Împodobeşte, Gică, pomu...

Ultima strigare pe anul ăsta a avut de toate: pălincă de Paulincă, bere de la mine, poze de la Tavi, alegeri, două meciuri pe două terenuri, victorii împărţite la acelaşi scor, iar la final două mingi rămase în pom de Anul Nou, opera lui Gică! Asta după ce în precedentele două meciuri spărsesem câte o minge, printre care şi aia a mea de Europa League, cu care jucam cel mai bine... În ritmul ăsta o să ajungem la minge de lemn!

Echipa lui Cristi Radio: Gică, Mitică, Motanu, Bebe, Luci şi, puţin mai târziu, Claudiu.
Echipa mea: Lucică Messi, Gabi, Paul, Virgil, Tavi, Vasea.

După cum se vede, a revenit după mult timp Cristi Radio, care s-a şi băgat la alegeri. Am convenit ca acela care va alege primul să joace în inferioritate, iar Cristi Radio a ghicit unde e piatra. Fiind puţini, am jucat la început pe terenul mic cu porţi mari. Aici era în avantaj şuteurul Gică, dar cât timp am avut om în plus am reuşit să aglomerăm bine. Numai că la 1-1 a apărut puştiul Claudiu care a intrat, normal, la cei mai puţini. Gică a început să aibă mai multe mingi şi ne-a dat vreo 3 bucăţi, poate chiar 4, de nu le-am mirosit. Am dat şi eu un gol pe sus, cu stângul, şi a mai dat, cred, Vasea. 4-2 şi a trebuit să ne mutăm pe terenul mare cu porţi mici. Chiar dacă s-au pus porţile pe linia careurilor, am profitat de lăţime şi am băgat tiqui-taca. S-a jucat de la 0-0, altfel n-am fi egalat niciodată la porţile astea. Până să se deschidă scorul, portarii Virgil şi Luci au salvat destule faze grele, ultimul ajutat şi de bare. Senzaţia era că cine dă primul gol câştigă. Şi aşa a şi fost, după 1-0 s-a făcut repede 4-0, un poker care i-a intrat lui Lucică Messi. Cele două goluri cu care s-a redus scorul sunt opera unor... adversari, pe care nu mi-i amintesc, fiind prea ocupat să mai apuc nişte pălincă şi s-o sting cu bere! Deci tot 4-2 şi am plecat prieteni. Am plecat, prieteni!

Bună dimineaţa la Moş Ajun!

Aşa cum ne stă bine în Ajun de Crăciun, ne-am certat ca chiorii şi ne-am lovit ca orbii! Din fericire, nu mai e mult şi n-o să ne mai certăm între noi, o să avem arbitru pentru asta...:)
Deşi Tenismanul s-a dat lovit iar, 19 combatanţi s-au prezentat la apel, printre care neaşteptatul Popicu, el fiind prea suspect în general pentru a fi primit în avion. Iată echipele:

Pinguinii: Luci, Bebe, Motanu, Gabi, Virgil, Mitică, Găbiţă, Gică, Vasea şi într-un târziu Robert.
Pelicanii: Cătălin, Paul, Bronson, Tavi, Sudoru, Dan, Eugen, Tudor, Popicu.
(după ce a plecat Tudor, Motanu a trecut la Pelicani)

După cum se poate vedea, Robert chiar a trecut graniţa, a fost omul în plus şi a fost un plus, din moment ce a dat golul victoriei, cel de 2-1, cu un şut de la distanţă apreciabilă, atins uşor de Motanu şi Tavi, dar suficient. Să remarcăm, deci, că acest gol s-a dat în condiţii de egalitate numerică. Continui cronica de la coadă la cap, golul egalizator al pelicanilor fiind reuşit cu poarta goală de Popică, după un contraatac la care au mai participat Tudor şi Dan. Şi aşa ajungem la deschiderea scorului, un şut splendid la vinclu de la marginea careului, la care nici măcar Cătălin n-a avut nici o şansă. Cine putea fi autorul acestei bijuterii, altul decât Mitică, a cărui manifestare de bucurie o puteţi vedea în imaginile de mai jos...

O caracterizare obiectivă a meciului, fiindcă pinguinii nu sunt ca alţi cronicari, a făcut-o Gabi. Data trecută, când meritam  victoria, a fost egal, iar acum am fost premiaţi excesiv, jocul fiind foarte-foarte echilibrat. N-a mai fost cavalcada obişnuită la poarta pelicanilor, dar Cătălin tot şi-a făcut numărul cu 2-3 parade obişnuite şi una fabuloasă, când s-a aruncat efectiv pe jos, la sacrificiu, cu tot corpul în faţa lui Gică, aflat la vreun metru jumate de poartă. Aveam să aflăm mai târziu chiar de la el că... a alunecat!
Eu, după o inflamaţie la inghinalul drept care m-a chinuit toată săptămâna, am mai fost lovit şi la coapsa stângă, preventiv, de Paul sau Bronson încă din primul sfert de oră, aşa că n-am putut rupe nicicum ritmul, fiind unul dintre "bătrâni", coleg cu Eugen, încadrat tot aici de către colegii săi mai exigenţi. Dar cel mai şifonat a ieşit văru' Dănuţ, care, la un fault al meu care ar fi trebuit să rămână de joc, a căzut pe direcţia de alergare a lui Mitică şi a primit un genunchi  în cap. Şi se ştie ce genunchi ascuţiţi are Mitică...

În încheiere, vreau să remarc tonul cald cu care s-au făcut urările de Crăciun la despărţire, chiar m-am emoţionat. Unii am fost mai răi, dar ştiţi cum e cu răul necesar! :) Seara s-a încheiat ca în poveşti, cu Mitică şi Popică plecând îmbrăţişaţi, spre un loc numai de ei ştiut...

Un autogolgeter înnăscut, Marinică P. Freşparu

Încă o zi frumoasă trecută pe răbojul practicanţilor de ziua a cincea, a nouăzeci şi treia vinere consecutivă în care se joacă. Vreme superbă, temperatură ideală, teren perfect, popor cât cuprinde, deşi unii umblă încă cu ceasul după ora de vară. Echipele, cam cele pe care le ştiţi (tanti Vasilica de la raionul Competiţii vă poate elibera , la cerere, lista cu combatanţii), de data aceasta cu ceva mai mult tineret, astfel încât se pare că a venit vremea despărţirii pentru un mare campion. Mitică, acest Pirlo de Drumul Taberei, colţ cu Gara de Nord, e pe punctul de a părăsi corabia pinguină şi de a juca sub culorile pelicane, alături de idolii săi din copilărie, Tavi şi Marinică. Mulţumim partenerilor noştri de întrecere că au înfiat un copil orfan (de talent, ar spune rautăcioşii...) şi îl aşteptăm să îşi arate adevărata sa valoare în faţa uzurpatorului nerecunoscător Găbiţă.
Meciul, încheiat la egalitate, 2-2, a fost în totalitate la discreţia pinguinilor, care aveau neapărată nevoie de o victorie pentru a se încununa deja campioni pe 2011. Acest semieşec se pare că nu a fost bine primit de conducerea administrativă a echipei, care a convocat cei mai importanţi jucători la o şedinţă-fulger de analiză la nea Nicu. Sursele noastre ne-au pus la dispoziţie stenograma întâlnirii, din care spicuim cele mai importante idei:
- nereuşita se datorează în mare parte portarului advers, Cătălin. Ca măsuri se impun găsirea unei prietene pentru respectivul, care să-l trimită vinerea la cumpărături şi comenzi peste program la locul de muncă.
- Gigel este de la o vreme numai cu gândul la pariuri şi la lichide. Ca măsură se impune decretarea prohibiţiei pe o perioadă de cel puţin 3 luni şi ca temă suplimentară alcătuirea unei compuneri cu titlul "Dinamo bate la Târgu-Mureş".
- Găbiţă este, pentru a câta oară, în perioada de desenat inimioare. Nu putem decât să-i luăm un set de carioci şi să aşteptăm primăvara.
- lui Motanu (cantautor la al doilea gol al păcălicilor) i s-a pus în vedere că, dacă va mai fi vreodată driblat de Silică, poate să-şi caute altă echipă.
- lui Somnorilă i s-a reproşat că-şi bagă mai mult de două mâini în nas (el zice ca să nu aţipească pe teren) şi astfel îşi pierde echilibrul, pentru că nu mai are una de rezervă ca să se ţină de bară.
De departe însă, cel mai imporant reproş l-a constituit ignorarea de către pinguini a celui mai în formă jucător al momentului, perla maro a coroanei, Marinică. În momentul în care combinaţiile l-au vizat pe respectivul, golul a venit imediat, şut plasat, la colţ, cu o stăpânire de sine demnă de invidiat, ca să nu mai pomenim de momentele de reală panică stârnite de marele talent la poarta pelicană, de combinaţiile devastatoare pentru coechipieri, de şuturile plasate în tribune,de detenta sa negativă, de tehnica sa desăvârşită de autodeposedare (cu sau fără alunecare) cu aterizare-n nas, de viziunea strălucită a jocului fără balon, de dicţia şi erudiţia personajului care ne onorează cu prezenţa-i colorată. Păcat, încă o dată păcat, că nu joacă la pinguini!

Next level

N-o să insist prea mult cu cronica, fiindcă am ceva mai important să vă spun. Pe scurt, 5-0 pentru pinguini, scor ce putea fi şi mai exagerat. De data asta totul a fost împotriva pelicanilor, începând cu întârzierea lui Tudor. Pentru a-l înregimenta, pelicanii au propus trecerea lui Vasea la adversari, fără alte pretenţii. N-a fost o mişcare inspirată, omul în plus s-a simţit, fie şi pentru faptul că l-a degrevat pe Gică de un fundaş în atac. Pinguinii n-au mai făcut absolut nici un cadou, eu ce-am mai pierdut nişte mingi pe la mijlocul terenului din exces de dribling, dar eram cu toată apărarea în spate, aşa că s-a rezolvat fără emoţii. Scorul a fost 0-0 mult timp, peste jumătate de oră, cu obşnuitele parade ale lui Cătălin, dar a fost mult până a intrat o dată. Gică a dat 4 goluri, vreo două după schema triunghi: pătrundere pe centru, pasă în lateral la Mitică sau Vasea, minge în faţa porţii la Gică (când am optat pentru triunghiul invers, cu pasă în lateral la Gică şi minge scoasă de el în centru, s-a întâmplat ca Mitică să rateze cu poarta goală...). M-am intercalat şi eu la golul 3 cu un slalom de la centrul terenul şi şut la scurt, cu bara. Şi ca încă o dovadă că totul a fost împotriva pelicanilor, a plecat mai devreme puştiul Claudiu şi a intrat Motanu la pelicani ca să le întărească apărarea, deşi ei sufereau în atac. Pentru a-l forţa, a ieşit Cătălin din poartă, dar în scurt timp a plecat şi Tudor, aşa că practic n-a mai avut cu cine să atace, Popică şi Tavi fiind prăzi uşoare pentru apărarea pinguină.
Echipele:
Pinguini - Silviu (revenit după un an, de la meciul filmat, de data asta la noi în poartă, fiind şi asta o explicaţie pentru că a rămas imaculată), Bebe, Motanu, Gabi, Stelică, Mitică, Găbiţă, Gică, Vasea.
Pelicani - Cătălin, Paul, Bronson, Tavi, Nicu, Claudiu, Tudor, Popică.

(Acum, la enumerare, observ că am fost 17, nu 15, ceea ce înseamnă ca s-a plătit cu 1 leu în plus. Data viitoare, după ce facem calculul, veţi da cu 1 leu mai puţin)

Trec acum la ceea ce s-ar putea considera next level. Din ianuarie voi începe colaborarea la firmă cu un băiat care este... arbitru! Vă daţi seama, ideea a venit de la sine. În loc să-l bag să joace, fiindcă va veni aproape vineri de vineri, m-am gândit să ne arbitreze. Ar mai fi "orice mână henţ"? Nu, am juca fotbal adevărat, căci n-avem cum să-l facem pe om să uite jocul pe care-l fluieră în competiţii. S-ar mai cere faulturi închipuite, gen "m-a atins", cu justificarea "dacă se cere, se dă"? Nu, am reveni la normalitatea jocului. La auturi sau cornere ar fi nevoie de fair-play din partea noastră, să recunoaştem când e de recunoscut, căci nu poate acoperi de unul singur un teren atât de mare. Când va fi o contră şi cei doi adversari solicită amândoi să repună mingea, asta e, va decide arbitrul.
Eu zic că merită încercat, e o şansă de care să profităm pentru a tăia această spirală a nervilor. La fiecare meci ne certăm pentru infracţiuni evidente sau pentru unele existente doar în mintea noastră. Fie se contestă evidenţa, fie se susţin lucruri închipuite. Una e să fim la cheremul arbitrariului, alta la mâna arbitrului.
Pe acest băiat îl cheamă Ştefan, îl mai cunosc Gabi, Mihai Tenismanul, Cătălin şi Nicu.

T-P-P-T-T-P, respectiv Gă-Gi-Gi-G-Gă

Nu, titlul cronicii nu este inspirat dintr-un exerciţiu logopedic. Şi nici nu se doreşte a fi o provocare pentru pasionaţii de scrabbel. El poartă informaţii importante despre marcatorii din meciul de vineri 02.12.2011. Pentru a limpezii lucrurile, iată echipele aliniate pe cel mai frumos teren cu suprafaţă sintetică pe care au călcat vreodată fanii de ziua 5-a :

Pinguinii – Virgil, Bebe, Motanu, Gaby, Mitică, Găbiţă, Gigi şi Claudiu

Pelicanii – Cătă, Balaurul, Şorţuleţ, Popicu, Eugen, Tudor şi Vasea

Aşadar dragii mei, măcar pentru o etapă, bănuim în cinstea Zilei Naţionale, combatanţii prezenţi s-au grupat în formulele de joc care i-au făcut atât de cunoscuţi şi apreciaţi pretutindeni. Vineri, totul a fost deosebit. Începând cu vremea, apoi terenul magnific, echipamentul oferit de gazda bazei sportive şi purtat de pelicani, apoi noua minge de Europa League, pe care stătea scris “să rămâi la 40 ani la fel ca la 20” şi, evident, nu se putea altfel, meciul , deliciul suprem al întregii asistenţe.

Într-adevăr încleştarea dintre pelicani şi pinguini a fost una de excepţie, în care ambele echipe au demonstrat de ce fotbalul este atât de iubit, apreciat şi considerat a fi sportul rege. Iar dacă reuşim să-l practicăm dragi prieteni şi în condiţii mai deosebite, precum cele arătate mai sus, atunci chiar merită să faci şi mici economii în cursul săptămânii pentru a înfăptui toate cele necesare atingerii acestui scop.

Revenind la partidă, pelicanii au început cu un om mai puţin, dar foarte rapid au bifat primul gol prin Tudor , la o intercepţie a lui Eugen în jumătatea pinguină. Imediat după eveniment, cuirasatul King Eugen, care a jucat excelent până atunci, iese din joc acuzând contracţii musculare. La pelicani trece tânărul Claudiu şi astfel echipele se echilibrează numeric.

Pelicanii au folosit o aşezare de 1-2-2-2 cu Cătă în poartă, Balaurul şi Şorţuleţ în apărare, Claudiu şi Tudor la mijloc, iar în faţă, mai mult pe extreme, s-a jucat cu cel mai destabilizator cuplu de înaintaşi, cine alţii decât Sile şi Popicu. S-a socotit că pe centru nu trebuie să stea cineva deoarece tunarii din linia de mijloc riscau să facă victime din propria echipă. Deşi periculoasă pentru apărare, formula a dat posibilitatea pelicanilor să pună presiune continuă pe apărarea pinguină şi implicit să-i oblige la un joc colectiv defensiv şi , de ce nu?, să-i forţeze în felul acesta să comită greşeli decisive . Lucru care s-a şi întâmplat de 2-3ori. De partea cealaltă, pinguinii au jucat 1-4-1-1, cu Găbiţă la mijloc , Gigi vârf împins, mizând şi pe venirile sau lansările din spate ale lui Mitică.

În atare condiţii vă imaginaţi ce încleştare de forţe s-a dezlănţuit şi ce calitate de joc s-a etalat pe un teren plan ca oglida şi cu o minge de top, cel puţin european. Meci de infarct. Lucrătorii care amenajau în apropiere noul teren cu iarbă naturală (unii spun că treaba e făcută special pentru pinguini şi pelicani) au lăsat baltă sculele şi s-au strâns în jurul terenului pentru a asista la fascinantul spectacol. Evoluţia scorului spune totul.

Aşadar :

1-0 Tudor, apoi penalty ratat de Găbiţă , 2-0 Popicu, 2-1 Găbiţă, 3-1 Popicu (o nebunie, nu alta, gol cu capul la viclu), 3-2 Gică din penalty, 4-2 Tudor cu un şut magnific de la semidistanţă, 4-3 Gaby (şut frumos, din alergare, la firul ierbii artificiale) , 4-4 Gigi , 5-4 Tudor (gol splendid, poate cel mai important al partidei, venit într-un moment de cumpăna al meciului-după acest gol elanul pinguinilor începe să se frângă), urmează firesc 6-4, cu Popicu marcator (situaţie nefirească şi umilitoare spun unii cunoscători, Popicu fiind la al treilea gol marcat în poarta pinguinilor într-o singură partidă !?!?!?) şi, pe înserat, Găbiţă pentru rezultatul final de 6-5.

Deşi nu a marcat, Sile a fost la înălţime. El a aplicat o tactică cu totul specială şi numai de el ştiută. Atât am observat cu toţii : a alergat mai mult fără minge, dar pe unde trecea panică se creea, iar pinguinii se îngrămădeau pe direcţia lui pentru a-l bloca. Şi astfel au rămas de atâtea ori culoare pentru şuturile celorlalţi echipieri, iar Popicu, fără marcaj, şi-a făcut pur şi simplu de cap în zona lui de lucru. Aţi văzut ce a realizat! De aceea este mare Sile, altruist, el joacă pentru echipă, suportă vorbele celor care nu înţeleg rapid ce doreşte să facă şi contribuie discret şi eficient la succesul a-lor lui.

PS – Pe Popicu nu vreau să-l laud , pentru a-i face pe plac (merită cu prisosinţă favoarea asta pentru ceea ce a făcut vineri). Aşa că îl las în seama bărbaţilor puternici pentru a-l critica. Ce Doamne iartă-mă, respect spusele unui partener din echipa mea.

- Pe vinerea viitoare, cu mic, cu mare, în Agronomie !