Fotbal şi pizza

Căldură mare, monşer, de stătea bietul Marinuş cu mânuţa pe ou, nu cumva să-l culeagă gata răscopt. Şi aşa însă, cinşpe bravi cavaleri şi-au dat întâlnire pe câmpul de bătaie din Agronomie. Că vreo doi (cel puţin...) au fost atraşi mai mult de pespectiva de a ciuguli ceva potol şi pileală marca moca e aproape sigur, cert e însă că s-a pus de un nou meci. Iniţial, jocurile păreau făcute pentru o reprezentaţie şapte la şapte, sosirea întârziată a lui Claudiu transformându-l pe acesta în monedă de schimb, tura întâi la păcălici, după pauză la fraţii (?) lor. Aşadar:
Pinguinii:  Bebe, Motanu, Adrian (un băiat adus de Mitică pentru a fi testat la minifotbal), Mihai tenismanu, Mitică, Nigerianul Edi, Găbiţă
Pelicanii: Paulică, văru Dan, Cătălin, Eli, Marinuş, Virgil (revenit la matcă,  într-o formă nu tocmai rea), Tavi (lipit din nou la gol, contează mai puţin poarta...) şi Claudiu
Gimbuşlucii au condus cu 1-0, cumva şi din vina lui Motanu, care a auzit zgomote şi s-a oprit. Iniţial  golul aproape că nu s-a pus, dar după ce pinguinii au jucat cu om în plus şi era clar că sunt superiori, mai mult sau mai puţin tacit golul a trecut în contul floştoroilor, aşa cum era normal.. Degeaba însă, pentru că după 1-3 şi-a intrat în bulan şi nepotu rătăcitor Găbiţă (nepotu lu Adrian Păunescu, după cum ar fi descoperit Mihai!) şi toată paranghelia s-a închis cu un net 6-3 în favoarea ghiciţi voi cui. Senzaţia noastră (şi nu umblăm, ca alţii, după recompense lichide...) e că omul meciului a fost Mihai, cu o ambiţie şi un travaliu demne de admirat. E drept că-l ajută atât fizicul cât şi viaţa sportivă. La vârsta sa, nema alcool, nema femei şi nema tutun e o performanţă pe care mulţi ar invidia-o!
Titlul, la fel de onorabil, de "găina meciului", şi l-au disputat Marinuş şi cu Mitică, duelul acestora continuând şi la terasă. Mai târziu am aflat că Tavi (să-i dea Doamne-Doamne mult noroc în viaţă lui Victor-Matei şi ceva talent la fotbal lui taică-su) vorbise iniţial cu Ţociu şi Palade pentru a destinde atmosfera, da ăştia doi aveau angajament la Feteşti (Ciulică, tată, să trăieşti şi să răspunzi la telefon) aşa că s-a mulţumit cu cei doi maimuţoi. Noi personal i-am fi aşezat la altă masă, mai ales după ce am aflat din dialogul lor spumos că faţa şi manierele îi strică, da lasă-i şi pe ei să se bucure de compania oamenilor mari. Oricum, Mitică a reuşit să-l ofenseze grav pe Motanu, refuzând 50 de votcă de la acesta, prilej cu care se pare că a fost scos şi din raţia de ţigări. Se aude însă c-ar vrea să-l înfieze Tenismanu, aflat în căutarea unui băiat de mingi, neapărat cu mustaţă şi chelie!

PS: Titlul este oarecum de împrumut, după cum poate-şi vor da seama unii cititori (nu numai) de etichete...

PS2: O ştire de ultim moment confirmă dispariţia a două seturi de tacâmuri şi a unei sosiere de la restaurant. Cei ce doresc să le recupereze le pot achiziţiona începând de mâine dimineaţă de la o tarabă din Vitan.

Maximum 30...

... cam atâtea grade să fi fost vineri, iar noi ne-am oprit tot la 30 de goluri, 17-13 pentru...

Pinguini: Bebe, Gabi, Motanu, Stelică, Mihai Tenismanu, Mitică, Găbiţă,

în meciul lor cu...

Pelicanii: Luci, Tavi, Popică, văru' Dănuţ, Ely, Cristi Gaz, Tudor TVR.

O să mă limitez la a puncta unele momente ale jocului, căci cronica adevărată trebuia s-o facă Vasea, prezent în vizită la teren, dar nu vizită de lucru. De altfel, nici n-a rezistat până la sfârşit...

Meciul începe cu superioritate numerică pentru pinguini, la 2-0 pentru ei intrând Tudor la pelicani...

Se merge cap la cap în continuare, iar la 5-3 intru în poartă în locul lui Bebe, afectat de o durere sub buca dreaptă...

În următoarele 30-40 de minute se dau doar câte două goluri de fiecare parte, dar senzaţia e de bombardament al pelicanilor şi rezistenţă eroică a pinguinilor...

Pinguinii nu mai contau în atac, dar după vreo 10 degajări cu mâna obţin un autogol şi o reuşită antologică a lui Mitică, permiteţi-mi s-o descriu: lansare la mijlocul terenului, primul pelican e depăşit din preluare, al doilea e făcut din viteză (are şi aşa ceva!), şut imparabil la colţ! Dacă ar face astfel de faze în fiecare meci, ar avea locul asigurat în nucleu...

Fiindcă le-am luat eu, pot descrie şi cele două goluri pelicane: Popică - reluare oportunistă la o pasă în faţa porţii (a mai avut şi o bară, din fază similară) şi Cristi - cu un şut la colţul lung, după o lovitură liberă la care aveam un singur om în zid, deşi cerusem doi...

Tot în perioada asta s-a petrecut şi parada meciului, cred că sunteţi cu toţii de acord: Dan pătrunde pe stânga (în direcţia lui de atac, cum ar spune Cristi Radio :), ţin colţul scurt la şut dar el trimite la Popică în mijlocul careului, care loveşte cu capul de pe picioare exact în locul de unde plecasem încercând să acopăr poarta. Cu toate astea, reuşesc să plonjez din contrepied şi să deviez cu vârful degetelor de lângă bară...

La 7-5 intră Gabi în poartă şi, odihnit, reuşesc 3 goluri în 5 minute! Mai dă şi Mihai unul şi se ajunge la 11-5, diferenţa maximă. Urmează o perioadă interesantă, pe contre, cu pelicanii reducând şi pinguinii refăcând diferenţa. La 15-9 Tudor cedează, aşa că îl cedăm şi noi pe Motanu dincolo...

Cu om în plus treaba se schimbă şi pelicanii se apropie la două goluri (îmi amintesc un gol al lui Tavi, cu capul), dar pinguinii lovesc pe contraatac cu ultimele puteri şi închid tabela cu scorul pomenit la început...

Concluzii:
- s-a confirmat că absentul Cătălin are pondere mai mare în echipă decât orice pelican;
- puştiul Ely a fost mai şters ca de obicei (ca de altfel majoritatea pelicanilor), dar nici n-a fost pus în valoare;
- în perioadele de superioritate numerică, echipa cu om în plus a reuşit să dea două goluri mai mult ca adversarul;
- pingunii au făcut joc defensiv cvasiperfect, fără goluri-cadou, cu Stelică şi Mihai măturând totul, Motanu închizând  mereu pe stânga la Cristi, iar Bebe şi Gabi mereu pe fază, inclusiv ca portari;
- golurile pinguinilor: 8 eu, 4 Mihai, 4 Mitică, 1 autogol;
- golurile pelicanilor: ................................ (în afară de ce am descris, nu-mi mai amintesc, să completeze fiecare).

Nevăzut, necunoscut, Ciulică...

Câteodată, fotbalul, ca şi viaţa de altfel, îţi arată partea frumoasă atunci când te aştepţi mai puţin. Poţi să fii, de exemplu, ani de zile prima (sau ultima...) găină din Dâmboviţa şi alte trei judeţe limitrofe, până când vine ziua în care, măcar pentru un sfert de oră, eşti vulturul Carpaţilor, cerul ţi se pare mai aproape de o ridicătură de mână iar supuşii ţi se răsfiră, umili şi extaziaţi, pe la picioarele încălţate în adidaşi măsura patruşcinci.
Este şi cazul (anti)eroului nostru. Dacă de obicei vinerea fotbalistică era pentru respectivul ca o ieşire la picnic, cu scăunel, pernuţă şi două ghiozdănele (unul în spate, pentru licori şi altul în faţă, cu de-ale gurii, înmagazinate), cu goluri fără număr pe inventar şi gratulări pe măsură din partea coechipierilor, iată că rolurile se pot şi inversa. De unde până atunci respectivul primise de la Copitanul Mitică zeci şi sute de bobiţe, cu stângul, cu dreptul, cu capul, cu spatele, din plonjon, de la gară sau din Piaţa Matache, micuţul Lucică, alintat de-ai săi cu dulcele apelativ Somnorilă, a găsit în străfundurile sufleţelului său de puber întârziat puterea de a se revolta. Iar soarta l-a ajutat să devină salvatorul găştii de pelicani retarzi, cele două goluri ale sale, primele şi ultimele cale de trei cincinale şi jumătate, perforând poarta nevinovatului Copitan, atunci când campionii, la adăpostul unui 6-3, se gândeau deja la berica şi ţigara de după. S-a mai trezit şi Claudiu, cu încă o boabă şi s-a făcut de un 6-6, aşa că toată lumea a plecat (ne)mulţumită. Iată-i şi pe cei paişpe cavaleri, care şi-au încrucişat ciorapii, unii dintre ei (Cristi) chiar la propriu:
Pinguinii: Mitică (timid în ultima vreme, se pare că şi-a găsit vocaţia în poartă, iar când îşi va îmbunătăţi priza la balon va deveni titular de drept), Bebe (uşor prea ofensiv), Motanu (bramburit, pasă de gol pentru adversari la 0-0, trei goluri luate de lângă el), Gabi (în nota obişnuită), Stelică (şi el, o revelaţie în atac, cu trei!!! goluri, mai puţin precis în apărare), Mihai Tenismanul (pare îndrăgostit, ne abţinem de la comentarii...), Găbiţă, pozitiv în atitudine însă urmărit de ghinion şi nepus la punct deocamdată cu condiţia fizică
Pelicanii: Somnorilă, Cătălin (nu în cea mai bună formă, şicanat de Mitică şi implicat într-un episod pe care-l dorim uitat), Tavi (cu multe intervenţii decisive şi lipit din nou la gol), Paulică (tăticu apărării, nu degeaba i se spune Balauru), Claudiu (nu ştim ce să mai zicem despre el, probabil că iarna e anotimpul său de maxim randament), Cristi-mingicarul şi Marinuş, mai timid ca de obicei şi mai reţinut în joc şi declaraţii şi epitete.
Să încercăm însă să fim înţelegători şi cu el şi să-i recomandăm un nou tratament cu blendamed. Totul este însă să-şi mai schimbe şi mâna...

Târziu , dar merită !

Vineri 03.08.2012 (+34gradeC) a fost abundenţă de pinguini, adica o creştere numerică de 300% faţă de săptămâna trecută , astfel încât a fost posibil ca (cu) ajutorul pelicanilor să se poată înjgheba o echipă în jurul lui Mitică cel Viteaz (vorba Motănelului, care nu mai are motiv să lipsească data viitoare – clar amice?) .

Aşadar :

Pinguini –  Luci, Bebe, Mitică, varul-Dănuţ şi Ely

   Pelicani – Tavi, Cristi-G, Popicu, junele debutant-Alex(14 ani/amicul lui Ely) si Cătă

După un meci frumos şi curat, fără clişee şi tertipuri, jucat cu garda jos în cea mai mare parte a sa (datorită şi numărului mic de participanţi), scorul a fost de . . 21 – 20 pentru Mitică .

Marcatori :

-   Dănuţ – 12 goluri (!!!) +3 bare şi alte câteva şuturi ratate de puţin,

-   Ely – 6 goluri ,

-  Mitica – 2(3) – a dat primul gol al partidei, moment în care a început să se bucure cu voce tare: “Multumesc băi Găbiţă pentru ghete, mulţumesc, mulţumesc!”

-    Luci-1(0) – posibil un gol - deşi a încasat o mulţime de bobiţe cât a stat în poartă, trebuie să spunem că a şi scos la fel de multe alte şuturi grele. E posibil ca în economia jocului, acele goluri anulate de acest domn să fi contat decisiv la bilanţul de final.

De partea cealaltă :

-  Cristi – 10 goluri (!!!) – magnific marcator, se vede treaba că (cât) i-au stat în ghips , ambele picioare i s-au maturizat forţat şi ireversibil ; a devenind astfel o gură de foc necruţătoare în angrenajul echipei. 

-   Cată – 5 goluri – polivalent, fară echivalent, travaliu pe toată durata meciului, are meritul extraordinar de a fi reuşit să sădească în inimioarele pinguinilor o frică teribilă – dacă acum două săptămâni, cu o simplă întrebare, desconspira intenţia ascunsă a campionilor ciumpalaci de a ciupi victoria pe final, contra cursului jocului,  aplicându-le apoi, scurt, două lovituri de graţie, care au pus punct partidei, vineri şi-a mobilizat echipa astfel încât, printr-un joc imperial, aceasta a recupetat la un moment dat nu mai puţin de 6 goluri egalând situaţia pe tabela de marcaj doar în câteva minute. Tot în acest context, finalul a fost unul cu suspans. Mitică şi pelicanul său Dănuţ,  luaseră iar un avans de vreo 3-4 bobiţe. Cătă îşi intră iar în rol, turează jocul echipei şi scorul devine 21-20. În aceste clipe, când răsturnarea situaţiei părea iminentă, marele Căpitan, cu simţul său practic inegalabil (el ştia bine cele întâmplate acum două săptămâni, cum aminteam mai sus), a ridicat ancora şi s-a  retras englezeşte de pe câmpul de joc. La aşa ceva , mai poţi să spui altceva?

-  Alex – 2goluri (tratând aşa lucrurile, presimpt că foarte curând vedetele pinguine care nu se mai remarca nici măcar cu prezenţa,  vor fi substituite de “şcoala generală” a lui Ely) .

-   Tavi – 2 goluri şi ….evident ultimul marcator…..,

-  Popicu -1 , gol dintre cele mai spectaculoase marcate vineri (dacă vă vine să credeţi) după un 1-2 magnific cu mandel , el fiind cel care a făcut din corp, între cele două atingeri ale mingii, întreagă apărare pinguină (sper ca laudele să nu-i dezechilibreze echilibrul atât de sensibil la factorii externi ).

Acestea fiind scrise, dragi prieteni, rămâne să continuăm povestea mâine, la următorul meci, căci ceea ce abia aţi citit este o cronică de joia dimineaţa, despre un meci desfăşurat vinerea trecută. Asta înseamnă că săptămâna trecută, pe terenul din Agronomie, au fost evenimente şi fapte demne de consemnat , care, aş putea spune, au trecut cu brio încercările la care au fost supuse de timp şi inerţia celorlalte probleme .