Sfârşitul glumii

Cică Voltaire l-a descris pe Dumnezeu ca fiind comediant într-o sală în care publicul se teme să râdă (nu sunt aşa de cult la cap ca să aflu chestia asta direct de la Voltaren ăsta, ci prin mijlocirea unui film din 1977, Oh, God!, pe care n-ar strica să-l vedeţi zilele astea, deşi n-are legătură cu Crăciunul). Aşadar, dincolo de solemnitatea momentului, să nu ne fie teamă să facem lucrurile obişnuite, mai ales acum că am fentat şi sfârţitul lumii. Echipele...

Pinguinii: Stelică, Mitică, Motanu, Găbiţă, Claudiu.
Pelicanii: Paul, Popică, Bebe, Cătălin, Ely.

Pentru că a nins înainte şi în timpul meciului, terenul avea un strat subţire de zăpadă pe care mingea aluneca poate mai mult decât noi. Ca să nu mai pierdem vremea, pelicanii au învins la vreo 5 goluri, să zicem 15-10 sau poate 17-12. Trebuie spus, şi a spus-o chiar el, că a fost unul dintre cele mai lamentabile meciuri ale lui Claudiu, care acuza încă dinainte de meci nu se ştie ce problemă la picior, dar asta nu scuză faptul că a jucat minute bune cu mâinile în buzunar. S-a mai trezit în ultima parte, posibil după o revigorantă minge în mufă expediată de Stelică. Un alt pinguin a compensat jocul slab al lui Claudiu, numai că acesta evoula pentru pelicani! E vorba de Bebe, care a fost foarte mult jucat de Cătălin pe faza ofensivă. Fiind puţini combatanţi, nu se punea problema de pressing, aşa că Bebe avea suficient timp să-şi potrivească mingea, să privească terenul şi să împartă pase. Începutul meciului a fost la discreţia pelicanilor, diferenţa ducându-se chiar spre 7 goluri, una cam exagerată totuşi, pe fondul unei ciudate îmbinări a norocului lor cu ghinionul nostru. Câteva şuturi ale pelicanilor căre păreau respinse sau deviate au ajuns în poartă, în timp ce dincolo mingea n-a vrut să intre, fără a fi vorba de ratări, aia e altă poveste.
Când a intrat Motanul în poartă a fost cea mai bună perioadă a pinguinilor. Claudiu începuse şi el să mai mişte ceva, iar Mitică, după reproşuri repetate, nu l-a mai menajat pe Ely, tratându-l cam în stilul lui Gabi (drept e că la capitolul ăsta Ely e cam mimoză). În plus, ghinionului nostru a început să-i surâdă norocul, reuşind vreo două goluri hilare, cel puţin ăla al lui Claudiu dintr-o lovitură liberă de la jumate, de lângă zid, executată pe jos, fiind de antologie! Ne-am apropiat la două goluri, dar pelicanii s-au mai concentrat puţin şi s-au distanţat iar, în timp ce la pinguini începuse un concurs de ratări din faţa porţii. Pe final, ca echivalent pentru cireaşa de pe tort a fost rahatul de pe cozonac, atunci când Mitică s-a băgat peste mine şi mi-a stricat o foarfecă...
Concluzia mea, ca şi data trecută, este că viteza şi vigoarea de minor ale lui Ely devin majore în condiţii de... vacuum! :) Un om în plus la echipa adversă ar echilibra cât de cât balanţa, cum s-a întâmplat cu o etapă în urmă, scor egal cu om în plus, dar două bucăţi de meci cu diferenţe de 6 şi 4 goluri la egalitate numerică. Dacă, de exemplu, l-am fi avut şi noi acum pe Luci, am fi putut să-i întâmpinăm pe Ely şi Cătălin cu o linie de trei, plus ceva ajutor de la mijloc. Poate tot pelicanii ar fi învins, dar era altceva.

De colindat, v-a colindat Tavi, aşa că mie nu-mi rămâne decât să vă spun să aveţi grijă cu porcu', fiindcă data viitoare e ultima reprezentaţie pe anul ăsta şi se ştie că ultima impresie contează.

Colind cat un Imn de Craciun

O, ce veste minunata, 

In Betleem ni se-arata 
Ca a nascut Prunc, 
Prunc din Duhul Sfant 
Fecioara Maria. 
Ca la Betleem Maria, 
Savarsind calatoria 
In sarac salas, 
Lang-acel oras 
Naste pe Mesia. 
Pe Fiul cel din vecie, 
Ce L-a trimis Tatal mie 
Sa se nasca si sa creasca 
Sa ne mantuiasca.

Tuturor, "zilierilor" din fiecare vineri ,

Craciun fericit !

Sanatate ! Liniste si bucurii alaturi de cei dragi!

Craci, craci, craci...

Vineri, paișpe, a doua zi după cea cu ghinionul clasic, n-a fost una prea fericită pentru pelicani. După rușinea de săptămâna trecută, campionii și-au reconsiderat tactica de joc, au trecut la reconstrucția echipei și s-au ocupat (evident, în timpul liber) și de adversarii țugulani. De Silică Culo Canoniere și Șorțulini momentan am scăpat, Cătălin a câștigat două bilete la teatru și a avut de ales între două reprezentații, pe Marinuș l-am adus special din Bulgaria, mai rămânea să le infiltrăm un agent sub acoperire și totul era ca și rezolvat. Și cum pinguinii nu livrează decât marfă de calitate, l-au îmbăiat, tuns (bine, aici n-a fost prea greu...), frezat și ambalat cu fundă rozi pe căpitanul Mitică, dornic de altfel de afirmare sub noile și vechile culori maro atât de dragi.
Nu mai e cazul să spunem cât s-au bucurat giumbușlucii: Paulică l-a pupat pe fruntea-i largă, văru Dan s-a emoționat și i-a cerut un autograf, pe Stelică, și el exilat temporar la cotcodaci, l-au podidit lacrimile, singurul care și-a văzut autoritatea în pericol fiind celălalt etern căpitan, Marinuș. Pentru că aici constă genialitatea mișcării de trupe, două bricege nu vor intra niciodată amândouă în aceeași brânză, iar echipa de tineret a campionilor (Somnorini, Bebbini, Motanini, Caprini, Eli) a zburdat pur și simplu în fața mult mai rutinaților lor adversari, scor final 25-15, cât un set de volei. Oricum, combatanții merită o recompensă că au ținut minte scorul, care putea fi chiar mai drastic, dacă la 8-2 la pelicani n-ar fi intrat și Cristi-gaze. Acu, că tabla adunării e o noutate pentru împăiați nu miră pe nimeni, dacă ar fi să ne luăm după numărul golurilor declarate ar ieși de vreo 30, adică maimuțicile chiar au biruit și noi nu ne-am dat seama.
De la superînvingători nu putem evidenția decât toată echipa, dar în special pe Caprini, pentru jocul său altruist. În ceea ce-l privește, mai circulă un zvon, cum că ar dori să-l înfieze și pe Eli, căci după doi copii mari (Robert și Mitică), mai buni consumatori și cu mai mult succes la dame și unul mai mic, dar mult mai inteligent (Matei) ar mai fi loc și de unul mai talentat la fotbal. La capitolul "deziluzia etapei" învingătorul este tot un mare campion, Motanu, zero în apărare, minus unu în atac, chiar dacă a marcat câteva bucăți, dar autorul unor faze de un mare rafinament estetic, trei perechi de șorțulețe, toate mai frumoase decât orice gol banal. Din nefericire însă, deocamdată n-a găsit măsura potrivită pentru balauru Paulică, dar pentru aceasta mai există și săptămâna viitoare.

PS: În legătură cu titlul și, vorba lui Sudoru, pentru cultura voastră generală, luați de aici: http://youtu.be/eiuHdUkuRi0

USLanii vs. PPinguinii

Vineri, 7 decembrie, a fost un fel de repetiţie generală pentru alegeri, deşi dacă s-ar fi făcut alegeri echipele n-ar fi arătat niciodată aşa:

Pinguinii - Luci, Bebe, Motanu, Beţe, Mitică, Claudiu, Găbiţă

Pelicanii - Nelu, Popică, Paul, Cătălin, Tudor, Ely, Cristi-g

Lipsa în formă continuată a cronicarului pelican mă obligă să fac eu un fel de laudatio: victoria pelicanilor a fost clară, fără absolut nici un moment de cumpănă, conducând mereu cu 4-5-6 goluri. În afară de Paul, care nu şi-a părăsit jumătatea (de teren, evident!), toţi ceilalţi pelicani au marcat din toate poziţiile şi de la toate distanţele, de la linia porţii la mijlocul terenului, având încă pe atâtea ocazii. Memoria reţine mai multe, dar consemnez doar vinclul lui Cristi, aproape de la jumate. Dincolo, pinguinii au întrerupt monologul cu nişte replici răzleţe, profitând la început de nesiguranţa lui Nelu (Mitică l-a surprins cu un cap de la mare distanţă), dar care şi-a revenit treptat, ajungând să respingă de vreo două ori din semişpagat. Cum construcţia la pinguini era un eşec permanent, Mitică pierzând sau returnând pasele primite din apărare, a rămas să valorificăm mingile pierdute de pelicani sau alea degajate din careul nostru. Vreo 4 goluri am dat eu, Mitică sigur 3, Claudiu cel mult 2, Beţe 1.

Paradoxal, neşansa pinguinilor a fost absenţa lui Dănuţ! Era rândul nostru să jucăm cu doi juni, aşa că Dan ar fi intrat la pelicani, în timp ce Ely ar fi trecut la noi. Sigur, ultima dată am luat bătaie şi în această formulă, pe terenul mare, dar greşeala de atunci, de a-l lăsa pe Ely să joace pe cont propriu juma' de meci, nu s-ar fi repetat. În condiţiile astea probabil că am fi fost favoriţi, dar meciul oricum se juca. Ce se va întâmpla, însă, când va veni rândul pelicanilor să joace cu doi puşti? Păi la echipa asta pe care o vedeţi mai sus s-ar fi adăugat Dănuţ! Ce pot spera în condiţiile astea pinguinii? Păi să aştepte vacanţele ca să poată apărea şi Tenismanu (sau să aibă şansa ca vreo zi liberă să pice vineri, cum s-a întâmplat cu Sf. Andrei)!

PS - Sper să nu mai uit, când suntem 14 ar trebui să se plătească 9 lei. Chiar şi când suntem 15...

Odă(m) lui Marinuș

Situație explozivă în tabăra pinguină. După un egal epopeic, smuls cu abnegație și dăruire, hoardele inamice au jurat răzbunare, punându-și în mișcare infamele mașinațiuni încă din timpul săptămânii. Astfel, balauru Paulică l-a abordat pe Mitică oferindu-i un contract maro în alb la echipa adversă, cu post de titular garantat, un kil de parizer, două belete de tramvai și două kile de cartofi la fiecare meci, bașca câte o sută de coniac la fiecare gol marcat. Din fericire, mișculația n-a funcționat, pentru că jandarmeria s-a băgat pe fir și l-a săltat pe mituitor, dar necazurile pingunilor n-aveau să se sfârșească aici. O mână ucigașă i-a șparlit ceasul lui Bebe, astfel că acesta n-a mai sosit la teren, lăsând flancul drept descoperit. Lui Ciulică i-a recomandat ginecologul somn de frumusețe și băiatului i-a fost lene să mai vină la teren, așa că s-a culcat acasă, unii zic sub masă. Caprini, una din vedetele gulerate, a fost victima unui atac prin alunecare la sticla cu pelin și s-a accidentat, bașca se pare că l-a tras curentul pe preșul-dormitor și n-a putut servi patria decât în poartă. Spiritul său de luptător nu s-a dezmințit însă nici de această dată și a șarjat de câteva ori prin gloata inamică, fiind cu greu cules de pe teren la sfârșitul partidei. Unele voci au susținut să-l împușcăm, ca să nu se mai chinuie, dar alții, mai miloși, s-au gândit că taman ce fusese ziua lui (se pare că a împletit al treișnoulea trandafiraș în buchețelul vieții, prilej cu care-i urăm la câți mai mulți la joacă) iar alții n-aveau șofer să ajungă la cârciumă, așa că respectivul a dat un rând, chiar la teren. Alți doi titulari, Gabi și Mihăiță Hănescu, au apărut distruși la teren și au plâns întruna, căci echipa lor de suflet, Cuțu-Cuțu București a capotat rușinos în Cupă, iar vă dați seama ce randament pot avea niște jucători care una-două dau fuga după batiste. Stelică vine după o operație grea și încă nu e refăcut, ăla mai mic, Claudiu, e și el cu o fată, singurul valid ar mai fi rămas Motanu, dar el se pune mai rar, că nu prea știe fotbal.
De partea cealaltă, cu excepția lui Tavi, toată floarea cea vestită. Cătălin, cu mustrare scrisă din partea șefului pentru absență nemotivată data anterioară, taman ce exersase cu văru Dănuț scheme de joc secrete, cu combinații care să-i lase singuri cu portarul, ceea ce au și reușit de câteva ori, o dată chiar cu gol, în rest blocați de portarul Tăvălici. Cristi, ca de obicei, laborios, dar ceva mai puțin incisiv. Gurile rele spun că, consumator fiind, a primit o ofertă de la bețivi, locul său nefiind la papă-lapte și de aceea ar fi lăsat-o mai ușor, dar noi nu credem așa ceva. Tot Tavi și-a băgat coada și în privința lui Eli, promițându-i acestuia că-l ajută să treacă clasa a patra, sau a câta o fi el. Copilul, credul, s-a străduit pentru pelicani, dar s-ar putea să fie dezamăgit și atunci îi va saluta din zbor. Trupa de șoc a fost întărită cu doi dintre favoriții noștri, Eugen, pe care-l prețuim pentru că iubește natura și mingea deopotrivă, și Tudorică, cel ne face bucuria și pleacă tot timpul mai devreme.
Văzând echipa adversă, o parte dintre pinguini au vrut chiar să plece, motivând că au rezervare la nea Nicu, dar lucrurile s-au întors radical în momentul în care la teren a apărut Marinuș. Acum, nu știm dacă Tavi nu i-a mai trimis guguștiucului milionul, ca să-și facă alt program vinerea, sau ipochimenul venise și el la ciuguleală, cert este însă că, după o scurtă negociere și cu buzunarele ceva mai pline,  maimuțoiu și-a luat locul în apărarea pelicană. La început, dezastru total, nimeni n-a trecut de el, minunându-ne și noi cum le lua mingea lui Mihăiță și Claudiu, îi trăgea de urechi și le da  câte un șut în (pardon) fund, de plecau amândoi schelălăind  că-i bate nenea, la fel cum s-a întâmplat și cu Caprini, scăpat singur cu magistrul și poarta goală în față. Treptat însă, omul și-a meritat banii, luând gol din orice poziție și purtându-i pe campioni spre o izbândă de antologie, scor 12-6, ceea ce ne face să-i fim etern recunoscători. De aici, și titlul...