sâmbătă, 25 iunie 2011

Penguin Drim Tim

Destinul se arăta a fi trist cu campionii pinguini. Găbiţă plecase în turneu cu artiştii fotbalişti (sau fotbaliştii artişti, contează mai puţin, sfatul nostru prietenesc este să lase deoparte orice ocupaţie energofagă şi să se concentreze în a-l impresaria pe tânărul Matei), Gabi avea un angajament prestabilit şi însuşi căpitanul Mitică îşi planificase o vizită (strategică, spun unii...) la dentist.
Din nefericire pentru ciripoii de câmpie, specie protejată anti-goluri şi scutită de talent, conjunctura s-a întors şi de această dată împotriva lor. Şi aceasta datorită maşinaţiunilor diabolice ale mirobolantului geniu întunecat al combinaţiilor, Mitică al Primulea, cel mai mare impresar din Bărăgan, Drumul Taberei şi Agronomie. Geniul său combinatoric l-a făcut să evite negocierile cu cei doi duri de la Pelicani, Animal Paulică şi Tavi, abordându-l în schimb pe Greatest Pope PuLiGistu şi jucând rolul său de compoziţie numărul 13, cel de milog semi-interesat, care-l prinde într-atât de bine. Cert este că a reuşit astfel înregimentarea temporară a lui Mese, integrat foarte uşor într-o echipă pinguină de 6 stele, cu un joc halucinanto-năucitor pentru bietele oiţe nevinovate, surprinse de lupi la păscut ilegal.
Măria Sa Somnorilă, cu zero şuturi apărate şi un henţ de mâna dreaptă (nu se ştie exact dacă taman îşi extrăsese organul din nas sau ridicase lăbuţa pentru pişu), Bebilă, stăpânul tarlalei drepte, Motanu tractorist, intrat pe pile în echipă, jolly-jockerul Stelică (cu gol la activ) au contribuit din plin la umilinţa necuvântătoarelor, un 6-1 tenisistic, dar meritul cel mare îi revine, fără îndoială, lui Trahanache Hodorogea, ultima achiziţie pinguină, autor a patru goluri, care de care mai nevinovate şi toate, evident, din apropierea liniei porţii. Salutăm şi pe această cale intrarea sa în clubul select al golgeterilor adevăraţi care au reuşit această performanţă (din câte ne amintim, din club fac parte Gică, Mese, Motanu, Tavi şi nu ştim dacă am mai uitat pe cineva) şi aşteptăm să onoreze masa cum se cuvine, pentru a profita apoi şi a-l scoate pe lista de transferuri, acum cât timp se poate obţine un preţ bun. Pentru doritori, oferim primele cifre ale telefonului la care putem fi contactaţi: 08989....
Până săptămâna viitoare, când am înţeles că la dorinţa expresă a lui Paulică se vor face alegeri, vă urăm numai de bine.

vineri, 24 iunie 2011

Un an de blog!

A mai trecut un an prin noi,
A fost şi soare, au fost şi ploi (mai ales joi!),
Important e c-a trecut cu bine.
S-au scris atâtea cronici vii,
Ne-am mai certat, nişte copii,
Staţi să vedeţi la cronica ce vine!

Ne trage aţa, ne vrea,
Pe teren vinerea,
În Agronomie.
Zilele trec greoi,
De luni până joi,
Restul e alchimie...

sâmbătă, 18 iunie 2011

Adio, dar n-as ramane cu tine !

Dragii mei, vineri 17.06.2011, fila de cronica consemneaza, inca la cald, cele ce urmeaza. Zi foarte frumoasa, prima de acest fel dupa o lunga perioada cu incertitudini provocate de instabilitatea vremii si cheremul ploilor de primavera-vara. 32gradeC, soare plin si un teren cu parcele intinse de iarba netunsa ajunsa la maturitate, precum lanul de grau in prag de seceris.
Echipele :
Pinguinii – Lucian, Motanu, Bebe, Stelică, Gabi, Mitica, Gabita si Vasea ,
Pelicanii – Sortulet, Virgil, Balaurul, Traian, Popicu, Cristy, neaCorea, LuciMessi, TVR-Tudor .
Intalnirea prevestea o confruntare apriga deoarece pelicanii trebuiau sa intrerupa sirul victoriilor pinguine, care se contabilizau neintrerupt de ceva timp. Cu siguranta existau motive pentru pelicani pentru a justifica acest ascendent nesperat al pinguinilor, dar statistica intrecerii consemneaza, cum e normal pana la urma, doar rezultatul final si nu detaliile.
Asadar spectacolul mult asteptat a inceput in nota clara de dominare a pelicanilor si nu peste muit timp se deschide si scorul. Tudor recupereaza un balon undeva la mijlocul terenului, în partea stanga, face din miscare un adversar si aruncă mingea in zona centrala a apararii pinguine. Cristi deviaza la Popicu, acesta ii retrimite, iar Cristi, din intoarcere, plaseaza mingea elegant in coltul lung al portii lui Lucian. 1-0 . Jocul nu se schimba ca aspect, dominare la sange a pelicanilor, ocaziile curg si pe rand Cristi, LuciMessi, Popicu si chiar nea Corea rateaza cateva ocazii clare. Dar golul doi vine dintr-o faza neobisnuita, careia, fara sa exageram, nu am reusit sa-i gasim un precedent. Imaginati-va, Traian preia o minge în stanga liniei de fund pelicane, face cativa pasi si, in loc sa degajeze sau sa paseze cum parea firesc, porneste instantaneu intr-un galop felin pe diagonala terenului, catre o tinta numai de el vazuta, in timp ce noi, colegii din aparare, ne reprimam instinctual inceputul unor reprosuri amicale, presimtind intr-o clipa ca vom asista la ceva cu totul iesit din comun. Nici Gabita, nici Mitica si nici imensa iarba care-l incurca si-l gadila de la talpica pana la p...ca nu au reusit sa-l opreasca. Dupa parcursul de ghepard, ajuns avansat in partea dreapta a terenului advers, centreaza perfect din alergare la Tudor, iar starul rubricilor sportive de la TVR preia frumos si-l executa rapid pe Lucian cu un sut fara replica. 2-0. Satisfactie imensa. Pelicanii conduceau dupa nu stiu cat timp cu doua goluri si jucau splendid. Pe acest fond de usoara relaxare Gabita, absent din joc pana in acel moment (se pare ca nu-si revenise inca din starea de emotie generala dupa gala premiilor la care a participat in calitate de tatic cu baiat premiant si decorat cu medalie de merit) profita si, la o respingere din fata portii lor, preia balonul la mijlocul terenului, il arunca pe langa Sortulet si din fuleu suteaza la vinclu. Balaurul face hent intentionat , penalty si acelasi parinte fericit, transforma lejer. 2-1. Jocul se echilibreaza, pinguinii dorind sa profite intr-un fel de aceasta nesperata reducere de scor. Numai ca iesirea in atac creeaza mai multe spatii de manevra pentru pelicani, situatie care favorizeza marcarea unui nou gol de exceptie in dreptul acestora. Acelasi Tudor, preia o minge la milocul terenului, paseaza in dreapta catre LuciMessi si acesta, fara nici o ezitare catapulteaza minge de la circa 20m cu o executie scurta, fara pregatire, langa bara din stanga nefericitului Lucian, caruia, fie vorba intre noi, nu prea i se poate imputa ceva in aceasta privinta. Asadar 3-1. Pinguinii nu cedeaza si la o faza de contraatac Gabita puncteaza cu piciorul, frumos, din alergare, la o centrare venita de pe partea dreapta . Scor 3-2. Ca de obicei Tudor pleaca si din acest moment, dragii mei, incepe sa se deruleze un alt film. Horror.
Obosit de atata stat la soare in fata portii pinguine, Popicu coboara gales in aparare, la pas de bulevardist in prag de pensionare si incepe metodic sa zapaceasca, cu indolenta si prostie, tot sistemul apararii pelicane. Poate nu asta e fondul lui, dar aici pe teren , fara cel mai elementar spirit de angajament la efort, cu vorbe idioate si nu de putine ori jignitoare spuse colegilor, acuzandu-i de verzi si uscate dupa ce tocmai el a gresit decisiv in mod repetat, a contribuit in totalitate la naruirea starii de lupta si de concentrare a tuturora si a favorizat, evident, intoarcerea rezultatului prin marcarea a inca trei goluri de catre nevinovatii pinguini. Vasea, din nou Gabita si posibil Mitica, au punctat pentru 5-3. Imi este o ciuda ingrozitoare, pentru ca dupa atata risipa de vointa si energie si avand 3-1 pe fondul unui joc extraordinar de inchegat si eficient, cum de mult nu am mai vazut la pelicani, sa pierzi totul in 15 minute, mi se pare inacceptabil. Vreau sa fiu si mai exact in ceea ce doresc sa spun. Pana la urma nu atat faptul ca am pierdut conteaza cel mai mult. Se poate intampla oricui sa greseasca in joc, dar sa nu te poti controla si pe fondul propriilor greseli sa-ti bati joc (a cata oara?) de colegii de echipa cu asemenea limbaj e deja prea mult. In fine.
Ce ciudata zi. Astazi m-am vazut cu 3 din marile vedete pelicane, care din diferite motive nu mai joaca. La plecarea de la slujba ma desparteam de Cata, la sosire in Agronomie ma intalneam cu MS, iar la finalul jocului ...cu Eugen. Pacat, dar asta e, mergem mai departe. Avem si acum valori, Cristi, Tudor, LuciMessi, dar ce pacat ca nu joaca meci de meci impreuna, iar atunci cand o fac, se poate intampla ca astazi.
Popicule, pentru linistea noastra, macar o perioada de timp, procedeaza precum sotia din bancul de mai jos :

” - Doctore, aţi recomandat soţiei mele să se ducă la băi. E bolnavă ?
- Posibil, dar dvs. sigur aveţi nevoie de linişte ! ”

sâmbătă, 11 iunie 2011

Acei minunaţi pelicani şi naivităţile lor înduioşătoare

Pur şi simplu, nu îmi vine să cred. O echipă într-atât de bună şi omogenă, cu individualităţi de marcă (cel puţin o dată pe lună in anii bisecţi), cu un regim de pregătire spartan şi cu o disciplină în joc exemplară să fie pentru a nu ştiu câta oară învinsă pe nedrept de o cireadă de pinguini gălăgioşi, obraznici şi cu tupeu.

Simpla enumerare de nume pelicane impune respect: Virgil, poate cel mai altruist si versatil jucător al generaţiei sale, cu travaliu imens şi joc la recuperare aproape fără reproş, Paulică Monstrul, fundaşul de fier, spaima tuturor atacanţilor centrali, capabil sa-şi scoată toţi adversarii de pe traiectorie direct pe tarla, Sudoru, cel mai bun autodribleur de picior drept cu halba în mâna stângă şi cu ţigara (evident, marca Milog) în dreapta, metronomul Traian, fercheşul Tudorică, campion la regulamente-viteză, secţiunea "acordarea de avantaje in jocul de fotbal", maratonistul Lenevilă, fuleu, dribling în cascadă, deposedări, pase englezeşti, mai puţin talentatul Cristi, care a prins echipa mai mult din cauza accidentării unui alt băiat venit pe pile, Cătălin (căruia îi dorim numai şi numai de bine şi să cunoască cât mai multe fete în timpul liber avut acum la dispoziţie) şi, mai presus de tot şi de toate, născut, crescut (şi cam trecut...) sub zodia talentului, inegalabilul, clarvăzătorul semiobscur, Mafalda din teren, geniul semipustiu, antrenorul-jucător de babaroase ruginite, Măria-Sa Popicu Marţafoiu al primulea (şi ultimul, sperăm), incontestabila vedetă a echipei şi creierul ei cel (mai) mic.

Scriem aceste modeste rânduri aproape la cald, încă sub impresia deosebitei consideraţii ce ni s-a acordat, aceea de a îngroşa rândurile vajnicilor pelicani într-una din confruntările epice cu hoarda de pinguini barbari. Scorul contează mai puţin spre deloc, importantă este onoarea, un cuvânt la care pinguinii n-au ajuns încă nici măcar la a doua literă.

PS: Uitasem de a doua mare vedetă pelicană, Sile Trăhănel, atacant de (mare) meserie, fugit prin vecini după zaibăr la proţap şi miere de trântor, dar care se va realipi cât de curând la patria-mamă.

PS2: Păreri diferite şi nu prea printre cei cinci cititori fideli ai articolelor de pe print. Mie (încep aşa din modestie...) nu-mi displac, maică-mea mă caută mai mult la gramatică şi se întreabă cum de scriu despre fotbal când eu nu mă uit la meciuri, Găbiţă de voie-de nevoie le mai rasfoieşte şi deocamdată e tăcut, există însă şi doi domni care sunt mai mult pro-contra. Unul dintre ei a şi scris redacţiei, al doilea caută hârtie şi se pregăteşte. Îi urez multă sănătate şi vigoare-n pix, dar de bine despre Ferguson voi scrie când va ieşi la pensie. Nu el, soacră-mea...

duminică, 5 iunie 2011

Cetiri na edin, leka noşt deţa

Tristete mare in Mica Balta a Agronomiei, unde anumite vietuitoare cu par, pene si ciuf se chinuie de cateva saptamani, prin cel mai literat reprezentant al lor, Lenevila (care stie sa numere pana la w si inapoi cu ochii inchisi si lumina stinsa) sa redacteze o scrisoare deschisa catre UNESCO.
Continutul acestei scrisori, tinuta deocamdata la loc secret intre adidasii de fotbal si ciorapii de camp ai sefului vostru, nu va fi facut deocamdata public, singurele amanunte pe care le putem furniza constau in sursa care a devoalat facatura, pardon scriitura. Numele nu vi-l putem oferi, va putem insa spune ca este vorba de un triplu agent KBB, MOŞ-SAD si Lumea Copiilor, care a tradat cauza nobila a pelicanilor pentru un post remunerat cu vin la litru de atacant pinguin central de gaura portii. Pentru acei dintre dvs. cu gandirea usor mai inceata (sa zicem ca ne referim in al doilea rand la Prostanila-PM) mai putem furniza cateva indicii si ne oprim: respectivul poarta platosa la fiecare picior, se pare bunul sau cel mai de pret, si se intreaba si in ziua de astazi (duminica, dupa stiinta noastra) cu ce parte a tichiei de margaritarel a reusit sa strecoare mingea in plasa si cand l-a cinstit ultima oara pe patronul sau spiritual, Motanu.
Care Motanu, cu sinceritatea-i recunoscuta (de el insusi, bineinteles...) marturiseste ca n-a avut nici un merit in ultimul masacru pelican, el intalnindu-se cu obiectul muncii de maximum cinci ori, si atunci pe baza de degajari in plopii langa care se odihnea Maria-Sa, gonflabila cuvantatoare...

PS: Exista un baietel timid, Gabita, care promite. Sansa sa este sa-si gaseasca mentorul potrivit.

PS2: PM nu vine de la pistol-mitraliera...

PS3 (luni 6 iunie, 11.00):