silica în poartă să-și apere nevinovăția, iar pe mine singur cu Virgil în fața hoardelor dezlănțuite. N-a fost chiar așa, Împăiatu stând în poartă tot meciul și având și câteva intervenții excepționale, cei doi atacanți venind mult la pressing în propriul teren iar Virgil executând, în ciuda lipsei de partide la activ, unul dintre cele mai bune meciuri ale carierei. Pe lângă faptul că a deposedat, uneori în situații-limită, a jucat la marcaj, a alergat pe toată lățimea terenului, cu infiltrări și la cornere, demn de reținut este că n-a greșit nici o pasă, atunci când o execuție greșită ar fi contat cu vârf și îndesat. Ca să nu mai vorbim că a fost coautor la cea mai frumoasă fază, recuperare lângă zid, avans, evitarea unui adversar, pasă la Găbiță, combinație  a acestuia cu Silică și gol.
Iar dacă tot am pomenit de Marele Alb, a reușit și el să-și asigure un premiu, numeroșii săi susținători fiindu-i alături la bucuria pricinuită de obținerea pentru a treia oară consecutiv și a suta oară în carieră a onorantului titlu de "Găina Meciului", prilej cu care s-a și cinstit la o berică cu celălalt contra-performer în domeniu, Ciuli. Acuma, tot ceea ce ne rămâne să sperăm este că au ajuns cu bine acasă, că oricum, cu criticile doamnelor-soții însoțite de jurăminte cu "nu mai fac, mami! " deja s-au obișnuit.

Era să uităm de scor. După un 3-3 care reflectă exact echilibrul primei reprize, Bebilă a preferat să vizioneze jocul de pe margine, astfel încât s-a jucat în formulă de șase la șase. Ciulicii au ratat monstruos, ceilalați și-au dorit mai mult victoria (Eli, gol senzațional cu călcâiul, din unghi mort, Găbiță, altruist ca de obicei) și tabela s-a oprit la 7-3, iar unii dintre noi  direct la terasă.

luni, 20 mai 2013

Ne-am încins greu, dar am rămas aşa!

Prezenţă consistentă la mijlocul lunii mai în Agronomie, prognoza părea a fi perfectă (28 Celsius, fără soare), dar până la urmă tot de caniculă am avut parte. 14 combatanţi, nu toţi prezenţi la start, nu toţi rămaşi până la final. Echipele au primit denumirea celor care le-au alcătuit, iar de pe margine le-a fluierat arbitrul Cătălin.

Echipa Popică: Luci, Stelică, Virgil, Claudiu (nou-venit), Găbiţă, Popică, Vasea
Echipa Mitică: Viorel Blondu, Bebe, Motanu, Paul, Nelu Armeanu Bronson, Mitică, Tudor

Deci Claudiu nu e puştiul de până acum, ci un băiat din categoria +40, adus de Motanu, longilin, cu oarecari aptitudini. Ar trebui să-i adăugăm o codiţă la nume, ca să-l deosebim, dar nu mi-a venit nici o idee, poate mă ajută cineva.
Meciul începe fără Paul şi Virgil, foarte echilibrat, cu Echipa Mitică mai activă, mai ales că Virgil se lasă aşteptat mai mult decât Paul. Cum cronica nu trebuia s-o scriu eu (Găbiţă), nu m-am întrebuinţat pentru a memora scorul sau marcatorii, aşa că s-ar putea să omit unele aspecte. Nu mai ţin minte cine a condus iniţial, cert e că imediat se restabilea egalitatea. Echipa Popică porneşte greoi, îmi amintesc că Stelică i-a făcut un cadou perfect lui Mitică, în timp ce dincolo Viorel Blondu domina careul, ba chiar şi zonele adiacente (două henţuri în afara careului!), dar îi dau un gol în timp ce vorbea la telefon! :) După integrarea lui Virgil, având de-acum spatele asigurat, Echipa Popică împinge jocul şi începe să marcheze la foc automat, ajungând la 4 goluri diferenţă. Viorel Blondu iese din poartă, începe să marcheze şi Echipa Mitică, dar marja se păstrează întrucât reuşesc 3 goluri consecutive după ce ajung singur cu Bronson, ba chiar şi al patrulea, anulat cu exces de zel de arbitru pentru un henţ la Vasea pe care nu-l văzuse nimeni, aşa că Echipa Mitică a zis bogdapproste.
Cam aici se întoarce meciul, pentru că trebuie să plece la serviciu (!) Claudiu, aşa că Echipa Popică rămâne în inferioritate. De la 10-6 scorul ajunge la 10-10, cu 3 goluri primite în 3 minute! Finalul este încins, la propriu şi la figurat, fiecare trage de el, se ratează de ambele părţi, Popică nu reia două mingi în faţa porţii, dar şi el îmi întoarce alte două pe care mi le scoate incredibil Bronson. Vasea recidivează la întindere şi o întinde, moment în care Echipa Popică trebuia să primească om de la adversari, dar Motanu aplică şi el şmecheria cu "cadoul otrăvit" şi iese pe margine, aşa că rămânem tot cu om în minus. Cu toate astea, Echipa Popică înscrie golul victoriei, pe care nici nu mi-l mai amintesc de sufocat ce eram!
Marcatori: Găbiţă -5, Popică -2, Claudiu -2, Vasea -1, Lucică -1 (foarte oportunist Luci cât a jucat în atac, a mai avut două ocazii clare, un şut peste şi un cap lângă!), respectiv Mitică, Blondu, Tudor, probabil 5 cu 3 cu 2.

sâmbătă, 11 mai 2013

Cadoul otravit;o victorie la limita

          O noua vinere placuta,cu soare,spre 30 de grade,dar cu o prezenta la limita pentru a porni meciul pe sinteticul mic.
          Deci,un cinci la cinci format din:
          Echipa A. Gabita(fiind accidentat a evoluat tot meciul numai in poarta),Razvan,Stelica, Mitica si
                          nerefacutul Vasea.
          Echipa B. Lucica,Paul, Bebe, Cristi-g. si Popica
          Intalnirea incepe in tromba cu doua bobite marcate de "marele si inegalabilul" capitan Mitica, apoi Bebe inscrie un gol frumos cu stangul de pe partea stanga(el jucand de regula pe partea dreapta),pe coltul scurt,mingea trecand printre portar si bara, se face 2 la 2, echipa A se desprinde la 4-2,apoi 6-4 si 8 la 6, avand tot timpul un avans de cel putin doua goluri.
          Acest scor de 8-6 s-a mentinut mai mult de o jumatate de ora, cu ratari de ambele parti,mai ales din partea echipei A. S-a ajuns la 9-7 cand Gabita i-a facut un cadou lui Paul, invitandu-l sa inscrie un gol,ceea ce a si facut.Nu stiu daca Gabita s-a gandit la asta,insa eu consider ca a fost un "cadou otravit", sa se bucure si Paul,avand in vedere ce s-a intamplat seara cu febletea lui,Dinamo!( In paranteza fie spus,pacat ca acest derbi a avut si o parte urata pe langa aspectele frumoase. A fost pentru prima data cand derbiul dintre Steaua si Dinamo s-a disputat cand campioana era deja stiuta; Steaua a obtinut a cincea victorie consecutiva,record in derbi; o parte a fanilor dinamovisti a avut un comportamnt huliganic,pe cand cei mai multi au facut spectacol in tribune,cantand si dansand;destul de multi jucatori dinamovisti au avut intrari foarte dure,unele criminale; doi dintre noii purtatori de mustata vor sta o perioada pe tusa
 din cauza accidentarilor suferite.)
           Dar sa revenim  la "oile noastre".Dupa golul lui Paulica fara frica,in sfarsit,ma hotarasc si eu sa sutez la poarta,Lucica respinge cu piciorul si Popica,aflat in propriul careu,mangaie basica cu mana ,hent careu, executa Mitica(in loc sa-mi ofere mie aceasta onoare pentru ca eu am scos penaltiul) si,si, bineinteles,ca rateaza,meciul incheindu-se cu scorul de 9-8 in favoarea echipei A.
           Pentru invingatori au marcat: Mitica 5g.,Stelica 2g., Razvan 1g. si cu voia dumneavoastra, Vasea-una bucata care de abia a ajuns in poarta. Oricum, am fost aspru criticat de maestrul Mitica si, mai putin, de amigo Motanel.
           Pentru invinsi au inscris: Paul 1g., Bebe 1g. si celelalte 6 babaroase au fost marcate de(cred) Popica 2g. si Cristi 4g.
          La indemnul Motanului, m-am mobilizat exemplar ca sa duc la bun sfarsit aceasta cronica,pe care de fapt trebuia s-o scrie el,cu mult mai mult talent decat am facut-o eu. Asta e!    

duminică, 5 mai 2013

Hristos a înviat! Noi?

Păi noi nu ne simtem prea bine... Fotbalul din Vinerea Mare s-a dovedit un fiasco, dar a meritat efortul de a ne strânge pentru că de la bere nimeni nu s-a lăsat dus. Ne-am trezit la teren cu 7 oameni care îşi confirmaseră prezenţa, plus Nelu "Bronson"Armeanu, singurul apărut pe cont propriu, să fie primit! Începem să dăm telefoane în disperare... Luci era cu maşina în reparaţie, dar când l-am mai sunat o dată a sărit în Merţanu lu' ăla micu şi iată-l la datorie. Virgil, care confirmase probabil doar ca să scape de gura lui Motanu, se smerea şi nu mai răspundea la telefon. De văru' Dănuţ am încercat să dăm prin Cătălin, dar se prea poate să-l fi prins în timpul slujbei, că nici el n-a răspuns. În cele din urmă, am apelat şi la puşti, de la care n-aveam confirmări, dar am încercat... Ăştia au răspuns, Ely nu putea veni, dar Claudiu, când l-am asigurat că nu se pune problema banilor, a spus că apare în juma' de oră. Deci cvorumul era îndeplinit la limită, ultima chestie era ca să găsim un muşteriu până venea Claudiu. Cum Agronomia era pustie, ochii mi-au căzut pe băiatul de la teren, care a acceptat să joace până ne sosea omul... Am făcut echipele cu Mihai, eu l-am ales pe Claudiu în contumacie, mare greşeală, căci până una-alta băiatul de rezervă s-a dovedit a fi mai slab decât Mitică, acesta fiind în echipa lui Mihai, cu Cristi-gaz, Bebe şi Luci. Aşa că noi, ăştialalţi, cu Bronson, Motanu, Popică şi băiatul respectiv, am fost carne de tun. În ciuda unui început veleitar, cu Popică în zi de şut, am luat gol după gol în timp ce stăteam cu ochii în zare după Claudiu, ca să putem reîncepe de la zero. Dezechilibrul era aşa evident, încât Tenismanu prefera să paseze în lateral decât să şuteze, numai Mitică nu prididea să ceară tot ce era şi nu era, culminând cu un corner văzut de el de la mijlocul terenului, ceea ce l-a făcut pe Motanu, alt neînţeles, să iasă de pe teren... Cum era evident că şi Claudiu ne-a tras clapa (data viitoare banii înainte!), ca să nu ne alegem doar cu această parodie de meci, punem nişte bănci pe latul terenului şi jucăm miuţă, ca pe vremuri, 4 la 4. Deci Bronson, Bebe, Găbiţă, Cristi contra Luci, Mihai, Mitică, Popică a mai semănat a meci. La poartă mică Bronson şi-a amintit că era imbatabil, chiar dacă Popică a găsit iar un şut precis şi a deschis scorul. Dar în continuare ne-am scos pe contraatac, cu Bebe autor a două goluri după combinaţii în superioritate numerică. S-a terminat vreo 5-3, moment în care s-a găsit cineva care să-l enerveze suficient pe Mitică. Îl ghiciţi şi singuri...
A urmat perioada cea mai prolifică. În afară de Luci, care luase maşina pe semnătură, ne-am prezentat în păr la terasă şi, fapt unic, n-a plecat nimeni până la sfârşit! Pe prima notă figurau 32 de beri, după care am continuat în noapte cu mai multe rânduri, a căror socoteală mi-e destul de tulbure şi nu ştiu de ce! Bronson a fost realmente fabulos, a început să ne înşire la skandenberg, cu un asemenea succes încât s-au înscris şi alţii de pe la alte mese! :) Aşadar, dacă va deveni din ce în ce mai greu cu fotbalul de ziua 5, măcar ştim că există alternativă!