White Friday

Încă o zi prielnică pentru fotbal, la ofertă. Doar egalul, fiind rezultat rar, a fost plătit ceva mai scump. Echipele, 7x7, pe terenul mic:

Pinguinii - Luci, Bebe, Motanu, Stelică, Gabi, Claudiu, eu (Găbiţă).
Pelicanii - Nelu Armeanu, Paul, Mitică, văru' Dănuţ, Tudor, Ely, Cristi-gaz.

A fost rândul pelicanilor să beneficieze de aportul a doi "primavera", dar, cum absenta Cătălin, şansele pinguinilor nu erau de neglijat. Să mai remarcăm prezenţa în poarta pelicanilor a lui Nelu Armeanu, 70 de ani, să trăiască!, dar şi cooptarea unui pinguin reprezentativ, Mitică. Cine ar fi crezut la început că acesta va avea cele mai bune cifre din echipa pelicanilor?! 4 goluri şi 4 bare pentru Mitică! Dar să nu anticipăm...
Pinguinii pornesc în stil Stuttgart. În câteva minute, profitând că pelicanii aveau un singur fundaş de meserie, se duc la 3-0. Unul dintre goluri a fost chiar interesant, am reluat de 4 ori la rând din faţa porţii, Armeanu, deşi căzut, reuşind să respingă de 3 ori! Pelicanii încep ca de obicei să-şi aducă reproşuri, totuşi se mobilizează şi echilibrează jocul. După o perioadă destul de lungă, cu ratări de ambele părţi, diferenţa se păstrează, 4-1. A fost momentul în care o posibilă contractură, care mă supăra moderat, s-a agravat brusc. Ca şi altădată, am trecut în poartă, în speranţa că după un timp se va domoli. Dominarea pelicanilor devine totală. După diverse tentative, aceştia reuşesc să marcheze prin Dan şi Cristi. La cel al lui Dan am partea mea de vină, am lăsat colţul scurt întredeschis ca să acopăr centrarea şi pe-acolo a strecurat-o. Mitică dă semne de viaţă, dar îi apăr două şuturi consecutive din apropiere, apoi îi deviez altul în bară. În rest, vechea meteahnă a pelicanilor, lipsa de precizie, multe şuturi ducându-se peste. Nu se mai putea continua aşa, pentru că în atac Claudiu, ajutat din când în când de Gabi şi Motanu, nu reuşea să-şi creeze nici o ocazie. Ies din nou în câmp, dar când Paul mă ia la sprint, lucrurile devin clare. Totuşi Paul ţine să fie drăguţ şi îşi bagă un autogol la vinclu, dar nu trece mult şi, la o degajare bezmetică a lui Motanu, mingea îl loveşte pe Gabi şi intră în poartă (1-1 şi la autogoluri!). Reuşesc apoi un gol din poziţie statică, după o fentă din corp, însă pelicanii ripostează cu 3 boabe cu autori diferiţi (unul al lui Tudor, după o pivotare cu Motanu în spate) şi preiau pentru prima dată conducerea.
Aici am cedat şi, cu imensă părere de rău, am ieşit din teren. Imediat pleacă şi Tudor, la treaba lui. Deşi presaţi pe toate părţile, pinguinii reuşesc să nu ia gol vreo 5 minute, până se aprinde nocturna. Atunci mă decid să reintru, anunţând că voi sta la pomană. Dar imediat pelicanii înscriu 2 goluri şi ridică diferenţa la 3. Urmează cea mai interesantă perioadă... Pentru că ne aveau în mână, la pelicani intervine automulţumirea. Ely (doar un gol pentru el, extrem de puţin!) începe să joace la spectacol, în timp ce ceilalţi pelicani continuă să aducă mingea la finalizare, dar fără răutate în joc. Doar Mitică ţipa să nea dea cât mai multe şi de câte ori i s-a ivit ocazia nu ne-a iertat (a dat şi o bară-bară, la firul ierbii!). Pe acest fond, apărarea pinguină a continuat să joace serios, Luci scotea ce era de scos, iar în atac au început să se mişte lucrurile pentru că pelicanii nu retrăgeau decât conjunctural om lângă Paul. La un şut respins al lui Claudiu strecor mingea în poartă, apoi îl servesc de trei ori în faţa porţii pe Motanu, care iroseşte de două ori şansa de a fi semierou, dar a treia oară o înfige. Claudiu reuşeşte şi el un eurogol, şut violent aproape de vinclu - toate astea pe contraatac, ceea ce însemna că pelicanii atacau, iar din când în când mai şi marcau, cele două goluri ale lor intercalându-se cu ale noastre. Şi, când mai aveam două în spate, exact pe astea două le reuşesc repede, cu reluări simple din faţa porţii. Trăiască pomana, dar am meritul de a nu le fi ratat!
Cum trecuse binişor de ora 5, propunerea mea de a pleca prieteni e acceptată cu fair play de pelicani, culmea, Claudiu vroia să mai jucăm până se dă primul gol, el închipuindu-şi desigur că noi l-am fi marcat... La cârciumă am căzut de acord cu Gabi că Mitică trebuie repatriat, decât să joace bine la pelicani, mai bine slab la pinguini... :)

Bioritm scăzut pentru pelicani

Vineri 16 noiembrie, o altă zi numai bună pentru fotbalul de ziua 5, început la soare şi încheiat la nocturnă. O să dezamăgesc nişte lume, dar nu ştiu exact nici scorul, nici diferenţa, nici câte goluri a dat fiecare. Măcar echipele, cu toate că şi aici au fost modificări permanente:

Pinguinii: Luci, Bebe, Motanu, Stelică, Mitică, Găbiţă, Ely.
Pelicanii: Cătălin, Paul, Beţe, văru' Dănuţ, Eugen, Tudor, Cristi-gaz.

Aşadar o etapă în care tinerii s-au putut repartiza câte unul la fiecare echipă. Deşi la pelicanii a pontat în compensaţie Eugen, faptul că Beţe şi Paul n-au ajuns la timp s-a transformat în avantaj pentru pinguini, care au început cu un om în plus (nu apăruse nici Motanu). Pot rezuma meciul astfel: în această perioadă pinguinii s-au dus la o diferenţă de 3-4 goluri pe care au reuşit cumva s-o păstreze până la final!
După ce în etapa trecută îl lăsasem pe Ely să-şi facă mendrele vreo jumătate de meci în ideea că oricum vom învinge, de data ne-a surprins plăcut din start printr-un joc combinativ, aşa cum nu cred c-a mai făcut-o vreodată. Ba chiar am avut uluiala de a-l auzi spunându-mi, el mie: "vezi, nea Gabi, ce înseamnă să jucăm în pase!" - observaţi că am avansat la "nea Gabi"... :) Repartizarea golurilor noastre a fost cam aşa: Ely - vreo 5, Găbiţă - vreo 4-5, dintre care 2 cu bulan maxim, Mitică - 2.
După echilibrarea numerică, pelicanii au dominat autoritar, dar n-au reuşit să surmonteze în primul rând pentru că nici un pelican n-a excelat, lucru care se poate remarca la goluri: Tudor n-a dat, Eugen o fi dat, Cătălin - cel puţin un gol, Dănuţ - câteva, Cristi - la fel. Pinguinii s-au mobilizat exemplar, mai ales după ieşirea lui Cătălin în câmp, când practic ne-am apărat cu toată echipa: Bebe pe dreapta, Mitică pe stânga, Motanu, Stelică şi eu - în centru, Ely - mijlocaş-atacant. Pe tot parcursul meciului, diferenţa s-a învârtit la 3-4 goluri, de la pinguini Mitică ratând exasperant în repetate rânduri închiderea meciului la +5, în timp ce la pelicani Cristi a avut în două rânduri ocazia să ajusteze la -2, o dată repetând execuţia lui Tavi de acum câteva etape (cu jumătate de poartă în faţă a trimis pe colţul celălalt, unde Luci a deviat ciudat mingea cu mâna, pe la spate, cum driblează baschetbaliştii - la faza asta apucasem să trag o înjurătură înainte de a degaja, crezând că e gol sigur! :), iar a doua oară trimiţând pe lângă un penalty. A compensat când a trecut pe partea lui Mitică, marcând după ce l-a driblat pe linia de corner (!), apoi a profitat din nou când Mitică a renunţat să mai lovească o minge, derutându-l pe Luci, care n-a mai apucat să iasă.
Modificările de efectiv nu s-au oprit aici, spre final a plecat Tudor, fără ca scenariul să se schimbe absolut deloc, iar după câteva minute, când a plecat şi Paul, pelicanii l-au cerut pe Motanu şi aici chiar am fi putut avea o problemă. Pe Ely nu-l mai ajuta nimeni, la orice minge trimisă pe el indicaţiile fiind de genul fă-ţi-o singur sau ia-l la fugă! Întunericul ne-ar fi putut salva, dar s-a aprins nocturna, aşa că atunci când fata de la teren ne-a anunţat că depăşisem cu 10 minute ora 5 a fost ca o izbăvire: pinguinii au scos-o la capăt!

Toamna bobocilor

Finalul de toamnă este foarte frumoas. Totuşi, nu toţi se simt bine în această perioada de trecere spre iarnă. Poate părea curios dar apropierea sezonului rece aduce pinguinilor din Agronomie, ca de fiecare dată în ultimii ani,  prevestiri de vremuri grele pe terenurile de fotbal din acestă bază sportivă.  Tonul s-a dat săptămâna trecută, când Echipa Solară, compusă din pelicani tip “all seasons”, a spulberat pur şi simplu agitata grupare pinguină într-un meci de pomină. După  partidă alb-negrii au generat discuţii aprinse privind alcătuirea loturilor şi partajarea junilor, care ar aduce, domnule, un plus decisiv echipei în care se află 2 sau mai mulţi dintre aceştia. Toate parlamentările le-am luat desigur în considerare, că doar democraţia bine înţeleasă este dominanta pelicanilor, dar impresia lăsată a fost că în sânul îmblănit al pinguinilor există o frustrare şi o neputinţă în faţa iernii şi a tristelor amintiri sportive din anii trecuţi.

Iată aşadar alcătuirea formaţiilor care s-au confruntat pe terenul mare, vineri 09.11.2012  (la aproape doi ani de la acea memorabilă întâlnire din 19.11.2010, când în faţa camerei de luat vederi, s-a consemnat “Năşterea unei Echipe” pelicane cum nu s-a mai văzut pe nicăieri) :    

  Pinguini – Luci, Bebe, Gaby, Stelică, Motanu, Mitică, Gabiţă, Claudiu si Ely

     Pelicani –Tavi, Balaurul, Popicu, Beţe, Virgil, Tudor, vărul Dănuţ, Cristi-G şi Cătă .

“Tinereţe + experienţă pentru pinguini – vs – Experienţă + tinereţe pentru pelicani” . Acestea au fost caracteristicile valorice ale celor două grupări.

În aceste condiţii a rezultat un joc teribil de frumos şi foarte palpitant prin evoluţia scorului. Cu această ocazie pelicanii au testat un aranjament unic, menit să facă faţă previzibilelor atacuri în valuri ale bicolorilor, dornici să se revanşeze cu vârf şi îndesat după drama din etapa precedentă. Deci SuperCătă în poartă (se ştie , Cătă nu poate să ducă meciul în teren, fiind accidentat), apoi o distribuţie halucinantă 5-2,5-0,5. Adică 5 fundaşi cu Beţe în faţa celor doi centrali (Balaurul-Paulică şi Tavi), Popicu pe stanga şi Virgil pe dreapta, un fel de 4+1 al fundaşilor.  La mijloc, oriunde, ceilalţi trei pelicani rămaşi. În faţă, teoretic nimeni. Uneori Danuţ avansa cu rol de atacant (la fentă, adică la deruta şi pentru panicarea adversarului) si doar atat.  Veţi spune: ce-i asta? Păi dragilor aici a fost chichirezul. În timp ce nervoşii, care au avut şi ei momente bune de joc, isi iroseau forţele să treacă de Popicu, Beţe şi Virgil, cu toţii magnifici după “primul sfert”, şi apoi, cei cărora le mai reuşeau câte ceva, se loveau de cel mai jingaş Balaur şi de cel mai “inervant” pelican, numitul Tavi, cei trei artilerişti din faţa apărării pelicane marcau senzaţional gol după gol. Noroc cu bravul Lucică, care deşi a încasat 9 bobiţe, a salvat cam tot atâtea alte situaţii dificile.   

Evoluţia scorului :

0 - 2, început în forţă al pinguinilor, cu Ely şi Claudiu autori a două goluri foarte frumoase, şuturi de la semidistanţă, puternice şi bine plasate ,

4 - 2, pentru pelicani, Danuţ gol direct din corner (Gaby a mai marcat acum două etape), apoi Tudor şut plasat în vinclu, Danuţ din acţiune, Cristi cu o torpilă fără speranţe.

În continuare , 4 – 3(….) ,  5 – 3 (Tudor), 6 - 3 (Danuţ din penalty), 6 – 5(….), 7 - 5 (Tudor), 8 - 5 (iar Tudor – fără dubii omul meciului – a stat la cutie atâtea etape, până a explodat într-un moment în care experienţa trebuia să facă faţă tinereţii , pentru a se demonstra că tactica şi ambiţia sunt armele care decid un rezultat şi nu neapărat vârsta jucătorilor). La acest scor Tudor pleacă, la fel Luci .

A urmat 8 – 6(….) ,  9 - 6 (Dănuţ – gol foarte important în economia jocului) , pentru ca pe final triştii să mai marcheze de două ori, ultimul gol fiind contestat de mulţi pelicani, pe motiv de fault la Beţe într-o fază imediat premergătoare acestuia. Aşadar rezultat final 9 – 8 pentru superpelicanii – all seasons. 

Pentru a nu greşi, am lăsat liber în dreptul unor marcatori pinguini. Am reţinut ca importanţă doar bobiţa Motanului, care a şutat fenomenal de la 0,5m iar după circa un minut beşica a trecut linia porţii. Asta pentru că golul a venit pe final, într-un moment delicat al partidei, cănd pinguinii forţau imposibilul. Cred că a fost golul 7 al neconsolaţilor.  

Prietenii noştri pinguini sunt tare trişti şi după această etapă. Uitaţi-vă la feţele unora dintre ei,  sunt negre de supărare . 

Când te gândeşti că săptămâna viitoare bobocii vor juca la noi . . . . .

Izbânda laptelui asupra berii

Nu este suficient să joci numai din știință dacă nu duci și o viață cât de cât sportivă. Altfel, degeaba ești supercampion, că vin niște băieți feriți de orice talent și te fac franjuri iar tu te miri cum de ai pierdut.
Foarte simplu! Pelicanii, învingători cu 9-3, și-au văzut după meci fiecare de ale lor. Cătălin a dat fuga la sală, pentru niște flotări și abdomene, atent însă ca nu cumva să întârzie și să nu mai prindă deschis la florărie, Tavi s-a dedicat, ca de obicei, celor patru șefi ai săi (într-o ordine oarecare, ăla mic, doamna, doamna soacră și munca la birou), nea Paulică Balauru, fiară pe teren și domnișoară în devenire în civilie, avea programare la coafor (nu știm dacă înainte sau după Tudorică) urmată de o degustare de apă minerală. Marinuș, săracu, în convalescență după o tengâtită rebelă, căuta un loc de somn la umbră în metrou, iar văru Dănuț, de departe cel mai bun om de pe teren, avea bilet la un recital de poezie clasică. Singurul care a făcut excepție este, ca de obicei, Cristi, plecat în misiune de luptă ca să afle din secretele înfrângerii pinguinilor.
Care pinguini, ca și cum nimic rău nu  li s-ar fi întâmplat, au încheiat seara la bufet. Motanu, consecvent, cu bere, ăilalți cu vin, iar Căpitanul Mitică cu zeamă pentru bărbați puternici. Noi i-am fi recomandat suc de țelină, dar fiecare cu gusturile lui! Și una este ca la zece seara să fii în pătuț, cu moațele pe bigudiuri și ceaiul de rostopască pe noptieră iar cu totul altceva e ca la ora respectivă să duci lupte greco cu romane cu nea Nicu Milițicu, ca să nu dea stingerea prea devreme. Nemaivorbind că unii dintre campioni nu sunt primiți acasă vinerea dacă nu vin cu dovada că au consumat în cel puțin trei cârciumi, fie una dintre ele chiar și Tip-Top. Așa se irosesc talentele și apare șansa mediocrilor...
Iată și echipele:
Pinguinii: Bebe, Stelică, Motanu, Gabi, Mitică, Găbiță, Claudiu
Pelicanii: Cătălin, Tavi, Paul, Eli, Evi, Dănuț, Tudor
Pe parcurs au mai intrat Cristi la maglaoni și un băiat adus de Dănuț la triști, dar jocurile erau deja făcute. O șansă ar fi săptămâna viitoare, când am auzit că Tavi pleacă în delegație la mare...

Nu putem încheia fără a-i ura tinerețe fără de bătrânețe lui Bebe, gândindu-ne în același timp la spusele lui Mitică Dragomir: "E mare păcat să ne certăm, că poate nu mai apucăm să ne-mpăcăm!"

Și încă ceva. Aseară la cârciumă am descoperit un super-jucător de tenis, polonezul de 21 de ani și 2,03 înălțime, Jerzy Janowicz. Nu numai că i-a făcut, rând pe rând, pe Kohlschreiber, Cilic, Murray (de la minge de meci în două seturi pentru scoțian!) și Tipsarevic, iar acum are un set în fața lui Simon, dar băiatul ăsta are o mobilitate fantastică, un psihic de fier și o mână de adevărat artist.

Update: După ce l-a zăpăcit cu scurtele pe francez, Janowicz a prins finala. Emoționantă imaginea de final, întuneric în sală, polonezul îngenuncheat și gata să plângă de bucurie. Vorbeam cu Gabi și lui băiatul i se pare drept unul dintre cei mai compleți jucători de la Federer încoace.

Last update: Încep să-mi schimb părerea despre Găbiță.  Cică se duce la teatru, să prindă o noapte furtunoasă. Îl credem, dar am vrea să vedem și biletul.