sâmbătă, 28 aprilie 2012

“Articol nehotărât”


Postura de cronicar al etapei de vineri 27.04.2012 este una inedita, deoarece scriu aceste rânduri despre un meci în care trebuia să joc, dar nu am făcut-o, deşi lipsă pe de-a-ntregul nu pot să spun că am fost, iar atunci când am dorit să joc, nu a mai fost nevoie, căci meciul se terminase. În atare situaţie singurul lucru cert a fost rezultatul final, adică  victoria pelicanilor, dar nu şi rezultatul. Posibil să fi fost 13-11, sau poate 12-10, sau… .  
Din motive intempestive, am sosit în Agronomoe pe la 16-25 şi am găsit în plină activitate, dar într-un aranjament aparte, următoarele echipe :

Pinguinii: Ely în poartă, Bebe la locul lui, la fel Stelică, Mitică pe postul motanului (reţinut de procesul de selectie si testare ştiinţifică a semintelor in fază optimă de însămânţare şi apoi germinaţie - am zis bine Motănele?), Ionuţ (debutant) - Vasea(!)- Luci Messi (?), toţi trei fie în faţa apărării, fie la construcţie şi atac, şi în fine, doi grei adevăraţi în atac, Gică şi Lucică (ce frumos sună) .
Pelicanii: Balaurul în poartă, ghepardul Traian (revenit după mai bine de 4 luni) lider autoritar al apărării (!?), felina Cătă cam peste tot unde era nevoie, vărul Dănuţ, Tudor, Claudiu, Cristi-gaz şi vârful de lance Popicu, într-un tricou brazilian dar cu izmene de iarnă, mult prea largi (probabil îşi scosese de pe dedesupt cele 2-3 randuri de alte izmene izolatoare, purtate în timpul iernii) şi care au influenţat mult rezultatul final, megastarul nereuşind să dea decât vreo două bobiţe, încurcându-se deseori între “propriile-i fuste”.  

Absenţe măreţe: Găbiţă la Sibiu, Motănelul cum spuneam, Gabi (probabil în alta excursie din programul Seniorii europei ), Cristi-radio, Mihai tenismanul (asteptat in zadar-multi spun ca a preferat să bea cu Gabită a treia sticlă de vin în Dumbrava Sibiului ) şi poate subsemnatul.
Aşadar, la ora 16-25 scorul era 5-2 pentru pelicani după ce, nimeni altul decât celebrul pelican universal, aţi ghicit, e vorba de unicul si inegalabilul Sile, deschisese scorul pentru pinguini cu o execuţie de mare rafinament. M-am aşezat în colţul terenului, cam pe lângă poarta de intrare şi ce credeţi că se întâmplă în următoarele 10 minute. Pinguinii prind viaţă şi struniţi de Căpitanul Mitică cel Viteaz egalează, ba chiar iau şi conducerea (5-6). De necrezut ce stimulant a putut fi venirea lui mandel pentru veveriţele alb-negre. Am retinut un şut de gol  al căpitanului , direct în vinclu, apoi golul lui Luci Messi cu capul, în acelaşi vinclu, la o centrare perfectă, în cros, a lui Sile, precum şi transversala ghinionistă a lui Gică, după o deviere fină la o centrare sutată a lui Mitică. Urmează 6-6, apoi 6-7 pentru veveriţe. Meciul se juca pe muchie de cuţit, contrele alternau, iar cine avea nervii mai tari urma să câştige.  Cătă începe să-şi mobilizeze colegii uşor descumpăniţi şi trage pur şi simplu echipa după el. Marchează de vreo câteva ori şi pelicanii iau un avans de unu-două goluri, diferenţă care se menţine în varianta doi pănă la finalul meciului.   
La un moment dat , când lupta era în toi si nu era prea clar cine va castiga,  Tudor pleaca , iar eu m-am dus repede la maşină să iau echipamentul pentru a-i lua locul. La întoarcere, cănd fugeam disperat pe potecă pentru a-mi ajuta colegii de echipă să nu care cumva să piardă partida, mă întâlnesc rand pe rand cu toţi amicii venind către vestiare. Meciul se terminase! Unii mă întrebau dacă mă duc să joc cu cei care urmau să bată mingea după noi. Mă uitam la mine ca la un caraghios. Dar una e să fi aşa ceva şi alta, mult mai rea, dacă pelicanii o şi încasau. Aşa , una cu alta s-au compensat şi pe ansamblu pot spune că a ieşit bine , deşi … nu foarte hotărât.  

duminică, 22 aprilie 2012

Pinguin, aud foci

Cu Motanu pe ogor, Vasea la Obor şi Tavi la odor, a trebuit să mă ocup tot eu de cronică, deci să sărbătoresc prin muncă Ziua Pământului. Echipele...

Pinguinii: Găbiţă, Bebe, Gabi, Stelică, Mitică, Ely, Claudiu, Cătălin Spania, Gică.
Pelicanii: Popică, Paul, Tavi, Cătălin, văru Dănuţ, Cristi Radio, Lucică Messi, Tudor TVR, Eugen, Cristi.

A fost cum anticipam săptămâna trecută, cine a câştigat la ciocnirea ouălor a câştigat şi la fotbal. Popică la ouă, coechipierii lui la fotbal. S-a jucat iarăşi la porţi mari, iar pelicanii ne-au ameţit, 10-6, putea fi şi mai rău. Fiind atât de multe goluri, voi încerca să amintesc autorii, scuze dacă omit pe cineva. Cătălin Spania, Gică, Ely, Claudiu - de la noi, Cătălin, Eugen, văru Dănuţ, Cristi... plus două autogoluri la debut!

A fost una dintre cele mai dezechilibrate echipe a pinguinilor pe care mi-o amintesc, cu foarte puţini oameni în apărare, doar trei. Eu am început în poartă, ceea ce nu se va mai întâmpla chiar dacă vom mai juca la porţi mari. Pe lângă faptul că nu reuşesc să îmi revin la forma de dinaintea accidentării (ar trebui să mai dau jos şi vreo câteva kile), am observat că îmi trebuie şi ceva timp ca să intru în meci. Data trecută a fost bine pentru că a persistat echilibrul până la final, dar acum s-a dovedit prea târziu.

După cum se poate observa, pelicanii au avut om în plus, dar la început a fost invers. Tavi şi Cătălin au apărut după vreo 15-20 de minute, timp în care pinguinii au pus de un 3-0 sec. După ce au venit întârziaţii, formidabila garnitură a pelicanilor a început să ne macine, dar a fost nevoie de prima nebunie din partea noastră. Reuşesc să apăr un şut teribil al lui Cătălin, de la marginea careului, mingea rămâne în zona liniei porţii, mă reped s-o prind, dar alunec şi mă prăvălesc cu ea în poartă... Totuşi, reuşim să refacem repede diferenţa, după care ne-o băgăm iar în poartă, o deviere cu capul a lui Stelică, la o minge aruncată la bătaie. Pentru ca nebunia să fie completă, Claudiu se complică într-o zonă periculoasă pentru noi, toată lumea ţipă la el, dar inevitabilul se întâmplă, pierde mingea şi luăm gol. La acest scor, 4-3, mai facem o nebunie. Ies din poartă şi solicit explicit să intre cineva care nu e fundaş. Nu se întâmplă aşa, intră Bebe şi ne punem o dublă piedică. O dată pentru că rămânem în doi fundaşi, a doua oară pentru că Bebe nu are mobilitatea de care e nevoie la porţile astea. Ca portar, nu e necesar neapărat să plonjezi (dintre toţi, şi de o parte, şi de alta, doar eu am făcut-o pentru că îmi place; cred că şi Motanu s-ar preta...), ci să te mişti rapid în zona porţii. Bebe a încercat să compenseze prin plasament, primele dăţi a reuşit să fie pe direcţia mingilor, a reuşit şi după aia, culmea, la nişte mingi şi mai uşoare, dar... a dat pe lângă ele. Prima a fost o pasă a lui Cătălin la întâlnire, destinatarul nu ajunge, aşa că se transformă într-o pasă la portar, Bebe dă pe lângă ea, gol. Apoi iese în... gol, cu pumnul la minge plouată. După această serie, pelicanii joacă din entuziasm, le iese totul, îmi amintesc aici de un şut inteligent al lui Dănuţ, gol la colţul lung, pe jos, mingea ocolind şi doi pinguini prinşi pe contre-pied. La noi, invers, cu încrederea scăzută la minimum, nu ne iese nimic, în ciuda eforturilor lui Cătălin Spania, cel mai bun de la noi. Cei doi puşti se pierd în combinaţii sterile, mie nu-mi intră ultima pasă la Gică, în cele din urmă coboară şi el să-şi ia mingi, dar prea departe de poartă.

Cu toate astea, o cale de salvare ne este propusă de... Paul! Degeaba, autosabotarea pinguinilor continuă! Pe margine apare un băiat care se dovedeşte a fi o cunoştinţa a lui Paul, care propune să intre la noi. Primul mă îndoiesc eu, "o să plece Tudor şi o să rămânem cu om în plus, vă convine?". Paul acceptă, băiatul vrea să intre, e rândul lui Mitică să se opună, mult mai vehement (argumentul său post-factum e de noaptea minţii, "nu ştiam că suntem mai puţini"!). Intervine hotărât Gică şi îl trimite pe nou-venit în poartă. Ar fi fost perfect, ne-am fi reechilibrat, dar acolo se întâmplă ultima scenă a acestui teatru absurd: lui Bebe nu-i place cum i se adresează  băiatul şi îl dă afară! :))

Supărat de reproşurile făcute pentru nereuşitele din câmp, intră Ely în poartă şi se descurcă binişor, ia doar două goluri, fără vină, dar dintr-o multitudine de ocazii, ratate de Popică mai ales, cel care părăsise poarta chitit să ne dea şi el un gol. A rămas doar cu oul. Reuşesc şi eu o pasă de gol pentru Cătălin Spania care plasează elegant în colţul lung, apoi îmi iese, în fine, driblingul prin apărarea pelicană, scap în lateral, dar Cristi Radio iese perfect şi închide unghiul. Exact ce spuneam despre mobilitate. Ar fi mult spus că am echilibrat jocul pe final, dar ştiţi care e culmea? Tocmai de data asta Tudor n-a mai plecat, aşa că am rămas cu om în minus până la sfârşit, ceea ce la porţile astea se simte grav.

Acestea fiind scrise, data viitoare vă doresc mult succes în palmares, eu voi fi la Sibiu!

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Porţi mari în Vinerea Mare!

Pentru a doua oară în istorie şi pentru prima dată în istoria recentă, de când cu blogul, s-a jucat la porţile mari. Asta şi pentru că s-au adunat, ca niciodată, 22 de combatanţi de ziua 5! N-a fost uşoară trecerea, Motanul refractar aruncând argumentul suprem, "stai tu în poartă, dacă vrei poartă mare!". Şi am stat. Dar mai întâi echipele:

Pinguinii: Găbiţă, Gabi, Luci, Motanu, Bebe, Mihai Tenismanu, Mitică, Claudiu, Ely, Tudor TVR, Vasea.
Pelicanii: Bronson, Sudoru, Paul, Nicu, Vasile (fratele lui Nicu, de la depărtare jurai că e celălalt frate, Gelu!), Cătălin, văru Dănuţ, Eugen, Cristi Radio, Cristi, Popică.
Bineînţeles, n-au terminat toţi meciul, pe final Motanul schimbând taberele, ca să-i poată dedica mai bine înfrângerea lui Tavi. Dar să nu anticipăm.

Vreme splendidă, ne-am cinstit înainte cu vinul de Ceptura adus de Tenismanu, după care ne-am băgat la aglomeraţie. N-a fost deloc o avalanşă de goluri, aşa cum ar fi fost de aşteptat. Primul a încercat poarta Tenismanu, dar a fost poarta de acces în complex! Nici pelicanii nu sunt mai breji, nu prea se acomodează cu noile dimensiuni, ba chiar de-a lungul meciului doi portari pelicani diferiţi au respins cu capul din careu! :)
Cel care a spart gheaţa la goluri a fost Ely, cu un şut tare din unghi, la scurt, tras parcă la indigou după cel de săptămâna trecută. Pelicanii reacţionează, încep să-mi dea de lucru, apăr vreo două şuturi, dintre care o bombă a lui Cătălin, pe care am respins-o ca la carte, în lateral, apoi vine golul lui Popică. M-am dus pe un şut din afară, dar era şi Popică pe direcţia asta, a apucat să-şi bage capul între umeri şi să schimbe traiectoria, mingea m-a lovit în şold şi s-a scurs în colţul opus. Reuşim să trecem iar în avantaj prin Mitică, el împingând mingea în poartă după două dueluri aeriene câştigate succesiv de Mihai.
A fost momentul în care m-am hotărât să las pe altul să continue degustarea vinului aflat în poarta noastră şi, uşor euforic, am ieşit la atac. Unde m-am descurcat de minune, din moment ce pelicanii au făcut repede 3-2! :) Popică şi Cristi, cu reluări plasate din careu, în urma unor combinaţii pe jos. Noroc cu Claudiu care aruncă o minge lungă pe Mihai, reluată frumos cu capul din unghi. La 3-3 încep să mişc şi eu, reuşesc să scap în tuşă de doi pelicani, intru spre centru şi când mă întâmpină al treilea îi aşez mingea lui Mihai care prinde un şut din afara careului, nu foarte puternic, dar excelent plasat, jos, la colţ. Cu moralul refăcut, îmi intră şi mie un şut frumos, covrig cu interiorul la colţul lung. Şi, ca să-i iasă socoteala la goluri şi lui Paulică, o minge respinsă ajunge la mine în mijocul careului, cu portarul şi un fundaş pe linia porţii, mă joc puţin simulând şutul de două ori înainte de a înscrie pentru 6-3. Pelicanii au avut ultimul cuvânt, Cătălin îndulcind scorul, tot cu un şut pe jos, din careu.

Aşadar, 6-4 pentru pinguini la porţile mari, paradoxul fiind că pelicanii n-au reuşit nici un gol din afara careului şi nici unul pe sus, deşi aveau destui şuteuri în echipă, iar poarta de peste 4 metri lungime era mai mult decât ofertantă. De exemplu, de Eugen nici nu-mi amintesc să fi încercat poarta! Şi de la Claudiu, de la noi, mă aşteptam la mai mult, amintiţi-vă şuturile alea de pe zăpadă, dar el măcar are scuza că i se rupsese un adidas pe care şi l-a prins cu scotch!

Bineînţeles, după meci, cei mai păcătoşi dintre noi am continuat la nea Nicu, unde s-a lăsat cu grătar. Data viitoare propun să venim cu ouă roşii la teren, să ciocnim pinguini contra pelicani şi ăla să fie scorul. Abia aştept să scriu cronica! :)

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Iar învingătorul este...

Atmosferă de mare meci vineri pe Agronomie! Motivul, pe lângă rivalitatea deja tradiţională dintre campioni şi guguştiucii pelicani, l-a constituit premiul special acordat de ceape Frumuşani celui mai destoinic fotbalist al zilei: un week-end de vis la prăşit buruieni, cu decorul şi ambianţa din partea casei.
Partida a fost, ca de obicei, încinsă, cu nereuşite tehnice de excepţie, răsturnări de scor şi acompaniament sonor pe bază de bip-uri. Maeştrii au condus cu 1-0, s-au văzut egalaţi, au ajuns la 4-1, după care au cedat fizico-psihic încă două goluri, s-au detaşat la 5-3 şi au rezistat cu stoicism ultimele minute la 5-4, rezultat final. Comisia tehnică de evaluare ne-a trimis astăzi, 7 aprilie, observaţiile asupra celor 15 jucători, pe care vi le prezentăm în premieră, urmând ca după deliberarea juriului să fie stabilit şi laureatul. Începem, cum este şi normal, cu campionii:
-Somnorilă: excepţional în poartă, cu cel puţin trei şuturi şi jumătate apărate, până a fi biruit de o execuţie rafinată servită printre crăcane. polivalent şi ca fundaş, poate adormi oricând, i-ar fi util un scăunel la purtător, ca să nu se mai ostenească în picioare
-Bebilă: mama-soacră a echipei, super-încurcăreţ pe partea sa dreaptă, viziune a jocului, plasament de excepţie
-Stelică: travaliu imens, excelent la marcaj şi respingere, cu dese infiltrări în atac, va fi un pericol imens când îşi va perfecţiona şi jocul cu mingea
-Motanu: (pinguin) imperial în apărare, stâlpul (sau jalonul...) axului central, gură mare, deposedări de manual, şut de rugbist, autogolgeter rafinat
-Mitică: foarte util în banda stângă, omul care aleargă cel mai mult la campioni, sarcini duble, gol superb de la mare distanţă, uşor temător însă în duelurile directe
-Găbiţă: raportul său de joc este ilizibil, datorită unei pete imense ce pare a fi de vin, bere şi pelin, rămâne însă sub observaţie, ca şi acasă, de altfel...
-Eli: cea mai nouă achiziţie, travaliu, tehnică, şut, maturitate deosebită pentru vârsta sa
-Bolo Van Sile: ca de obicei, mascota echipei. imprevizibil, implacabil, intangibil, imposibil de înţeles de către adversari şi coechipieri în atac, campion detaşat la jocul fără balon şi la căderi artistice
Iată şi raportul despre pelicani.
-Paulică: în mare progres fizic, plasament excelent, forţă, din ce în ce mai puţine durităţi
-Cătălin: ca de obicei, un excelent jucător şi un mare domn. în scădere spre final, datorită meciului din seara anterioară şi sarcinilor duble provenite de la omul în minus
-vărul Dan: agilitate, viteză, forţă, travaliu. uşor dezordonat şi obosit spre final, oricum, de mare potenţial
-Eugen: calităţi deosebite, în uşoară scădere, acelaşi veşnic îndrăgostit de balon
-Cristi g: tehnic, imprevizibil, ambele picioare, combinativ, de temut când va mai creşte şi din punct de vedere fizic
-Marean: în nota obişnuită de găină a echipei. invizibil în apărare, adormit la mijlocul terenului, mormoloc în atac, are cel mai lent şut de pe teren, cu care păcăleşte portarii. ultima sa victimă, Somnorilă, se pare că va primi ca supliment şi o poezie...
-Tavi: probabil, meciul carierei pentru el. pasă de gol, penalti obţinut (chiar dacă a fost ratat), gol de la Arcul de Triumf, din unghi. coechipieri şi adversari deopotrivă l-au desemnat ca fiind MVP-ul partidei iar cu această ocazie îl rugăm să ne contacteze pentru a intra în posesia premiului promis. Am auzit însă zvonuri cum că ar dori să-l cedeze puradelului Marinică...