Pis, men!

Nu știu cum se face, dar ultimele meciuri au fost toate disputate sub semnul  păcii și prieteniei, ca dovadă că trei din  patru s-au și terminat la egalitate. Cum echipa pelicanilor, un fel de Rapid în miniatură, a intrat în insolvabilitate, campionii pinguini au cules câțiva dintre naufragiați și se pregătesc de competiții prin meciuri în familie, evident, pe bază de alegeri. Cum ar spune un intelectual de Vitan, zarele a căzut destul de interesant, rezultând două distribuții aproape perfect echilibrate, ca dovadă și scorul final, bănuim 11-11, niciuna dintre cele două formații nereușind să acumuleze pe parcurs mai mult de două goluri avans. După denumirile celor doi căpitani, iată și alcătuirile:
Echipa Găină: Găbiță, Gabi, Virgil, Eugen, Cristi, Marin Găină
Echipa Mitică: El Însuși, Bebe, Stelică, Motanu, Paul, Eli
Inițial, până la venirea lui Eugen, la Găini a jucat Motanu, după care formațiile s-au echilibrat numeric și, pe undeva, și valoric. Putem spune că primii au avut un portar mai bun (Găbiță) și un mijloc mai laborios, ceilalți, o apărare mai bună (într-un fel era și greu să fie altfel cu atâția fundași de meserie) și un atacant mai incisiv. Perioadele au alternat, până când echipa Găină a reușit să ia două goluri în față iar adversarii păreau căzuți psihic. E drept, au fost și o serie de greșeli: Mitică s-a certat cu Eli, după care amândoi și-au ieșit din mână, kăpitanul fiind introdus în poartă. Dublă eroare, pentru că aici s-a ferit de absolut toate mingile, iar în atac puștiul n-a mai avut om la susținere, Motanu nefiind de acest profil, chit că a dat patru bucăți (una cu călcâiul) și a ratat alte ocazii, printre care și un șorț la portar, restul de goluri fiind ale lui Eli, plus două bucăți (una cu craci) Mitică, de la Găini evidențiindu-se Cristi cu șase reușite.. Lucrurile s-au mai îndreptat atunci când Motanu a intrat în poartă pentru a doua oară și s-a ajuns la diferență de un singur gol. După care, mișcarea cea mai inspirată, Paulică e rugat și acceptă să intre el, campionii (bine, nu chiar toți merită titulatura...) presează și obțin o remiză de luptă. Fluierul final, anunțat de altfel dinaintea partidei, îl dă Paulică, ce urma s-o viziteze pe  Zâna Măseluță, și găsește aproape toată lumea mulțumită, în afară de cele două mimoze plângăcioase, vă lăsăm să le ghiciți.
Închiderea ediției a avut loc, ca de obicei, la nea Nicu, prezența fiind aproape statutară. În plus, a mai onorat masa și antrenorul-nejucător Sudoru, care-și tot face încălzirea, spre deosebire de alți doi ex-pelicani, Șorțulini și Băsilică, ajunși între timp băieți de casă. Partea mai puțin plăcută e că nea Nicu le cam plânge după Dinamo și ne-a impus (știindu-ne că majoritatea suntem stiliști) să venim doar cu rezervare prealabilă. N-ar fi o mare problemă, după cum n-ar fi nici ținuta obligatorie, dar dacă ne zice că n-avem voie cu animale?

S-a vărsat

La ora asta, în loc să fiu pe teren, scriu pe blog. Era cât pe ce să jucăm şi vineri 18 ianuarie, dar, pe lângă ploaie, ne-am vărsat şi noi. Măcar m-am scos cu pseudocronica, e rândul lui Motanu să scrie două la rând.

Fără pinguini sau pelicani!

Etapă interesantă în a doua zi de vineri a anului. O ploaie începută încă de cu noapte transformase oraşul în patinoar şi, cu toate că între timp intervenise dezgheţul, ploaia continua să cadă enervant şi la ora meciului. După o tură telefonică în care ne-am asigurat că există dorinţă, la vestiar s-au adunat 12 combatanţi de ziua 5. Ca prin minune, când ieşim de la vestiare rămânem fără ploaie. Şi-o fi dat seama că nu putea concura cu ploaia de goluri care avea să urmeze. Echipele...

Pinguinii: Bebe, Stelică, Gabi, Mitică, Găbiţă, Ely
Pelicanii: Luci, Paul, Motanu, Popică, Eugen, Cristi

Cum Ely era singurul tănăr prezent, ba încă şi cel mai bun, echipa în care ar fi jucat pleca avantajată din start. Dar nu, după etape întregi în care echipa lor era înţesată de valori, pelicanii nu acceptă aşa ceva şi cer alegeri. Am făcut alegeri eu (Găbiţă) cu Cristi. De fapt făceam alegeri pentru Ely, cine ghicea banul sau stema îl alegea şi urma să câştige. O variantă interesantă a avut Motanu ulterior, la cârciumă, să fi făcut echipele eu cu Ely şi să fi ales eu primul. Din păcate, nu ne-a venit ideea asta când trebuia, şi nici n-am stabilit, ca în alte ocazii, ca ăla care pierde la aruncarea banului să facă alegerile doi şi trei. Bineînţeles, am pierdut eu, Cristi l-a ales pe Ely, dar am riscat cu o strategie: nu l-am ales pe Mitică, bazându-mă pe faptul că nu-l va alege nici Cristi. Aşa a fost, iar echipele au rezultat exact ca alea de mai sus, cu schimb doar între Ely şi Eugen. Realizând ridicolul situaţiei, Cristi încearcă să anuleze alegerile, acceptând provocarea cu echipele iniţiale, dar pelicanii Paul şi probabil Popică nu acceptă pentru că "aşa au ieşit alegerile". De ţinut minte pentru viitor când terenul se va înclina înspre pelicani. Aşadar, pentru că au avut loc alegeri, în continuare nu va mai fi vorba de pinguini sau pelicani. Oricum, după cum se va vedea, n-a fost afectat palmaresul, dar... să fim riguroşi!


Echipa A: Bebe, Stelică, Gabi, Mitică, Eugen, Găbiţă
Echipa B: Luci, Paul, Motanu, Popică, Ely, Cristi

Echipa A are o primă jumătate de meci groaznică. În atac, rata de reuşită era cam de un gol la patru ocazii, iar când spun ocazii mă refer la reluări din faţa porţii, singur cu portarul sau chiar cu poarta goală (Mitică a dat transversală de la un metru cu poarta goală pentru că... a dat din drop!). Eugen conducea bine mingea până în treimea adversă, dar acolo îşi pierdea luciditatea şi greşea finalizarea sau ultima pasă. Cu Motanu şi Paul ciucure pe mine, n-am prea reuşit să-mi creez singur ocazii, însă am fost servant la cel puţin 4 goluri din 5 (autori Eugen şi Mitică), reuşite în această perioadă nefastă. Pentru că, în apărare, Echipa A excela în a face cadouri, asta pe lângă faptul că Echipa B îşi crea propriile faze din care rezultau goluri. Selectiv, din ce-mi aduc aminte, Bebe portarul îşi ascultă instinctul de conservare şi fereşte capul la un şut tare de pe dreapta, apoi Gabi şi-ar fi putut reproşa două goluri dacă nu m-aş fi grăbit s-o fac eu. Golurile curg, deci, în poarta Echipei A, se dau goluri variate, de la călcâie (Cristi şi Ely), la şut violent de la mijlocul terenului direct în vinclu (Ely), până la reluare din prima a lui Paul lângă bară... Pe la 8-4 chiar simţeam un soi de compasiune din partea echipei B, dar care continuă până la 11-5.
De aici încolo, aproximativ în ultima jumătate de oră, se întâmplă inexplicabilul. Ceva similar cu meciul ăla de acum câteva etape, în care a intrat Tavi în poartă şi n-a luat nici un gol, pelicanii egalând atunci de la 4-8. Echipa A ajustează "rata ratărilor" la un gol din două ocazii, Gabi se enervează şi joacă pe o poziţie mai avansată şi astfel primesc şi eu în sfârşit o pasă cu golul la ea. Mitică ne surprinde şi el cu un şpiţ de la mijlocul terenului, nu atât de spectaculos ca al lui Ely, dar oricum venit din nimic. Apoi ne mai surprinde o dată cu un gol din unghi, la care toată lumea se aştepta să-mi paseze în faţa porţii. Îi întorc pasa de gol lui Gabi într-o poziţie mai dificilă, dar pune calm latul şi trimite în poartă tot din unghi, apoi reuşesc în fine un gol după un slalom, dar nici ăsta fără emoţii, mingea trimisă pe lângă Luci se duce în bară, o recuperez aproape de linia de corner, de unde o trimit încet printre bare, concentrându-mă ca la biliard. Dar ce făcea în timpul ăsta Echipa B? Luci spunea după meci, şi e destul de probabil să aibă dreptate, că în ultima jumătate de oră Bebe n-a mai avut parte de şuturi pe poartă! Ocazii au mai fost, oricum nu cu aceeaşi frecvenţă, dar precizia a lipsit. S-a repetat de câteva ori o fază emblematică, Motanu nu avea cui să dea la aut de poartă! Ely venea de-a lungul tuşei, dar urmărit îndeaproape de Eugen, Paul şi Popică rămâneau pe lângă propriul careu fără prea mare dorinţă de a primi pasă, iar Cristi era în dreptul careului nostru, cu Stelică în cârcă! Când degaja în faţă, mingea ne revenea repede, iar când pasa aproape, făceam pressing la fundaşi care degajau şi ei repede şi era tot aia. Astfel s-a ajuns la un neverosimil 11-11 (!), la care Motanu pune capăt meciului, în ciuda protestelor unora, dar fix după o oră şi jumătate de joc.
Cocluzia: nu dă Popică gol, degeaba se dă cu fundul de pământ echipa lui, că n-are cum să câştige! :)

Om în plus

Vremea neașteptat de bună, împreună cu vacanța prelungită pentru mulți, au făcut ca prima vinere din an să consfințească o prezență rar întâlnită în anotimpul rece: șaptesprezece combatanți. Problema creată a fost una dublă, terenul mic pe care s-a început jocul nesuportând mai mult decât un maxim șapte la șapte (altfel, totul devine o țurcă), apoi, dat fiind echilibrul evident al distribuțiilor, politica omului în plus. Ultimul apărut la teren fiind Mihăiță-tenismanul, s-a căzut de acord ca pinguinii să înceapă în 9, iar după o repriză de 40 de minute să cedeze un om. Iată echipele:
Pinguini: Luci, Bebe, Stelică, Răzvan, Gabi, Mitică, Claudiu, MihaiT, Găbiță
Pelicani: Paul, Cătălin, Bețe, Cristi-g, Tudor, Eugen, Ely, Marinuș
După cum era de așteptat, primul sfert de oră, disputat pe terenul mic, s-a încheiat cu un 0-0 încâlcit, meciul adevărat începând pe sinteticul mare. Evident, unul dintre cei mai avantajați de mutare nu putea fi decât Ely, autorul primelor două goluri, după acțiuni personale și șuturi greu de scos. Pinguinii echilibrează jocul, profită de superioritatea numerică și egalează la doi, după care se face timpul să cedeze un om. Culmea, căpitanul Marean (acum nu știm dacă din simpatie sau din alte calcule, mai obscure) îl cere pe Răzvan, pinguinii nu consideră pierderea prea mare, deși invocă faptul că jocul era echilibrat și n-ar fi fost cazul să se schimbe ceva, și partitura se modifică radical. Mihai se retrage mult în spate și se mizează mai ales pe contraatac, în timp ce la pelicani intervine o oarecare delăsare, crezându-se că victoria vine de la sine. Tudor n-a prins o zi prea bună, Eugen nu poate scăpa de vechile metehne (căratul mingii în neștire, soldat de cele mai multe ori cu pierderea sa și punerea echipei în pericol, plus și mai prostul obicei de a comenta fazele anterioare și a nu se concentra la cele curente), Ely se pierde de multe ori când nu-i iese jocul, cert este că Mitică înscrie, aproape nesperat, pentru 3-2. Se joacă pe contre, pelicanii presând, iar Marean se împiedică de vreo câteva ori în minge, faze la care iese gol (acum, la cârciumă, idolul femeilor a stat lângă prietenul lui Lucică, dar n-am sesizat cum că l-ar fi cinstit pe acesta din urmă, după cum binemerita). În apărare, Paulică nu iartă nimic, fiind mai rău decât toți fundașii adverși și gușații se duc la două goluri, moment în care Cătălin se accidentează la o intrare cu cântec la Mihai, unde s-a cerut penalti. Nu s-a dat, s-a mai dat în schimb un gol rapid, după care, trecut fiind de ora cinci și cu unul mai puțini, pelicanii sună retragerea, cu un 7-6 trecut la palmares. Până aici e bine, să-i vedem de acum înainte, căci fără Băsilică, Tavi și Cătălin sunt ca Milanul fără Rijkaard, Gullit și van Basten, îi bate și Steaua dacă-i prinde...

2012 - Final de sesiune

Anunţat fără surle si trâmbiţe, meciul de gală desfăşurat vineri 28.12.2012, ultimul din acest an, a avut ca protagonişti doisprezece fani inimoşi, care au reuşit să strecoare printre problemele de tot felul, specifice „ultimei 100” a anului, şi vreo „cateva ceasuri” pentru mişcare adevărată şi susţinerea unui simpozion post chindie la nea Nicu,  pe teme specifice, de acută actualitate (prietenii ştiu de ce).  

Iată-i pe participanţi :

  Pinguini – Luci, Bebe, Motanu, Mitică, Mihai-T şi Gabiţă,  

     Pelicani –Tavi, Balaurul, Popicu, Ely, Claudiu şi Cristi-G .

Formulele de echipă au conferit un echilibru valoric cert, care avea să se concretizeze şi în rezultatul final. De la distanţă poate părea că meciul şi scorul de egalitate consemnat au făcut parte dintr-o regie care să dea OK în preajma revelionului, în ton cu urările generale de bine şi prietenie care se impart de toţi în toate direcţiile. N-a fost deloc aşa ! Şi asta pentru că fiecare team ştia că ultima impresie contează.

Aşadar, meciul a început cu Balaurul şi Luci între buturi, avându-i pe pinguini drept protagonişti principali. Aceştia au şi preluat conducerea destul de rapid prin golurile lui Găbiţă (2) şi Mitică. Găbiţă şi-a făcut singur primul gol, scoţând de pe linia de fund o minge ce părea pierdută, a întors-o cu călcâiul, a urmat pirueta, imediat  pasul lateral care i-a deschis unghiul, pelicanii au blocat culoarul, dar a urmat încă un pas în lateral, pas de pitic, dublat de un şut scurt la colţul…evident scurt şi el. Celălalte două bobiţe au fost cadouri pe care Moş Crăciunii din echipa pelicană le-au făcut cu multă generozitate. La 3-0 marchează şi moş Popicu, în compensaţie, demonstrănd că atunci cănd vrea are daruri pentru toţi, fie ei răi sau buni.  

Meciul se încinge, pelicanii echilibrează, încep să domine, dar contraatacurile pinguine s-au dovedit mult mai eficiente decât finalizările individuale ale pelicanilor, concretizate de cele mai multe ori prin şuturi de la distanţă. Cele mai multe dintre acestea au fost sortite eşecului, fie datorită lui Luci, fie impreciziei, pripelii sau neşansei autorilor. În lipsa lui Cătă, acest stil de joc a fost impus de Ely şi Claudiu, cărora nu li se poate reproşa totuşi lipsa de implicare în joc, dar abuzurile în dribling, în locul combinaţiilor colective, au făcut ca alb-negrii să se distanţeze la 4-5 goluri.  La un moment dat totul parea compromis pentru supercampioni. Cele trei domnişoare care asistau de pe margine (cea traditională - a lui Claudiu şi două susţinătoare ale lui Ely – deh, mic, mic, dar cine mai e ca el! ) sufereau în tăcere pentru postura amicilor lor.

Ca mai întotdeauna cei puternici sunt ajutaţi de soartă. Tavi trece în poartă, Balaurul îşi reia rolul de coordinator al apărării, iar Mihai-T urcă şi în atac, sperând ca astfel să dea lovitura de graţie şi să ducă scorul spre valori insurmontabile de către pelicani. Numai că ieşirile lui au slăbit apărarea, lucru de care au profitat din plin ceilalţi. De asemenea se dovedeşte ce importantă este prezenţa lui continuă în angrenajul amintit. După aceste schimbări tactice, aproape totul se înclină în favoarea megacampionilor. Apărarea îi neutralizează pe Găbiţă şi Mihai, iar atunci când aceştia au reuşit să mai expedieze câte ceva către poartă, beşicile il găseau şi se loveau cu obstinaţie de Tavi, al cărui unic merit a fost că a acceptat să intre în poartă. În această perioadă, singurii care au marcat de la pinguini au fost din rândul celorlalţi componenţi (Motanu - de la 50cm - specialitatea casei şi Mitică). De partea cealaltă golurile curgeau gârlă. Şi uite aşa, tiptil-tiptil s-a ajuns la egalitateeee.  Marcatori la pelicani, evident Ely (care de fiecare dată când finaliza scotea sunete de Tărzănel, ca să epateze admiratoarele de pe margine), Claudiu (el ceva mai discret), Cristi şi evident maestrul Moş Popi.

Pe linia dreaptă, înainte de final, era evident pentru toată lumea că doar o minune îi va mai putea salva pe eternii campioni ai locului doi de la o înfrângere la potou. Ca un făcut, minunea s-a produs. La o fază în zona de demarcaţie a careului pinguin, Claudiu este …, nu ştiu exact ce s-a întâmplat, cert este că după ce croşetase un fundaş, au sărit pe el, panicaţi, alţi doi apărători. S-au iscat comentarii cu privire la decizia ce trebuia să se ia pentru a continua partida. Aşa că Motanu, simţind că totul se clatină, a început o discuţie care în cele din urmă a dus la încheierea partidei. Deci egal, poate la 10, sau poate la 12. D-zeu mai ştie . Dar ce contează. Chiar şi aşa, finalul de meci şi de an, i-a prins pe supercampioni peste campioni, şi asta într-un meci încheiat nedecis. Aspect ce sugerează multe.

Simpozionul care a urmat a permis participanţilor să întoarcă acest meci pe toate feţele.  Oricum, felicitări ambelor echipe pentru spectacol şi pentru fidelitate.

            Tuturor, LA MULŢI ANI cu sănătate în 2013 !