Cu meciul de vineri 24.o2.2011 s-a consemnat încheierea celei de-a doua luni pe a.c. a intrecerii dintre pelicani și pinguini. Ce repede a trecut timpul. Parca ieri vorbeam de primele înfruntări pe zăpadă , de sarmale, de marele premiu Pinguinul Regal si de cate si mai cate. Cert este că nu ne-am plictisit. Au fost două luni fară pereche in care, langa frumusetea si suspansul meciurilor, au tinut afisul dezbaterile si comentariile de pe blog. Acestea au lasat ceva urme, au lansat idei si analize, luari de pozitie si atitudini, au emancipat talente, cugetatori si glumeti, altfel spus mecanismul functioneaza si e viu, ce mai... dati-i inainte fratilor, viitorul e al nostru. Campionatul intern si Liga Campionilor la fotbal au un rival serios in acest fenomen de ziua 5-a. Gresesc cu ceva cand spun asta? ... Da bine totusi, nu?
Dar sa revenim la ultimul meci, disputat tot pe betonul acoperit cu strat subtire de zapada, dar captusit , sub iarba alba, cu petice de gheata. Condiții inedite, noi, ce au adus suspans si imprevizibil in cantitati suplimentare. De asemenea, in premiera, s-a convenit ca portarii sa apere si cu mana. Asadar prezentii :
- Pinguinii - Motanul, Bebe, Stelica, Gabita si CapitanulMitica ,
- Pelicanii - Sortulet, Balaurul, Popicu, MessiLuci si CataF16 .
Dupa cum se vede echipele au fost echilibrate si numeric si valoric. De la ambele formatii au lipsit numerosi titulari, dar chestiunea nu a lasat urme deoarece meciul a fost foarte frumos, aprig, cu o evolutie palpitanta a scorului . Bine ca nu s-a televizat, altfel cardiacii si alte categorii de vietuitoare ar fi avut probleme cu starea de bine.
Asadar : 2-0 pentru pelicani (ambele goluri Cata, dupa faze scoala, naucitoare prin precizie, combinatii in viteza si echilibristica , la care au mai participat ML si Popi ),
2-1 Gabita, cu sut printre mainile si picioarele Balaurului ghinionist ,
3-1 F16, cu un sut rarisim prin forta si viteza executiei ,
3-2 Motanu, cu o lovitura de picior cazuta, ca la rugbi, efectuata de dincolo de mijlocul terenului, pe care nici el nu crede ca ar mai putea sa o repete in urmatorii 15 ani. Pacat ca nu s-a pus de trei puncte (el si acum regreta ca nu s-a putut consemna asa),
4-2 acelasi formidabil F16, Coloana Infinitului pentru echipa lui, dupa niste triunghiulatii fabuloase cu ceilalti doi corifei pelicani coautori la golurile anterioare, ML si Popi ,
4-3 Stelica, cu un sut din categoria celor care anesteziaza simturile portarilor, adica nici prea prea, nici foarte foarte si, uite asa se strcoara ea-pacientul anesteziat Sortulet ,
4-4 Gabita, cu un sut fulgerator din alergare printre grisinele inca lipsite de simturi ale aceluiasi Sortulet ,
4-5 pentru pinguini-lob al magnificului Mitica-dupa o gafa a lui Popicu care a uitat ca portarul trebuie sa tina poarta si nu centrul terenului (Sortulet il lasase la bare pe Popi pentru regenerare, dupa efortul depus pana atunci de acesta).
Si uite asa s-a consemnat rasturnarea scorului . Dragii mei, cei care stiu ce inseamna sa zganderi orgoliul pelicanilor cu siguranta banuiesc ce s-a intamplat in continuare. In mai putin de 10 minute pelicanii i-au dat pe spate pe bietii pinguini, care nici lor nu le venea sa creada ca sunt in avantaj. Ce s-a intamplat. Sortulet a revenit in poarta, Balaurul a greblat singur si fara mila sportiva tot ce venea spre poarta lui, iar cei trei muschetari cu cioc de pelican au lansat o canonada teribila cu suturi din toate pozitiile, fente fine din gezna si calcaie, o hora a macelului final. Trecem peste detalii si bifam touchele spadasinilor :
5-5 Aramis, pardon am vrut sa spun Popi ( s-a purtat ca un adevarat prelat, asemenea vestitului personaj -curat la vorba si aprig la fapta),
si 6-5 MessiLuci, care in felul asta realizeaza probabil cu golul dat cel mai important castig de pana acum pentru pelicanii lui. Binenteles padre Cata a fost in mijlocul lor.
Finalul a consemnat depunerea armelor si capitularea pinguinilor in frunte cu Capitanul lor care de buna voie si nesilit de nimeni a luat primul drumul berii la tanti Geta si nea Nicu, unde Sorin , pinguinul sezonului cald, aflat inca in hibernare, ne astepta pe toti .
sâmbătă, 26 februarie 2011
sâmbătă, 19 februarie 2011
La pas . . . către normalitate
Dragii mei începem această cronică în ritm alert pentru a nu uita informaţiile de bază ale etapei precedente. Detalii prea multe nu avem deoarece manuscrisul cronicii a dispărut din sediul redacţiei înainte de a se publica. Se pare că un virus nou, deosebit de puternic şi foarte direcţionat, a fost lansat pe internet către terminalele din redacţia noastră. Acesta a driblat scutul de protecţie şi a distrus acel document. Ulterior specialiştii în domeniu l-au identificat ca purtand un proaspăt nume de catalog, Mitica's honor savior. El a şters doar acel fişier după care s-a autodistrus. In urma lui a rămas decât o mica amprentă cifrică cu care probabil a reusit să identifice fişierul prin suprapunere cu textul cronicii. Ştiţi ce conţinut avea ea? 12-3. Diabolic nu alta. Cui i-ar fi trecut prin cap să o folosească, deoarece tocmai ăsta era scorul final al meciului. Cum pentru cine 3, nu e clar?, uitaţi-vă la bilanţul pe ianuarie. Dacă scoateţi factor comun bilanţul victorioşilor rămâne 3 pentru ceilalţi. Acum v-aţi prins cum stau lucrurile.
Pentru arvihă consemnăm echipele din 11. feb.2011 :
- Pelicanii - Traian, Şorţuleţ, Balaurul, Popicu, MeSe, CătăF16 şi Milito ,
- Pinguinii - Stelică, Motanu, Gaby, Bebe (revenit ca şi Traian după o lungă absenţă),Virgil, Căpitanu Mitică şi Gigel, (după retragerea din instinct de conservare a lui Gaby, Milito a trecut la pinguini /ne-am chinuit cu adevătat să ne aducem aminte această mişcare şahistă, dar merită, deoarece celebrul pelican a jucat din nou cu mare succes varianta pionului otrăvit-n.r.).
Meciul de vineri 18.02.2011 a avut parte de aceeaşi îngăduinţă de la Mama Natură, care prin puterea ei magică a făcut în aşa fel încăt între două reprize de ploaie şi burniţă să fie şi una uscată, taman de ce aveau nevoie cele două grupuri de pasionaţi ai fotbalului pe terenul de beton. Şi tot aşa s-a făcut anul cu etape non-stop. Aşadar echipele:
- Pinguinii - Stelică, Motanu, Bebe, Virgil, Găbiţă , Mitică şi Gigel ,
- Pelicanii - Şorţuleţ, Balaurul, MihaiS, ClănţăulPopicu, RăzvanPolice, CătăF16 şi Milito .
Cu Găbiţă odihnit şi frezat natur la trei ace(fără gel şi...fixativ- s-a observat şi în teren chestia asta) pinguinii au alcătuit o echipă mai combativă, care a opus o rezistenţă mult mai înverşunată. La un momentdat au reuşit chiar să întoarcă rezultatul de la 3-1 la 3-4. A urmat furia pelicană. Scorul a devenit 6-4, pentru ca la final să se consemneze un 6-6, aparent echitabil.
Marcatori-Gigel 3(face ce face şi iar lucrează din greu la pasivul pelicanilor) , Găbiţă 2 şi Mitică 1 dar frumos, apoi câte două de căciulă următorii specialişti în materie: CătăF16-specialist clasa Ia, RăzvanPolice-specialist clasa IIa şi VorbetelePopicu-specialist clasa IIIa (rugăm atenţie la noţiunea de clasă, să nu creadă cineva că ne referim la studii).
Se pot face destule comentarii pentru că a fost până la urmă un joc destul de frumos şi palpitant, cu faze spectaculoase şi câteva goluri aşijderea. O parte dintre acestea au corespondent în cele văzute în filmuleţele postate de vitezist. Singura deosebire este că protagonişti au fost pelicanii, care numai prin cele 3 ghiulele având placă de timbru pe care scria GOL (F16-2buc. şi RPolice-1buc.) au demonstrat că sunt mai silitori decăt prietenii pinguini. Exceptându-l pe Mitică care s-a antrenat singur pe teren, exersând şutul de la distanţă, ceilalţi au preferat să privească imaginile respective la sală . Deşi au fost ocazii mult mai interesante, golurile pinguinilor au venit din faze încâlcite, fără limpezime.
PS-Daca nimeni nu a învins pe teren, măcar la pronosticurile făcute cadou de Găbiţă tuturora pentru revista lui să se găsească un câştigător. Sigur am profita cu toţii câte puţin, inclusiv tanti Geta şi nea Nicu la bilanţul contabil al zilei.
vineri, 18 februarie 2011
Pelicani, vi se pregăteşte ceva (bun!)
Motanu a dat un titlu de cinefil articolului anterior (după Tăcerea mieilor, mişto film), după care a dispărut din peisaj. Cum Tavi n-a mai scris, m-am gândit că n-ar strica să depăşim momentul şi să ne delectăm cu nişte faze de generic, "îndelung repetate la antrenamente", deci foarte posibil să le vedeţi şi astăzi la teren:
sâmbătă, 12 februarie 2011
Tacerea oilor
Se spune ca, undeva, pe o planeta nu prea indepartata, exista de mai bine de douazeci de ani doua turme de oi. Oi de tot felul, cu patru clase sau cu doua doctorate, mai tinere sau mai trecute, cu lana din belsug sau vai de mama lor, aproape ca nici nu mai conteaza. Dat fiind natura lor blajina, au ajuns de-a lungul timpului sa se imprieteneasca, iar dovada amicitiei lor este intrecerea de vineri, care turma ajunge sa pasca mai mult, sa dea mai mult lapte, pentru a se lauda apoi la saivanul lui nea Nicu, pe blog sau aiurea.
Spre binele tuturor, pentru ca oile sunt in general comode si nu prea dornice de munca, exista una sau doua mai "negre', dar acestea sunt blande si mai degraba prietenoase, ceea ce a facut ca multe indeletniciri sa cada in seama lor: aduna grauntele pentru arenda, imprejmuie si desprejmuie tarcurile, se duc dupa provizii.
Problema este insa lupul, lupul puscarias. Aciuit acum cativa ani la stana, pe vremea cand inca nu-i crescusera coltii, disparut pentru o vreme la "mititica", a fost rapid adoptat de una dintre turme, care s-a bucurat nespus ca va avea astfel parte de locuri de pasunat mai bune, cu hrana din belsug. Ce nu stiu insa (sau se prefac a nu sti...) e ca, la fel ca in alte locuri din Univers, naravul din fire n-are lecuire si, daca astazi lupul se repede, cu botul sangerand si ochii injectati de ura la oile din cealalta turma, maine, la fel de bine, le poate veni si lor randul. Si degeaba se amagesc ca sunt destul de multe incat sa nu le fie frica, tot oi raman, asa ca n-ar fi exclus ca la un moment dat sa fie halite, una cate una, sub privirile tampe ale suratelor.
ps: exista inca suficient de multe rumegatoare pudice si fals nevinovate, care isi ridica poalele in cap de indignare cum de pot exista asemenea aprecieri "urate" la adresa lupului puscarias. pentru ele, ca si pentru cele mai putin obisnuite cu gandirea, o simpla intrebare: cum s-ar simti ele la pascut cu unul care la un moment dat le-a ciordit ceasul, si asta nu pentru a afla ora exacta? nu mai spun ca urmatoarea "victima" ar putea fi chiar mecla sau portofelul lor...
Deocamdata, atat.
Spre binele tuturor, pentru ca oile sunt in general comode si nu prea dornice de munca, exista una sau doua mai "negre', dar acestea sunt blande si mai degraba prietenoase, ceea ce a facut ca multe indeletniciri sa cada in seama lor: aduna grauntele pentru arenda, imprejmuie si desprejmuie tarcurile, se duc dupa provizii.
Problema este insa lupul, lupul puscarias. Aciuit acum cativa ani la stana, pe vremea cand inca nu-i crescusera coltii, disparut pentru o vreme la "mititica", a fost rapid adoptat de una dintre turme, care s-a bucurat nespus ca va avea astfel parte de locuri de pasunat mai bune, cu hrana din belsug. Ce nu stiu insa (sau se prefac a nu sti...) e ca, la fel ca in alte locuri din Univers, naravul din fire n-are lecuire si, daca astazi lupul se repede, cu botul sangerand si ochii injectati de ura la oile din cealalta turma, maine, la fel de bine, le poate veni si lor randul. Si degeaba se amagesc ca sunt destul de multe incat sa nu le fie frica, tot oi raman, asa ca n-ar fi exclus ca la un moment dat sa fie halite, una cate una, sub privirile tampe ale suratelor.
ps: exista inca suficient de multe rumegatoare pudice si fals nevinovate, care isi ridica poalele in cap de indignare cum de pot exista asemenea aprecieri "urate" la adresa lupului puscarias. pentru ele, ca si pentru cele mai putin obisnuite cu gandirea, o simpla intrebare: cum s-ar simti ele la pascut cu unul care la un moment dat le-a ciordit ceasul, si asta nu pentru a afla ora exacta? nu mai spun ca urmatoarea "victima" ar putea fi chiar mecla sau portofelul lor...
Deocamdata, atat.
marți, 8 februarie 2011
Cronica începutului de februarie
Săptămâna dintre ultimile două etape a fost una plină. Evident fără fotbal, dar cu un "succes nebun" în segmentul destinat scriptelor, cu comentarii, dezbateri de idei şi analize de tot felul . S-a consemnat un număr record de intervenţii, multe dintre acestea cu conţinut şi nu de puţine ori redate cu talent scriitoricesc. Unele personaje, dintre cele mai puţin bănuite ca având înclinaţii poetice, au exersat chiar şi varianta comentariul în versuri. Formă de exprimare pretenţioasă, dar pentru început este bine şi trebuie doar să mai încerce. După părerea mea a fost ceva cu totul şi cu totul deosebit, fără precedent. Tocmai asta este dragii mei menirea acesti blog , să ofere posibilitatea exprimării noastre nu numai pe terenul de joc, ci şi prin alte modalităţi, să ne putem cunoaşte mai bine, să ne duelăm şi prin cuvântul scris, să venim cu idei , aprecieri , glume şi ironii de bun gust etc.
Totuşi ce a generat această explozie de opinie. În mod cert un motiv extrem de important l-a constituit clasamentul pe luna ianuarie al confruntării noastre şi articolul în care a fost el consemnat. Au fost desigur şi alte "aspecte tehnice", de principiu, privind relaţiile şi atitudinile dintre noi. În cronica lui Răzvan a atins şi el multe chestiuni din această categorie şi vreau să cred că toate la un loc ne-au eliberat în bună măsură de o încărcătură interioară pe acesată temă. De aceea la toţi cei care într-un fel sau altul s-au aflat în mijlocul dezbaterilor şi s-au exprimat în spiritul acestor idei trebuie să le acordăm tot respectul nostru. Îi invităm deopotrivă şi pe ceilalţi timizi sau filozofi ai tăcerii, cum bine spunea Găbiţă într-un recent comentariu, să-şi facă puţin curaj şi să păşească cu încredere pe scena acestui blog căci n-o să-i mănânce nimeni, exceptându-mă pe mine bineînţeles dacă careva atentează, fără un motiv serios, la persoanele domnilor pelicani. Glumesc desigur.
Revenind la ultima etapă, cea din 04.02.2011, nu dorim să facem prea multe comentarii. Pentru curioşi reamintim şi scorul, 5-1 pentru pinguini. Sigur victoria lor este meritată, dar rezultatul nu este aşa de important şi am să vă spun de ce. Etapa de vineri a fost pentru pelicani una de tranzit către februarie, după câteva succese splendide în luna recent încheiată . Era normal ca un asemenea bilanţ să inducă în sânul pelicanilor o anumită relaxare şi o destindere firească, mai ales că amintirea extraordinarul meci din etapa precedentă era încă vie. Va mai amintiţi ce samba pe zăpadă au jucat artiştii pelicani. Vineri unii dintre ei au fost adevăraţi romantici, visători fără pereche, tratând cu multă simţire şi gingăşie acţiunile pinguine. Ne referim aici desigur la Popicu şi MeSe, care altminteri sunt adevăraţi rechini, sau chiar armăsari zburători care nechează şi pulsează de energii victoriene. Aici parcă nu erau ei. Cu generozitate au făcut cadou 3 goluri drăgălaşilor pinguini. Alte piese grele din mecanismul echipei lipseau din motive de sănătate. Supersonicul CătăF16 avea probleme serioase cu genunchiul stâng fiind în convalescenţă, the special one Milito era doborât de o răceală rebelă, iar megastarul Cocor suferea şi el de o boală tot cu tentă romantică dar în adevăratul sens al cuvântului, boală ce se tratează probabil numai într-o staţiune de munte cu aer curat de pe Valea Prahovei, la lumina mică a unei lumânări de cameră. Echipa aliniată avea valori individuale (TVRTudor care a şi dat golul de onoare, junele LucicaMessi) dar care nu au oferit omogenitatea formulei complete de echipă.
În schimb pinguinii au aruncat în luptă cea mai bună formaţie din ultimii doi ani. Cu toţii hipermotivaţi. Pentru ei rezultatul meciului era capital. Totul sau nimic, asta era practic deviza lor. Vă daţi seama ce ar fi însemnat un nou eşec, cum s-ar fi exprimat cronica şi comentariile pelicanilor în situaţia asta. Profitând şi de conjunctura favorabilă au reuşit într-adevăr să facă un meci frumos, plin de energie şi mişcare ( suspect de multă) şi cu goluri spectaculoase. Două Vitezistu şi trei Mitică (inclusiv cel la care MeSe-ul a deviat mingea fără să vrea în proprie poartă). Trebuie să recunoaştem că Mitică a demostrat încă odată că el este adevăratul căpitan al pinguinilor. Bravo Mitică , să ne trăieşti şi să ne fericeşti mereu cu pasiunea ta pentru fotbal şi cu prezenţa în Agronomie. Nu uita că trebuie să lupţi şi pe frontul diplomaţiei pentru a rămâne aici în Agronomie, te vom sprijinii cu toţii.
Echipele: Pinguinii - Lucică fără frică, Motanu, Stelică, Tătucu, Căpitanu, Gigel şi Găbiţă
Pelicanii - Popicu, Virgil, Şorţuleţ, Balaurul, MeSe, LucicăMessi şi TVRTudor
PS- Căpitane, dacă vineri vei rămâne singur în faţa armadei pelicane, te vom primii cu drag printre noi căci aşa vom fii 100% siguri de victorie.
Totuşi ce a generat această explozie de opinie. În mod cert un motiv extrem de important l-a constituit clasamentul pe luna ianuarie al confruntării noastre şi articolul în care a fost el consemnat. Au fost desigur şi alte "aspecte tehnice", de principiu, privind relaţiile şi atitudinile dintre noi. În cronica lui Răzvan a atins şi el multe chestiuni din această categorie şi vreau să cred că toate la un loc ne-au eliberat în bună măsură de o încărcătură interioară pe acesată temă. De aceea la toţi cei care într-un fel sau altul s-au aflat în mijlocul dezbaterilor şi s-au exprimat în spiritul acestor idei trebuie să le acordăm tot respectul nostru. Îi invităm deopotrivă şi pe ceilalţi timizi sau filozofi ai tăcerii, cum bine spunea Găbiţă într-un recent comentariu, să-şi facă puţin curaj şi să păşească cu încredere pe scena acestui blog căci n-o să-i mănânce nimeni, exceptându-mă pe mine bineînţeles dacă careva atentează, fără un motiv serios, la persoanele domnilor pelicani. Glumesc desigur.
Revenind la ultima etapă, cea din 04.02.2011, nu dorim să facem prea multe comentarii. Pentru curioşi reamintim şi scorul, 5-1 pentru pinguini. Sigur victoria lor este meritată, dar rezultatul nu este aşa de important şi am să vă spun de ce. Etapa de vineri a fost pentru pelicani una de tranzit către februarie, după câteva succese splendide în luna recent încheiată . Era normal ca un asemenea bilanţ să inducă în sânul pelicanilor o anumită relaxare şi o destindere firească, mai ales că amintirea extraordinarul meci din etapa precedentă era încă vie. Va mai amintiţi ce samba pe zăpadă au jucat artiştii pelicani. Vineri unii dintre ei au fost adevăraţi romantici, visători fără pereche, tratând cu multă simţire şi gingăşie acţiunile pinguine. Ne referim aici desigur la Popicu şi MeSe, care altminteri sunt adevăraţi rechini, sau chiar armăsari zburători care nechează şi pulsează de energii victoriene. Aici parcă nu erau ei. Cu generozitate au făcut cadou 3 goluri drăgălaşilor pinguini. Alte piese grele din mecanismul echipei lipseau din motive de sănătate. Supersonicul CătăF16 avea probleme serioase cu genunchiul stâng fiind în convalescenţă, the special one Milito era doborât de o răceală rebelă, iar megastarul Cocor suferea şi el de o boală tot cu tentă romantică dar în adevăratul sens al cuvântului, boală ce se tratează probabil numai într-o staţiune de munte cu aer curat de pe Valea Prahovei, la lumina mică a unei lumânări de cameră. Echipa aliniată avea valori individuale (TVRTudor care a şi dat golul de onoare, junele LucicaMessi) dar care nu au oferit omogenitatea formulei complete de echipă.
În schimb pinguinii au aruncat în luptă cea mai bună formaţie din ultimii doi ani. Cu toţii hipermotivaţi. Pentru ei rezultatul meciului era capital. Totul sau nimic, asta era practic deviza lor. Vă daţi seama ce ar fi însemnat un nou eşec, cum s-ar fi exprimat cronica şi comentariile pelicanilor în situaţia asta. Profitând şi de conjunctura favorabilă au reuşit într-adevăr să facă un meci frumos, plin de energie şi mişcare ( suspect de multă) şi cu goluri spectaculoase. Două Vitezistu şi trei Mitică (inclusiv cel la care MeSe-ul a deviat mingea fără să vrea în proprie poartă). Trebuie să recunoaştem că Mitică a demostrat încă odată că el este adevăratul căpitan al pinguinilor. Bravo Mitică , să ne trăieşti şi să ne fericeşti mereu cu pasiunea ta pentru fotbal şi cu prezenţa în Agronomie. Nu uita că trebuie să lupţi şi pe frontul diplomaţiei pentru a rămâne aici în Agronomie, te vom sprijinii cu toţii.
Echipele: Pinguinii - Lucică fără frică, Motanu, Stelică, Tătucu, Căpitanu, Gigel şi Găbiţă
Pelicanii - Popicu, Virgil, Şorţuleţ, Balaurul, MeSe, LucicăMessi şi TVRTudor
PS- Căpitane, dacă vineri vei rămâne singur în faţa armadei pelicane, te vom primii cu drag printre noi căci aşa vom fii 100% siguri de victorie.
sâmbătă, 5 februarie 2011
Daca Sile nu e, nimic nu e
Aceasta este axioma care i-a infundat, a cata oara, pe pelicanii ciumpalaci, plecati la batalie fara liderul lor spiritual, capatul de linie al tuturor combinatiilor pinguine, indiferent de echipa la care presteaza. In lipsa magnificului si inca euforizati in urma parelnicelor lor izbande, gugustiucii au fost carne de tun in fata falangelor campionilor, care i-au tavalit fara de mila.
Insusi inceputul le-a fost neprielnic cocoseilor, care n-au putut mobiliza decat sase pasaroi zgribuliti, fata de cei sapte pinguini prezenti, iar miorlaiala lor a ramas fara rezultat, in asteptarea unor intariri ipotetice. Aici au avut un dram de noroc, chiar intarziatul Tudor fiind cel ce a mai atenuat rusinea, inscriind pentru 1-5, scorul final, in momentul in care mare parte din invingatori erau deja cu gandul mai mult la bautura.
Scorul nu mira pe nimeni. Popicu inca se crede poiet in devenire, uitand (vorba lui Dan Cocoru) ca ianuarie, luna Eminescu, deja a trecut, si pana sa se dezmeticeasca, a fost servit cu doua portii de proza satirica. Animal Paulica, somnoros de altfel, a fost mituit pe fata cu o portie de piftie si nu s-a mai omorat cu firea, urmand ca la meciurile viitoare tranzactiile sa se perfecteze in bomboane si prajituri. Virgil este inca pus in fata dilemei existentiale: palinca sau pelin pe post de combustibil. Sortulet s-a menajat, intrucat era invitat sa tina o prelegere la cenaclul literar Arici Pogonici, micutul Lucica s-a ingrasat in mod excesiv si nu mai poate alerga iar Mese, prezent mult mai mult cu vorba decat cu fapta, a reusit doar un gol superb, cu capul. Din pacate, in propria-i poarta...
De partea invingatorilor, Somnorila si Motanu au jucat mai mult septic, ultimul impungand balonul de maximum cinci ori, din care minimum trei cu directia-n balarii. Stelica si Gabi (ultimul, mobilizat prin plansete de fiul nerecunoscator Mitica si nepotul ratacitor Gabita) s-au distrat cu atacul pelican. Gigel si-a purtat cu gratie pe teren cele 117 kile (sa stiti c-a mai slabit...), capitanul a mai miscat cate ceva, s-a inscris si la gol, din pacate nu insa si la cinzeaca. Ultimul sosit (si primul servit...), vitezistu' mic a reusit, in fine, sa-si arate valoarea pe zapada, aceasta poate si datorita faptului ca a trecut de la bere si vin la ceai iar in ultima vreme reuseste sa ajunga acasa chiar in ziua in care a plecat. Sa vedem cat il tine!
Insusi inceputul le-a fost neprielnic cocoseilor, care n-au putut mobiliza decat sase pasaroi zgribuliti, fata de cei sapte pinguini prezenti, iar miorlaiala lor a ramas fara rezultat, in asteptarea unor intariri ipotetice. Aici au avut un dram de noroc, chiar intarziatul Tudor fiind cel ce a mai atenuat rusinea, inscriind pentru 1-5, scorul final, in momentul in care mare parte din invingatori erau deja cu gandul mai mult la bautura.
Scorul nu mira pe nimeni. Popicu inca se crede poiet in devenire, uitand (vorba lui Dan Cocoru) ca ianuarie, luna Eminescu, deja a trecut, si pana sa se dezmeticeasca, a fost servit cu doua portii de proza satirica. Animal Paulica, somnoros de altfel, a fost mituit pe fata cu o portie de piftie si nu s-a mai omorat cu firea, urmand ca la meciurile viitoare tranzactiile sa se perfecteze in bomboane si prajituri. Virgil este inca pus in fata dilemei existentiale: palinca sau pelin pe post de combustibil. Sortulet s-a menajat, intrucat era invitat sa tina o prelegere la cenaclul literar Arici Pogonici, micutul Lucica s-a ingrasat in mod excesiv si nu mai poate alerga iar Mese, prezent mult mai mult cu vorba decat cu fapta, a reusit doar un gol superb, cu capul. Din pacate, in propria-i poarta...
De partea invingatorilor, Somnorila si Motanu au jucat mai mult septic, ultimul impungand balonul de maximum cinci ori, din care minimum trei cu directia-n balarii. Stelica si Gabi (ultimul, mobilizat prin plansete de fiul nerecunoscator Mitica si nepotul ratacitor Gabita) s-au distrat cu atacul pelican. Gigel si-a purtat cu gratie pe teren cele 117 kile (sa stiti c-a mai slabit...), capitanul a mai miscat cate ceva, s-a inscris si la gol, din pacate nu insa si la cinzeaca. Ultimul sosit (si primul servit...), vitezistu' mic a reusit, in fine, sa-si arate valoarea pe zapada, aceasta poate si datorita faptului ca a trecut de la bere si vin la ceai iar in ultima vreme reuseste sa ajunga acasa chiar in ziua in care a plecat. Sa vedem cat il tine!
marți, 1 februarie 2011
Sortulet cu parul cret
Motto: Si se jura ca n-o fura...
Cum in ultima vreme aud tot felul de voci ce se pretind a fi de campioni, ma vad obligat sa vin cu o serie de precizari:
- ideea de a "contabiliza" meciurile imi apartine si are la origini alegatiile (vad ca termenul se poarta...) lui Tavi, care aduna, de pe atunci, banane cu mere, si se vedea invingator. dat fiind faptul ca am si lipsit, ubicuitatea neinventandu-se inca si nepermitandu-mi sa angajez un "cronicar" cu ziua, datele de mai jos reprezinta doar asa-zisul meu palmares, de la data de 11 martie 2005, de cand am inceput masuratorile:
293 meciuri -160 victorii - 52 egaluri - 81 infrangeri - 1111 goluri marcate - 865 goluri primite
- anul trecut, spre deosebire de 2009 cand am fost integralist si s-a putut face o statistica de final, am lipsit un meci (culmea, in ziua respectiva am ajuns la nea Nicu!), drept urmare nu va pot prezenta decat linia mea de clasament:
54m - 31v - 6e - 17i - 233gm - 166gp
- pentru ca, totusi, Sortulet mi-e simpatic, iata si linia lui de clasament in 2010, fara meciul in care am lipsit. pentru el e mocca, altii (se stiu ei, inca datori de la cautatul dupa 0-0...) sa-si achite mai intai restantele:
49m - 17v - 6e- 26i
nu posed prea multa aritmetica, dar parca ar fi pe minus...
- in 2010 au fost 4 meciuri "secundare", toate plecate de la victoria initiala a Pinguinilor. tristii au reusit sa smulga o victorie si un egal, prinse si ele la numaratoare, pentru ca asa s-a considerat normal, nevorbindu-se in alt sens...
- ideea botezului echipelor imi apartine, ca un fel de consecinta a aparitiei blogului; doar nu era sa le spun Astia si Aia... am ales patru nume, toate "inspirate" dupa modelul hocheiului american (cam seamana cu ce jucam, mai ales iarna...), si, inainte de meci, am pus pe fiecare sa-si aleaga animalu' preferat. astfel, pe 25 iunie 2010, 17 dintre noi (exceptie a facut Animal Paulica, cred ca simtea el ceva...) au votat pentru cele doua denumiri. evident, mai exista si mutanti...
Referitor la eseurile lui Somnorila (inca astept mielu'...), chiar daca nu sunt convins ca n-au fost scrise dupa dictare, ideile lui imi plac iar pe unele am incercat de-a lungul timpului sa vi le insuflu si voua:
- fiecare joaca asa cum poate si, in primul rand, de placere
- victoria, cu orice pret, nu este chiar cel mai important deziderat
- adversarii nu-ti sunt inamici, ii poti ironiza, nu insa si persifla, iar, cu atat mai mult, sa incerci sa-i umilesti. poate de aceea, incerc acelasi sentiment de jena fie ca pierd sau castig cu 5-0, desi in primul caz "meritele" mele sunt, evident, mai mari
- e preferabil sa nu injuri, mai ales fara motiv, de aceea si stau cu gura pe capitan. ce-i drept, gresesc si eu, la fel ca si altii
- existam unii prin ceilalti si, chiar daca absenta cuiva am zice ca nu conteaza daca ne-am adunat destui, daca ne gandim la binele/placerea lui, nu ne costa mai nimic sa-l intrebam de sanatate sau, pentru puturosi (se stiu ei...) sa-i mobilizam vinerea la teren.
Deocamdata atat, pasajele lirice nu ma avantajeaza.
PS: Uitasem. Apropo de Motanu si linia a 3-a, domnu' Somnorila nu cred ca a pupat manusitele la atatea domnisoare cate goluri a primit de la respectivul...
Cum in ultima vreme aud tot felul de voci ce se pretind a fi de campioni, ma vad obligat sa vin cu o serie de precizari:
- ideea de a "contabiliza" meciurile imi apartine si are la origini alegatiile (vad ca termenul se poarta...) lui Tavi, care aduna, de pe atunci, banane cu mere, si se vedea invingator. dat fiind faptul ca am si lipsit, ubicuitatea neinventandu-se inca si nepermitandu-mi sa angajez un "cronicar" cu ziua, datele de mai jos reprezinta doar asa-zisul meu palmares, de la data de 11 martie 2005, de cand am inceput masuratorile:
293 meciuri -160 victorii - 52 egaluri - 81 infrangeri - 1111 goluri marcate - 865 goluri primite
- anul trecut, spre deosebire de 2009 cand am fost integralist si s-a putut face o statistica de final, am lipsit un meci (culmea, in ziua respectiva am ajuns la nea Nicu!), drept urmare nu va pot prezenta decat linia mea de clasament:
54m - 31v - 6e - 17i - 233gm - 166gp
- pentru ca, totusi, Sortulet mi-e simpatic, iata si linia lui de clasament in 2010, fara meciul in care am lipsit. pentru el e mocca, altii (se stiu ei, inca datori de la cautatul dupa 0-0...) sa-si achite mai intai restantele:
49m - 17v - 6e- 26i
nu posed prea multa aritmetica, dar parca ar fi pe minus...
- in 2010 au fost 4 meciuri "secundare", toate plecate de la victoria initiala a Pinguinilor. tristii au reusit sa smulga o victorie si un egal, prinse si ele la numaratoare, pentru ca asa s-a considerat normal, nevorbindu-se in alt sens...
- ideea botezului echipelor imi apartine, ca un fel de consecinta a aparitiei blogului; doar nu era sa le spun Astia si Aia... am ales patru nume, toate "inspirate" dupa modelul hocheiului american (cam seamana cu ce jucam, mai ales iarna...), si, inainte de meci, am pus pe fiecare sa-si aleaga animalu' preferat. astfel, pe 25 iunie 2010, 17 dintre noi (exceptie a facut Animal Paulica, cred ca simtea el ceva...) au votat pentru cele doua denumiri. evident, mai exista si mutanti...
Referitor la eseurile lui Somnorila (inca astept mielu'...), chiar daca nu sunt convins ca n-au fost scrise dupa dictare, ideile lui imi plac iar pe unele am incercat de-a lungul timpului sa vi le insuflu si voua:
- fiecare joaca asa cum poate si, in primul rand, de placere
- victoria, cu orice pret, nu este chiar cel mai important deziderat
- adversarii nu-ti sunt inamici, ii poti ironiza, nu insa si persifla, iar, cu atat mai mult, sa incerci sa-i umilesti. poate de aceea, incerc acelasi sentiment de jena fie ca pierd sau castig cu 5-0, desi in primul caz "meritele" mele sunt, evident, mai mari
- e preferabil sa nu injuri, mai ales fara motiv, de aceea si stau cu gura pe capitan. ce-i drept, gresesc si eu, la fel ca si altii
- existam unii prin ceilalti si, chiar daca absenta cuiva am zice ca nu conteaza daca ne-am adunat destui, daca ne gandim la binele/placerea lui, nu ne costa mai nimic sa-l intrebam de sanatate sau, pentru puturosi (se stiu ei...) sa-i mobilizam vinerea la teren.
Deocamdata atat, pasajele lirice nu ma avantajeaza.
PS: Uitasem. Apropo de Motanu si linia a 3-a, domnu' Somnorila nu cred ca a pupat manusitele la atatea domnisoare cate goluri a primit de la respectivul...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)